În ultimii zece ani, bugetul asigurărilor sociale, cel din care se plătesc pensiile, a trecut de la un excedent de aproape 10% în raport cu contribuțiile achitate de către salariați la un deficit ceva mai mare de 50% din aceste contribuții.
Simultan, pensiile acordate au trecut de la situația în care ar fi trebuit să fie cu 10% mai mari decât cele plătite efectiv la cea în care sunt subvenționate puternic de la bugetul de stat pentru a ajunge cu 50% mai mari decât ar rezulta din simpla redistribuire a banilor dinspre salariați către pensionari (vezi tabelul).
Menționăm că nu am mai complicat tabelul cu veniturile nefiscale, rambursările de credite etc. și nici nu am inclus cheltuielile cu personalul și cele de capital, nesemnificative față de volumul obligațiilor asumate de stat pentru plata pensiilor. Asta pentru a simplifica relația dintre ce se plătește către bugetul asigurărilor sociale și ce bani se achită din acesta.
Cel mai ușor este de urmărit evoluția indicatorilor pe orizontală.Astfel, se poate observa cum gradul de acoperire a cheltuielilor cu pensiile din contribuțiile achitate de salariați, care descrie redistribuirea rezultatelor muncii între categoriile din societate (să zicem că funcționarea sistemului poate fi pusă legitim pe seama suvvențiilor de la bugetul de stat) a scăzut de la aproape 110% în 2006 la doar 66% în 2015.
(Citiți și: ”Dinspre Bismarck spre Bevridge: Reducerea CAS, efectul asupra pensiilor și comparația cu Europa”)
Momentul de cotitură a fost în 2008, când pensiile au devenit mai mari față de posibilitățile rezultate din redistribuirea prin intermediul taxelor către asigurările sociale. Urmare a măsurilor de indexare aberantă și a intervenției bizare a justiției pentru temperarea fenomenului, a urmat o adevărată explozie a deficitului pe parcursul următorilor doi ani, când valoarea pensiilor plătite efectiv a urcat la 135% față de posibilitățile reale.
În 2016 deficitul la pensii ar putea ”înghiți” deficitul bugetar aflat la limită
După ce a atacat pragul de 40% surplus stabilit strict arbitrar (fără legătură cu activitatea economică și cu modificările de fiscalitate) în 2011, procentajul sporului de venituri pentru pensionari stabilit politic a mai fost temperat până în 2013, pentru ca în perioada 2014 – 2015 să revină în forță și să urce la un îngrijorător 50%.
În termeni de euro, am trecut de la un sistem echilibrat în 2006 – 2007, la un dezechilibru major în doar opt ani, având de acoperit o gaură de circa trei miliarde de euro anual în intervalul 2011 – 2014, majorată la peste patru miliarde de euro în 2015. Adică aproximativ 2% din PIB în 2014 și 2,6% din PIB în 2015.
Mult peste deficitul bugetar, care, foarte probabil, va fi generat integral în 2016 exact de plata unor pensii exagerate față de posibilitățile economiei. Economie care a nu a putut să facă investiții de peste 20 de miliarde de euro din 2009 încoace (de la UE am luat doar 12 miliarde de euro) și din cauza faptului că a greșit grav la modul în care a înțeles să împartă beneficiile creșterii economice.
Practic, România și-a creeat singură o problemă care nu exista anterior (iar asta exact în perioada de criză). Până la capcana venitului mijlociu, am căzut în capcana redistribuirii greșite, iar în loc să punem accentul pe investiții publice am pus accentul pe investiții politice (altminteri inutile, pentru că numai reursele sunt limitate, nevoile s-a demonstrat că nu pot fi niciodată satisfăcute).
Oarecum paradoxal, tocmai plata unor pensii mai mici decât trebuia în 2006 și 2007 ( pentru care nu a răspuns nimeni, deși bugetul asigurărilor sociale trebuia să fie echilibrat, prin lege) a creeat premisele trecerii ulterioare în extrema cealaltă.
Soluția: Întoarcerea la principiul contributivității plus ajutoare sociale punctuale
Singura soluție care se mai întrevede acum la acumularea unor sume nesustenabile de plată prin subvenții de la buget, cu anularea oricărei perspective pentru generația care lucrează și va ieși peste 10-15 ani din activitate, este revenirea la plata pensiilor după posibilitățile date de colectarea taxelor. Plus suplimentarea cu venituri pentru cei nevoiași strict pe considerente sociale de la bugetul de stat.
(Citiți și: ”Schimbarea paradigmei sociale: pensiile și fiscalitatea din care se plătesc”)
Din solidaritate socială putem găsi o modalitate să dăm pensii echivalente cu un punct de 871,70 lei pentru cei cu venituri modeste. Dar nu există nici un motiv pentru a acorda mai mult decât valoarea de aproximativ 576 lei care rezultă din contribuții (din datele pe anul 2015) pentru cei care au pensii de câteva ori mai mari decât salariul mediu pe economie, din care se și alimentează.
Este compromisul rezonabil între solidaritatea socială și accelerarea căruței protecției sociale până dăm cu oiștea în gardul deficitului bugetar.
De altfel, pe măsură ce se subțiază tot mai mult partea din buget care vine din contribuțiile plătite special pentru pensii se diluează și mult trâmbițatul principiu al contributivității.
După care ne vom trezi că cineva va solicita pensie suplimentară (altminteri legitim) peste câteva decenii pentru că a plătit mai multe accize sau mai mult TVA, căci până la urmă, reducerea CAS înainte de-a găsi o sursă de compensare trebuie plătită de undeva.
Urmărește-ne pe Google News
7 răspunsuri
Se impune o lege unitara a pensiilor bazata pe niste principii clare ,similare celor europene.Nu se vor schimba in fiecare modificare de guvern. Ex. principiul vechimii in munca ….la un moment dat ,acum 7-8 ani cineva care la 2-3 ani dupa revolutie a primit niste compensatiiin bani,a intrat in pensie medicala ,asa cum sunt acum mii si mii de romani. L-am intrebat ce face cu vechimea si mi-a spus ca pentru ca plateste impozit ,taxe ,etc i se considers vechimea. Deci omul a stat acasa 20 de ani in pensie medicala si a primit compensatii in bani 2-3 ani,de la stat si acum are vechimea facuta ,similar cu unul care a stat la munca!? Credeti ca e bine? Daca ai vechime si contribui sa primesti acest drept daca nu ai ,nu primesti. E logic. Si in plus fiecare om din Romania trebuie protejat cu un ajutor social rezonabil,ca in Europa.Trebuie unitate de masuri pentru toti,copii,batrani,salariati.,altfel vom trai in delincventa si nesiguranta , Daca ai muncit nu poti fi platit mai putin decat cel care a stat in pensie de boala.Nu e corect!
1.Singura solutie, este un proiect economic national, care sa conduca la reindustrializarea Romaniei si crearea a cca. 200 de mii de noi locuri de munca „industriale” anual!Cu cele 3 milioane de locuri de munca, cu salariul minim pe economie, de unde poate fi colectata o suma care sa acopere plata pensiilor?
2.In Romania, populatia ocupata (asa cum arata studiul „Reconstuctia industriala a Romaniei – politici si strategii”,Liviu Voinea, 2011), este de 5 persoane din 10, iar cei 5 milioane de emigranti economici nu produc „CAS” pentru Romania!
3.Simpla echilibrare a platii de pensii cu ceeace se va colecta peste 10 ani este o condamnare a pensionarilor, care si asa traiesc in cea mai mare parte, sub limita de supravietuire materiala, alimentara si sanitara!Si asta, gratie „proiectelor de dezvoltare economica” ale stingii si dreptei politice, ale fostilor si actualilor presedinti ai tarii.
4.O adevarata solutie, este si reforma pensiilor dupa contributia concreta la pensie, deoarece in prezent se distribuie pensii, pentru care n-a existat si nu exista acoperire prin colectarea de CAS.
Componenta sociala se poate rezolva prin o valoare stabilita de guvern(sa zicem 871 lei) pentru primul punct de pensie. Toate celelalte puncte ar trebui platite cu atat cat rezulta din contributia efectiva in acel an (576 lei in 2015) asa cum sustine autorul acestui articol. E atat de simplu si eficient din toate punctele de vedere….
In plus trebuie eliminate toate pensiiile speciale care nu au la baza principiul contributivitatii (pensiile parlamentarilor, militarilor,etc.) A fost o porcarie ca unor categorii sociale , sub diferite pretexte, sa lise acorde pensii egale cu 60-80% din veniturile cele mai mari pentru 6 luni consecutive din ultimii 5 ani, etc. etc. Ca sa nu mai vorbim de aranjamentele salariale si alte venituri pentru a se obtine 6 luni babane… Nesimtire curata. Daca se decide ca trebuie sa fixam o alta valoare a punctului de pensie stabilit pe baza principiului contributivitatii in cazul militarilor, o putem accepta dar in mod transparent si fara alte aranjamente in afara principiului contributivitatii pe intreaga perioada de activitate, nu pentru ultimii 5 ani sau pentru anumite 6 luni….
Trebuie o noua lege, iar stabilitatea se obtine foarte usor impunand adoptatea cu doua treimi.Pe urma sa se termine cu minciuni si vaiete.Daca se face un calcul simplu imediat apare ca fiecare pensionar primeste cam jumatate din banii cu care a contribuit.Se inpun urmatoarele principii si totul devine foarte simplu.1.Pensia se acorda dupa o perioade de contributie si la atingerea unei varste.Restul se considera ajutor social si in limita posibilitatilor se finanteaza de la buget.2 Varsta de pensionare la diferite categorii se determina dupa analiza raportului ani de contributii versus ani de beneficiere. Orice pensie speciala se va acorda din fondurile ministerului de care apartin.3.Pilonul 2 trebuie imediat nationalizat. Nu poate exista o struto-camila.Ori pensie de stat ,ori pensie privata!Este o tampenie maxima ca statul sa dirijeze banii la privat din contributiile de pensii , sa se vaite ca trebuie sa se imprumute si pe urma tot de la ei sa ia sub forma de imprumut platind si dobanda.(Vezi vanzari de obligatiuni).Fondurile private sunt legale si sa faca bine sa adune bani de la cei pe care sunt in stare sa-i convinga.4.Pentru ajutoarele sociale care acum se numesc gresit pensii ( de invaliditate, de urmas, de agricultor etc) se poate forma un fond de solidarittate, de ex. 0.15-o.2% din cifra de afacere. Si o ultima remarca cu viitorii pensionari. Nimeni nu apuca pensia daca nu a contribuit.Multi care contribuie nu apuca pensia.Decreteii nu vor beneficia de pensie fiindca ei reprezinta in majoritate plutonul de romani care luctreaza in strainatate.(se observa cu ochiul liber).Un sfat. Daca nu sunt in stare sa faca sa plece si sa lase pe altii.
Singura solutie, este un proiect economic national, care sa conduca la reindustrializarea Romaniei. Daca se face un calcul simplu imediat apare ca fiecare pensionar primeste cam jumatate din banii cu care a contribuit
Se impune o lege unitara a pensiilor bazata pe niste principii clare … sa facem una identica cu indemnizatia de somaj, bosorogii al caror copii muncesc in strainatate sa nu primeasca nimic
Principiul contributivitatii asa cum il intelege romanul cu pretentii intelectuale dar grabit sa uniformizeze „contributia” doar prin vechime in munca (caci prin salariu este imposibil, acestea nefiind niciodata egale) este o mare aberatie sociala, o himera comunista.
Unii au contribuit muncind o viata intreaga la catedra sau birou, la caldurica si fara riscuri, mai multi ani. Altii au contribuit muncit din greu mai putini ani intr-o mina, sau in job-uri cu stres maxim, sau si-au facut datoria militara fata de drapel si patrie, sau si-au riscat viata in strainatate sub acoperire, sau pe strazile Romaniei sau la tribunale printre borfasi, sau ca sa salveze oameni si bunuri din incendii si inundatii. Prima categorie a contribuit muncind mai multi ani in conditii mult mai putin riscante si stresante, pe cand a doua categorie a contribuit muncind mai putin ani in conditiile riscante si stresante cu care prima categorie nu s-a confruntat aproape deloc. Fiecare a contribuit in felul lui. E firesc ca unii sa aiba pensie mai mica dupa mai multi ani de munca, iar altii sa aiba pensie mai mare dupa mai putini ani de munca dar in conditii de stres intens si risc permanent, precum si ingradirea unor drepturi constitutionale. De ce? Pur si simplu, daca vrei pensie mare si putini ani de munca, du-te si fa meseriile cu pensii speciale si de serviciu. Si dupa 30 de ani de munca, daca nu o sa te simti ca dupa 50 de ani de munca, inseamna ca ai fost un caz rar cu pile sa noroc chior.
Trist este ca Romania isi aduce aminte ca are nevoie de cei cu pensii speciale sau de serviciu doar la viscol, inundatii, cutremure, razboaie, incendii, crime violente. In rest, sa stea cuminti la cutie, sa astepte pana avem iar nevoie de ei, dar sa nu aiba nicio compensatie pentru asta. Pai este corect asa?
Exista o povestioara veche cu un talc important pentru cine vrea sa-l inteleaga. Se spune ca pe vremea lui Stalin, la o conferinta a Comitetului Central, cativa politicieni au protestat fata de salariile duble pe care le aveau militarii si politistii care erau trimisi in misiune „dincolo de cercul Polar”. Stalin i-a anuntat ca „de maine” vor primi functii importante in regiunea respectiva. Evident, politicienii la costum au protestat: „stiti, avem aici familie, copii, rude, toate bunurile, cum sa mergem acolo in frig extrem, izolare si la riscuri aproape de rachetele inamicului? ” Atunci, Stalin a nominalizat un ofiter de armata din sala. Acesta s-a ridicat, intreband: „cand plec, tovarase presedinte?”. Stalin se intoarse catre politicieni si le spuse: „vedeti de ce pe ei ii platesc dublu? Pentru ca ei nu pun intrebari si nu protesteaza cand tara ii trimite oriunde si oricand are nevoie de ei, indiferent de riscuri. Pe cand voi preferati sa stati linistiti acasa langa familii si bunastarea voastra”.
Pacat, tare pacat, nu respectati valorile tarii si pe cei care si-au riscat viata ca voi sa dormiti linistiti, dar apreciati orice golan sau orice pitipoanca mediatizata la TV si vreti drepturi egale la pensie pentru toate lumea. Nu se poate, pentru ca atunci meseriile acestea riscante pe care voi nu vreti sau nu puteti sa le faceti, nu le-ar mai face nimeni. Daca as primi aceeasi pensie ca toata lumea, de ce sa nu aleg o profesiune cu risc minim si caldurica maxima ? Reflectati civilizat si obiectiv, nu va lasati orbiti de campania asta intensa dusa de niste nemernici. O zi frumoasa sa aveti.