joi

28 martie, 2024

9 iulie, 2015

mpDiscuțiile privind măsurile ce trebuie luate în criza greacă sunt centrate, din păcate, pe reducerea datoriei, fie sub forma măsurilor de austeritate (prin reducerea pensiilor și a salariilor, creșterea impozitelor etc.), fie sub forma scutirilor, tăierilor de datorie și facilităților suplimentare acordate la plată ( gen perioadă de grație etc.).

În prima variantă, populația ar avea de suportat privațiuni greu de acceptat și de implementat într-o democrație, cu atât mai mult cu cât surplusul din încasările statului în raport cu cheltuielile, suplus ce ar trebui să se ducă pentru plata serviciului uriașei datorii externe ar ajunge undeva spre zece miliarde de euro anual

Cifră ar fi similară, dacă păstrăm proporțiile și ținem cont de inflație, cu cele între două și trei miliarde de dolari anual achitați forțat de România înainte de 1989 ( cu observația că România avea și ce să exporte într-o proporție ceva mai mare decât Grecia și economia creștea, nu scădea).


Chiar și așa, nu ar fi vorba despre un deceniu ca la noi ci de mai multe pentru a reuși aducerea sub control a datoriei externe și încadrarea în noile criterii de stabilitate financiară ale UE. Evident, este aproape imposibil de conceput că grecii ar accepta așa ceva iar revolta socială ar fi inevitabilă.

În a doua variantă, oricâtă bunăvoință ar arăta ( pentru a câta oară și o fi și ultima ?) statele din Eurozonă, nu se poate aluneca pe un drum periculos. Premianții ar suporta nota de plată a unor facilități acordate la plată Greciei, inclusiv varianta brută a reducerii din pix a datoriei acumulate, iar retanțierii ar arăta că se poate ajunge în comunism, adică să se ia de unde se poate pentru a se da la cei care au nevoie.

Țări cu probleme similare ar fi puse în situația de a privi nervoase la singura excepție, acceptată pentru motivul bizar că nu vor cei în cauză să se restructureze. Statele care și-au făcut temele și acordă pensii și salarii mult mai mici față de cele din Grecia deși PIB-ul pe locuitor le plasează în poziții similare, nu văd de ce ar da bani pensionarilor eleni și nu pensionarilor proprii.

Eroarea fundamentală în aceste soluții este concentrarea asupra numărătorului fracției dintre datoria publică și Produsul Intern Brut. E bună și reducerea datoriei, care e la mintea oricui are sau nu pregătire economică. Mai importantă, însă, ca efect este creșterea rapidă și robustă a PIB-ului. Adică refacerea capacității economiei grecești de a produce nu taxe ( care intră și ele în calculul PIB), cât valoare adăugată brută.


Concret, să luăm două scenarii pe patru ani și să prespunem că, în primul dintre ele, se iau măsuri de austeritate și/sau se taie din datoria acumulată, astfel încât, într-un caz fericit, PIB-ul crește cu 10% iar datoria scade de la 320 miliarde euro la 300 miliarde euro. Matematica elementară arată că datoria raportată la PIB se va reduce de la 175% la 160%, ceea ce va fi considerat un mare succes.

Scenariul doi presupune investiții și chiar o creștere a datoriei de la 320 miliarde euro la 340 miliarde euro dar un avans rapid al PIB spre valoarea de dinaintea crizei, Hai să luăm ipoteza unei creșteri economice de doar 30% și de 34% cât ar fi necesar pentru atingerea acestui nivel ( dovedit ca posibil la momentul de dinaintea crizei).

Dacă refacem raportul dintre datoria majorată și PIB-ul majorat, vom vedea o scădere nu până la 160% ci până la 140%, ceea ce ar fi cu totul altceva. Revenirea la PIB-ul din 2007 ar însemna, chiar, un nivel de 130%. Evident, am simplificat calculele prin rotunjiri destul de ample, pentru a nu pierde din vedere logica argumentelor în favoarea unor virgule.

Cuvântul-cheie în acest context este investiții, făcute de statele care vor să ajute Grecia pentru a dezvolta economia reală, a creea locuri de muncă și a spori competitivitatea și capacitatea de export, nu pentru a ajuta guvernul grec să-și închidă, mai bine sau mai rău, bilanțurile contabile. Doar în aceste condiții, s-ar putea accepta păsuiri la plăți, până când economia ar demara, pe alte baze și cu altă expertiză, spre atingerea rezultatelor anterioare crizei.

Este singura soluție sustenabilă în timp, echitabilă ( investițiile ar rămâne străine, nu ar fi date statului grec pe post de cadou; dacă vrea și ține la suveranitatea națională, acesta ar putea să le plătească la schimb cu creșterea datoriei externe în cifre absolute, așa cum am formulat ipoteza inițială) și în spiritul solidarității și unității europene, așa cum a fost ea gândită inițial.

Desigur, cifrele concrete sunt discutabile și se pot face diverse combinații între cele două tipuri de abordări, dar realitatea este că refacerea rapidă a economiei este mult mai avantajoasă decât orice scutiri la plată. În lipsa unui șoc pozitiv în economie prin intervenția masivă a partenerilor din Eurozonă, aceste scutiri se vor epuiza implacabil ca efect și se va ajunge la al patrulea sau al cincilea bail-out.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Cuvintul cheie este: „investitii”, dar cine sa investeasca intr-o tara cu indicele de competitivitate/functionalitate economica 119?Se bate moneda numai pe masurile „econometrice”, de marire a virstei de pensionare, reducerea pensiilor, lupta anticoruptie,etc., dar acestea sint doar citeva din cauzele lipsei de competitivitate economica.Adica numai lipsa de competituvitate „bugetara”, care odata rezolvata diminueaza cheltuielile, dar nu se constituie in „motor de dezvoltare” economica.Un astfel de motor, este mult dincolo de masurile „econometrice” cerute de FMI-UE, importante si ele, dar absolut insuficiente pentru a fi „motor economic” care sa scoata economia Greciei din stagnare.Recursul exclusiv la masuri econometrice dovedeste neintelegerea componentelor competitivitatii, devenind adevarata credinta a zilei, faptul ca dincolo de masurile econometrice, nu exista (in epoca globalizarii) nici un at motor de dezvoltare economica.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Un răspuns

  1. Cuvintul cheie este: „investitii”, dar cine sa investeasca intr-o tara cu indicele de competitivitate/functionalitate economica 119?Se bate moneda numai pe masurile „econometrice”, de marire a virstei de pensionare, reducerea pensiilor, lupta anticoruptie,etc., dar acestea sint doar citeva din cauzele lipsei de competitivitate economica.Adica numai lipsa de competituvitate „bugetara”, care odata rezolvata diminueaza cheltuielile, dar nu se constituie in „motor de dezvoltare” economica.Un astfel de motor, este mult dincolo de masurile „econometrice” cerute de FMI-UE, importante si ele, dar absolut insuficiente pentru a fi „motor economic” care sa scoata economia Greciei din stagnare.Recursul exclusiv la masuri econometrice dovedeste neintelegerea componentelor competitivitatii, devenind adevarata credinta a zilei, faptul ca dincolo de masurile econometrice, nu exista (in epoca globalizarii) nici un at motor de dezvoltare economica.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: