Cea mai importanta stire din zona economica in ultimele saptamani, prea putin comentata dupa parerea mea in Romania, este decizia Rezervei Federale Americane de a proceda la o a treia runda de masuri de „relaxare cantitativa” a politicii sale monetare.
”Relaxarea” americană
De la declansarea crizei financiare in 2008, autoritatile americane au incercat sa evite instalarea recesiunii si cresterea somajului folosind intreaga panoplie de instrumente de politica bugetara si monetara recomandate de teoria economica dominanta. Cheltuielile publice au crescut mult peste veniturile bugetare, deficitul situandu-se permanent peste 8% din PIB, datoria publica a SUA tinzand sa depaseasca in curand 100% din PIB.
Banca centrala a ajuns in asa-numita capcana a lichiditatii, atingand limita mijloacelor conventionale de interventie cu o dobanda redusa la aproape zero . Cu toate acestea, cresterea economia s-a incapatanat sa ramana pe parcursul ultimilor ani anemica si ezitanta, nereusind sa refaca locurile de munca pierdute din cauza crizei.
In disperare de cauza, banca centrala americana a decis sa apeleze la o solutie de politica monetara neconventionala denumita „relaxare cantitativa” (Quantitave Easing, QE). Aceasta consta in a pune la dispozitia bancilor comerciale si altor institutii financare sume de bani in schimbul unor anumite active detinute de acestea.
Intr-o exprimare plastica, bancile primesc bani proaspat tipariti in schimbul unor simple hartii pe care le au prin sertare. Se spera ca banii suplimentari astfel ajunsi la banci isi vor gasi drumul catre creditarea economiei si in consecinta vor determina relansarea cresterii.
Incepand cu noiembrie 2008, Rezerva Federala a injectat in economia americana peste 1300 de miliarde de dolari in doua runde de QE, ceea ce reprezinta o crestere a trei ori a portofoliului de titluri al bancii centrale. In pofida acestei interventii masive, perspectivele economiei nu sunt incurajatoare, ceea ce a determinat autoritatile sa anunte acum cateva zile o noua runda de relaxare cantitativa. Daca in rundele anterioare sumele maxime injectate in economie erau prestabilite, de aceasta data programul prevede doar ca Rezerva Federala va cumpara lunar titluri de la banci in valoare de 40 miliarde de dolari – si asta pana cand economia va da semne de revenire durabila!
”Relaxarea” europeană
Este foarte important ca tot la inceputul lui septembrie si Banca Centrala Europeana a anuntat un program similar, prin care se angajeaza sa cumpere (este adevarat, cu anumite conditii, cel putin in teorie) cantitati nelimitate de obligatiuni emise de guvernele tarilor din zona euro care se confrunta cu dificultati de finantare pe piete. Acest program este vazut ca un pas important in solutionarea crizei datoriilor suverane din Europa, dar este in esenta tot un program de relaxare cantitativa ce va injecta in economia europeana sute, poate mii de miliarde de euro, care vin dupa mia de miliarde pusa la dispozitia bancilor incepand cu sfarsitul anului 2011. Masuri similare sunt luate de Banca Centrala a Japoniei si de Marea Britanie.
Toate monedele semnificative pe plan international sunt deci afectate de politicile monetare laxe ale emitentilor lor.
Intr-o astfel de situatie, pericolul recunoscut de toata lumea este acela al inflatiei: atunci cand o cantitate mai mare de bani alearga dupa aceiasi cantitate de marfuri, preturile cresc.
Exista multi factori care pot sa ascunda si sa intarzie pentru o vreme cresterea generalizata a preturilor si in teorie adeptii politicilor monetare expansioniste sustin ca bancile centrale au capacitatatea ca la momentul oportun sa retraga de pe piata banii suplimentari. In practica insa, banii odata scapati in labirintul economiei nu mai pot fi cu usurinta controlati. Deocamdata, cresterea pretului aurului si al altor metale pretioase este primul semn ca monedele majore ale lumii se depreciaza. Pretul materiilor prime este tinut in frau de recesiune dar exista putine indoieli ca va creste exploziv imediat ce conditiile se vor schimba.
Ministrul finantelor din Brazilia, Guido Mantega, pare a fi primul care pune punctul pe i. Intr-un interviu acordat Financial Times, Mantega califica decizia americana de a pune in aplicare QE3 ca fiind de natura protectionista si, desi nu poate sa ajute semnificativ economia americana, poate avea consecinte negative pentru restul lumii tinzand sa reaprinda un razboi al cursurilor de schimb.
Intr-adevar, o masura precum QE3 duce la devalorizarea dolarului in raport cu alte monede, ceea ce reduce competitivitatea unei economii precum cea braziliana care lupta deja de ceva vreme cu tendinta de intarire a monedei sale, realul. Multe alte tari inclusiv Romania sunt intr-o situtie asemanatoare.
România – riscuri și incertitudini
Dupa cum stim, Romania incearca de multa vreme sa tina sub control inflatia si cursul de schimb. Dar iata ca ceea ce pana acum era o politica virtuoasa poate sa devina peste noapte un dezavantaj.
Daca monedele schimburilor internationale – euro si dolarul – se depreciaza, exista riscul ca leul sa se aprecieze si, desi o astfel de apreciere ar fi favorabila din punct de vedere al inflatiei, competitivitatea exporturilor noastre ar avea de suferit.
Pentru a nu ajunge victime colaterale ale politicilor monetare ale altora, vom fi obligati sa ne regandim propriile politici monetare. Dar optiunile pe care le avem nu sunt intre o solutie buna si una rea, ci intre solutii mai mult sau mai putin rele. Intram intr-o zona de mari incertitudini si riscuri.
Asa cum remarca de curand presedintele bancii centrale germane Jens Weidmann, prin adoptarea de politici de relaxare cantitativa principalele banci centrale ale lumii s-au angajat intr-un pact faustian. Asa cum stim din istoria lui Faust, beneficiile unui astfel de pact sunt trecatoare si iluzorii, in vreme ce deznodamantul este intotdeauna tragic.
***
Aurelian Dochia este consultant financiar, fost director al BRD și consultant pentru Banca Mondială
Urmărește-ne pe Google News
Un răspuns
Fannie Mae si Freddie Mac sint principalii beneficiari a acestei injectii de dolari . Au bilanturile in grava pierdere (cam din 2008 ) si mari probleme de a plasa , gasii cumparatori pentru titlurile emise . Noii dolari tipariti periodic asigura tocmai asta. Creditarea oculta a cumparatorilor care altfel ar refuza sa investeasca in aceste doua companii cruciale pentru piata imobiliara americana .(deja au beneficiat de garantii guvernamentale ) Intimplator 🙂 inclusiv China comunista este un investitor in aceste titluri dar si detinator a unei cote importante de actiuni a acestor firme .(ca are si mega investitii in titluri de stat americane , e super cunoscut ) Astfel , noul program asigura continuarea increderii in USA dar si exportarea „democratica” a inflatiei care altfel al face KO insasi USA .
Tarile mici sint obligate sa se adapteze in limita posibilului gravat de realitatile financiare , economice a fiecaruia . Globalizarea pe fondul banilor fara acoperire reala inseamna si asta . Politica financiara globala cu exportarea riscurilor generate . Pina cind sint toti plini de dolari (sau euro) si atunci franzela se cumpara cu roaba de bani . La Shanghai , Londra , New York , Bucuresti sau Moscova ,tot una in faza finala a delirului financiar planetar .