Împrumuturile României, de la criză la criză. Deja –vu ?

Vă mai amintiți de criza din 2009 și de împrumutul de aproape 20 de miliarde de euro pe care a trebuit să îl luăm pentru a traversa acea situație economică dificilă ?

Dincolo de banii FMI (circa 13 miliarde de euro) achitați integral până la începutul lui 2016, România a mai returnat de la bugetul statului cele 5 miliarde de euro primite ca ajutor de la UE.

Dar cu asta nu am terminat nici până în prezent cu achitarea obligațiilor asumate în urmă cu un deceniu.

Conform programului stabilit pentru serviciul datoriei aferente așa-numitului „Pachet financiar extern”, mai avem de restituit miliardul luat prin trei împrumuturi de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (cunoscută drept Banca Mondială).

Partea bună în contextul pandemiei care a afectat mersul economiei și va expanda deficitul public pe anul în curs este că nu avem obligații de plată legate de banii luați de la BIRD în 2020 și 2021. Partea care rămâne de onorat este plata unor comisioane anuale de circa 15 milioane de euro în contul acestui miliard, urmată de achitarea a 600 milioane euro în 2022 și 400 de milioane de euro în 2023 ( când comisionul aferent va scădea la „doar” 3,7 milioane euro).

Pentru referință, menționăm că 1 miliard de euro ar reprezenta aproape 0,5% din PIB-ul României. Ceea ce nu e puțin lucru și va conta atunci când vom încerca să refacem echilibrele financiare și să revenim spre limita de 3% permisă prin criteriile de la Maastricht pentru deficitul public.

Așadar, ar fi de reținut că „peste ani și ani” ( melodie cu priză la public a formației Compact, dar nu compactul fiscal) de la o criză ieșită de mult din conștiința colectivă, revenirea din cu totul altă criză, fără nicio legătură cu prima, va fi grevată de un start în bugetul pe 2022 nu de la zero, ci cam de pe la -0,3% din PIB iar în 2023 de la -0,2% din PIB.

Adică va îngusta din start un spațiu fiscal de cam 10% sau 7% din deficitul permis după 13 ani și, respectiv 14 ani de la evenimentul care a generat toată tărășenia cu plata ( comisionată la cel mai serios mod favorabil cu doar 13,6% din suma trasă efectiv). De reținut cum se suprapun efectele crizelor și ce-are a face „Primăria cu Prefectura”.

De ce am scos în evidență acum o situație la îndemâna oricui are curiozitatea să verifice datele de la Ministerul Finanțelor ? Pentru a avea o imagine asupra implicațiilor de până după 2030, când va veni la scadență pensionarea „decrețeilor”, a deciziilor luate acum în privința gestionării banilor publici.

La finele anului 2009 au fost necesari bani la bugetul statului pentru plata pe final de an a pensiilor majorate substanțial pe contrasens cu creșterea economică (+26% față de -7%). În mod cu totul excepțional, 2,24 miliarde de euro din banii FMI ne-au ajutat să trecem hopul și au fost returnați, cea mai mare parte, doar în 2013 – 2014.

Pensiile, deși nu au mai fost scăzute în 2010 cu 15% ( așa-cum se votase prin asumarea răspunderii guvernului Boc) după intervenția Curții Constituționale, au rămas înghețate apoi timp de 3 ani și 3 luni. Potrivit estimărilor situate undeva între -2% și -6% anul acesta nu vom ajunge chiar așa de jos cu scăderea economiei, dar a rămas deocamdată prinsă în programul bugetar o creștere cu 40% a pensiilor. Deja-vu ?