După câteva zile de discuții în legătură cu pachetul de măsuri pentru susținerea economiei, Guvernul a adoptat pe 18 martie, într-o ședință maraton, două ordonanțe de urgență cu numerele 29 și 30, ordonanțe publicate în Monitor pe 21 martie și intrate în vigoare astăzi pe 23 martie.
Una dintre măsuri, este cea prevăzută la articolul VII, pe care, pentru conformitate, îl redau aici:
“Art. VII. – (1) Pentru obligaţiile fiscale scadente începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi neachitate până la încetarea, potrivit alin. (4), a măsurilor prevăzute de prezentul articol nu se calculează şi nu se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere conform Codului de procedură fiscală, aprobat prin Legea nr. 207/2015, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Prin derogare de la prevederile art. 157 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, obligaţiile fiscale prevăzute la alin. (1) nu sunt considerate obligaţii fiscale restante.
(3) Se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită prin poprire a creanţelor bugetare, cu excepţia executărilor silite care se aplică pentru recuperarea creanţelor bugetare stabilite prin hotărâri judecătoreşti pronunţate în materie penală. Măsurile de suspendare a executării silite prin poprire asupra sumelor urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi băneşti se aplică, prin efectul legii, de către instituţiile de credit sau terţii popriţi, fără alte formalităţi din partea organelor fiscale.
(4) Măsurile fiscale prevăzute la alin. (1) – (3) încetează în termen de 30 de zile de la încetarea stării de urgenţă. “
Analizăm prevederile acestui articol.
1, Guvernul pune IMM-urile cu probleme în aceeași oală cu megacompaniile care stau pe munți de cash
Observăm că – spre deosebire de art. X care prevede posibilitatea amânării plății utilităților și chiriei pentru “întreprinderile mici şi mijlocii, astfel cum sunt definite de Legea nr. 346/2004 (…), care şi-au întrerupt activitatea total sau parţial în baza deciziilor emise de autorităţile publice competente, potrivit legii, pe perioada stării de urgenţă decretate şi care deţin certificatul de situaţie de urgenţă emis de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri” – art. VII nu conține nicio limitare.
Acest lucru înseamnă că prevederile lui le sunt aplicabile:
- Atât IMM-urilor cât și contribuabililor mari;
- Atât contribuabililor a căror activitate a fost afectată total sau parțial în urma deciziilor luate de autorități, cât și companiilor care nu au fost deloc afectate, precum și a celor a căror activitate a fost stimulată de criză.
Prima concluzie: art. VII se aplică TUTUROR companiilor plătitoare de impozite în România.
2, Pentru ce impozite se aplică?
Din nou, art. VII nu conține nicio limitare, deci se referă la toate impozitele din sfera de aplicare a Codului de Procedura Fiscală. Art. 2 din Legea 207/1995 privind Codul de Procedură Fiscală ne spune care este sfera de aplicare a acestuia:
- Creanțele fiscale datorate bugetului general consolidate, indiferent de autoritatea care le administrează;
- Drepturile vamale;
- Redevențele miniere, redevențele petroliere, alte redevențe rezultate din contracte de concesiune sau arendă.
A doua concluzie: art. VII se referă la TOATE impozitele (impozit pe profit, pe venitul microîntreprinderilor, impozit pe venit, CAS, CASS, CAM, TVA, accize, impozitele locale și impozitele pe venitul nerezidentilor), dar și la taxe vamale și redevențe. Adică la aproape 100% din veniturile bugetului consolidat.
3, Ce prevede art VII? Cine are dar nu plătește nu va fi penalizat
Prevederile art VII sunt foarte clare:
- Din alin. (1) si alin. (4) rezultă cât se poate de clar că nu se vor calcula dobânzi și penalități de întârziere pentru obligațiile fiscale scadente începând cu intrarea în vigoare a OUG 29 (23 martie) până la 30 de zile după încheierea stării de urgență;
- Mai mult, alin (2) prevede că obligațiile fiscale neachitate conform alin. (1) nu sunt considerate obligații fiscale restante (probabil pentru a nu se afecta eșalonările sau participarea la achiziții publice);
- La alin. (3) se prevede faptul că se suspendă sau nu încep măsurile de executare silită pentru toate creanțele bugetare, singura excepție fiind cele stabilite prin hotărâri judecătorești în materie penală.
A treia concluzie: sunt oprite toate procedurile de executare silită pentru impozitele neachitate, atât înainte cât și după 23 februarie.
Ultima concluzie: coroborând faptul că nu se calculează dobânzi și penalități pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, cu faptul că neplata acestora nici măcar nu duce la considerarea respectivei sume ca “obligație restantă” și cu faptul că sunt suspendate toate executările silite, rezultă cât se poate de clar că plata TUTUROR obligațiilor fiscale tocmai a fost amânată pentru TOATE companiile din România, inclusiv pentru nerezidenții care obțin venituri în România, pentru care există obligația reținerii de impozite la sursă. Aceste impozite vor trebui plătite la 30 de zile dupa ieșirea din starea de urgență.
Factura. Cu siguranță, nu va rămâne neplătită
E simplu de calculat. Cel puțin impozitele ce urmau a fi încasate la buget pe 25 martie și 25 aprilie urmează să fie amânate, posibil integral. Doar companiile care vor dori să plătească ceva vor plăti, dar asta pentru că au spirit civic, nu pentru că sunt obligate (eu nu am văzut până acum impozite plătite din spirit civic!). Încasările la bugetul consolidat sunt bugetate pentru 2020 la aproximativ 270 miliarde de lei. Împărțim la 12 și înmulțim cu 2 și obținem 45 miliarde de lei, adică peste 9 miliarde de euro.
Cu atât trebuie să se împrumute (suplimentar) guvernul României ca urmare a prevederilor art. VII din OUG 29/2020… Avem de unde? Dacă da, la ce cost?
Aveam oare nevoie de măsura asta? De ce să oferi posibilitatea de a amâna plata impozitelor pentru companii care nu au avut nici cea mai mică problemă ca urmare a crizei generate de coronavirus? Mă refer aici la supermarket-urile ale căror vânzări au explodat, la producătorii și importatorii de produse de curățenie, de alcool, de tutun și alții pentru care criza a dus la creșterea, dacă nu chiar la explozia vânzărilor.
Personal, sunt foarte curios să văd cum va arăta prima rectificare bugetară. Aș mai fi curios să aud care a fost justificarea pentru această măsură. Cine a propus-o? Care au fost motivele pentru care măsura a fost aprobată și publicată în forma asta? Asta au vrut sau este doar o greșeală?
