Gabriel Biriș / Oligopolul tichetelor. O industrie și o sinecură de sute de milioane

Cu toții știm ce sunt tichetele de masă și la ce folosesc.

La început au fost niște bonuri tipărite, cumpărate de angajatori de la câteva companii autorizate să le tipărească, acum (din 2022) sunt numai carduri. Angajatorul plătește emitenților de tichete valoarea tichetului plus niște comisioane, tichetele sunt apoi folosite de angajați să cumpere diverse (în teorie alimente) de la magazine, magazinele decontează tichetele către emitenți, în schimbul unor alte comisioane. Practic, aceste tichete, indiferent că sunt pe hârtie sau pe card – sunt un fel de bani, fără să fie chiar bani.

Nu există doar tichete de masă, în ultimii ani au mai apărut și altele: tichete cadou (vom discuta cu altă ocazie despre acest dirty subject), tichete de vacanță (date în special angajaților statului) și, mai nou, tichete sociale (date de stat celor care au venituri mici).

Tichete, tichete, vouchere, carduri, tichete… Și comisioane, comisioane, comisioane…

De ce ar plăti angajatorul bani emitentului de tichete + comision, în loc să dea banii direct angajatului ?

Justificarea existenței tichetului este că, fără acea bucată de plastic sau de carton, banii pe care îi reprezintă ar trebui să fie taxați si cu CAS și cu CASS, pe lângă impozitul de 10%”.

Toată lumea e fericită: angajatorii că pot cheltui mai puțin pe salarii, angajații că primesc ceva în plus la salariu și, mai ales emitenții de tichete, care primesc niște miliarde în conturi, pe care încasează dobânzi și pentru care mai încasează și comisioane, atât de la angajatori, cât și de la comercianți. Bun business…

De fapt, nu chiar pentru toată lumea, comercianții fiind obligați să plătească niște comisioane atunci când încasează de la emitenții de tichete contravaloarea bunurilor comercializate pentru care plata s-a realizat cu tichete, comisioane ce sunt semnificativ mai mari față de cele pe care le plătesc în mod normal pentru încasările cu carduri bancare. Dar și ei au angajați cărora le dau tichete de masă, deci supărarea nu e așa de mare…

Cine sunt însă fericiții beneficiari al acestui model de business?

Sectorul este dominat (spre 100%) de 3 companii, toate cu capital francez.

Avem deci un oligopol, piața nefiind chiar una concurențială (de ce oare?), practic nu le poți ocoli.

Cât costă toată industria tichetelor și cine cât plătește. Chiar și când (mai ales când) tichetele nu sunt consumate!

Am avut o curiozitate, sa mă uit la cifrele (publice) ale acestora, pe perioada 2018 – 2021. Cifrele nu sunt mici deloc:

• Cifra de afaceri cumulată a fost de 350.400.000 lei, doar în 2021. În 2022 vor fi semnificativ mai mari, ca urmare a comisioanelor uriașe obținute din decontarea către supermarket-uri a  tichetelor sociale, comisioane semnificativ mai mari decât cele pentru tichetele de masă sau a tichetelor cadou.

La aceasta adăugăm veniturile din dobânzi (că, deh!, banii stau în conturile lor de când sunt plătiți de angajator până când sunt cheltuiți de angajați) de încă vreo 27.400.000 lei.

Total venituri: 377.800.000 lei. În 2021.

• Cifra de afaceri cumulată de 1.300.000.000 lei, în perioada 2018 – 2021. La care mai adăugăm și veniturile din dobânzi, încă vreo 119.000.000 lei.

Deci, venituri de 1.419.000.000 lei.

Multe zerouri, cu mai puțin de 500 de angajați…

Să vedem însă și de unde vine venitul celor 3 fericite companii emitente de tichete, în 2021 (structura este similară în toți anii analizați):

• Comisioane de la comercianți: 219.200.000 lei, adică 58% din total venituri (adică de la noi, cumpărătorii, că doar nu își închipuie cineva că comercianții nu își fac preturile funcție de costuri);
• Comisioane de la angajatori: 93.000.000 lei, adică 24,6% din total;
• Venituri din tichete nereturnate: 36.400.000 lei, adică 9,6% din total;
• Venituri din alte activități: 1.800.000 lei, adică 0,5% din total;
• Venituri din dobânzi: 27.400.000 lei, adică 7,25% din total.

Ups! “Venituri din tichete nereturnate”? ? ?

Cum adică, banii plătiți de angajator pentru tichetele de masă date angajaților, pentru care le-a și reținut impozit de 10% expiră? Uite ca da, după doar 1 (unu) an ! ! !

Iar când expiră, banii nu se pierd, rămân emitenților de tichete…

De ce nu măcar 3 ani, perioada generală de prescripție în materia recuperării creanțelor (pentru că tichetul aflat în buzunarul angajatului este de fapt un titlu de creanța pe care acesta îl are asupra emitentului)? Pentru că – deh, oligopolul își impune condițiile, mai ales atunci când există și suport legal…

Asta da măsură de “protecție socială” a angajaților, să le ”expire banii”, direct în buzunarele celor 3 mușchetari.

Hai să ne uităm și la profiturile obținute de cei 3 mușchetari din această fabuloasă sinecură:

• Primul, profit de 47,5% (din cifra de afaceri) în 2021, cu 45,15%  media celor 4 ani analizați;
• Al doilea, profit de 53,43% în 2021, cu 49,72% medie;
• Al treilea, profit de 21,48% în 2021, cu 29,2% medie.

Uau! Și nu sunt profituri extraordinare, sunt profituri normale, an de an…

Eu nu știu nici o altă «industrie» care să obțină, constant, an de an, rate de profitabilitate la acest nivel. Pentru comparație, profiturile «extraordinare» obținute de companiile din energie anul trecut sunt sub 15% din cifra de afaceri. Cool !

Ce ar putea face legiuitorul ?

Să se uite prin vecini, poate observa că în țări precum Cehia și Slovacia, angajatorii au opțiunea de a da angajaților direct banii reprezentând “alocație pentru hrană”, bani care au același tratament fiscal ca și tichetele de masă.

Ca să știm!

***