De la scăderea profiturilor până la o anchetă anti-trust a Comisiei Europene şi o strategie posibil greşită bazată pe construirea de noi conducte, nori de furtună se adună deasupra unui gigantu rusesc, invincibil pănă ieri, Gazprom.
Profitul pe primul trimestru al anului a scăzut cu 23,5%, marcând începutul unei perioade dificile, în care Gazprom a dus un război diplomatic cu oficialii Comisiei Europene, până când preşedintele Vladimir Putin a salvat-o de la “înec”, relatează agenţia France Presse.
Cel mai mare producător din lume în domeniul gazelor naturale i-a înfuriat pe jucătorii de pe piaţa locală, pentru că a refuzat să cumpere de la ei gaze (un gest a cărui legitimitate poate fi pusă sub semnul întrebării) şi a anulat cel mai mare proiect off shore din cauza dificultăţilor financiare ale unui client.
“Pentru prima oară după 1998, Gazprom trebuie să facă faţă unor probleme financiare serioase”, scrit VTB Capital, referitor la anul în care compania a traversat cea mai mare criză economică din era post-sovietică. “Rusia a supra-utilizat Gazpromul timp îndelungat, în multe modalităţi, inclusiv pentru a-şi atinge anumite obiective de politică externă, pentru a aduce bani la buget, dar şi pentru a angaja oficiali ai statului”, au declarat clienţi diferiţi pentru publicaţia citată.
Istoricul companiei
Gazprom a fost creată spre sfârşitul erei sovietice, de către Ministerul Industriei Gazelor din URSS, şi s-a transformat în firma din prezent în1993, sub conducerea fostului premier Viktor Cernomârdin. A devenit cunoscută imediat ca fiind “un stat în stat”, un pol de putere extrem de mare, astfel încât a putut să-şi formeze propriile politici externe, în timp ce scăpa de controlul contribuabililor.
Gazprom exportă azi gaze naturale pentru una din patru locuinţe europene şi are 400.000 de angajaţi în diverse regiuni unde, adeseori, înlocuieşte autorităţile guvernamentale în sarcini precum oferirea unor servicii de sănătate sau educaţie.
Toate aceste caracteristici au făcut ca şeful Serivicului Federal Anti-Monopol, Igor Artemiev, să spună, săptămâna trecută, despre Gazprom că este “o companie extrem de ineficientă, care are suficient de mulţi bani şi trebuie doar să-şi pună ordine în lucruri”.
Strategie greşită
Călcâiul lui Ahile a fost, însă, eşecul în a înţelege importanţa gazelor de şist şi a produselor din gaze naturale lichefiate, care au creat rapid stocuri imense în America de Nord şi au deschis calea pentru o piaţă globală în acest domeniu.
În acelaşi timp, Gazprom lucrează la două conducte masive către Europa, la preţul exorbitant de 30 de miliarde de dolari. Analiştii se întreabă dacă clienţii din UE, care au ca prioritate diversificarea stocurilor, vor avea nevoie de vreuna dintre acestea, în anii care vor urma.
“În timp ce producătorii construiesc uzine LNG, furând, de fapt,o parte din piaţa Gazprom, prin scăderea cererii pe piaţa europeană, Gazprom insistă să construiască noi conducte. Către Europa”, notează şi săptămînalul “Kommersant Vlast”.
Datele arată că Gazprom va pierde circa 10% din piaţa internă, în următorii cinci ani, în favoarea rivalilor săi privaţi cum ar fi Novatek (o companie deţinută de un fost coleg al lui Putin), care se extinde foarte rapid.
Lucrurile se vor înrăutăţi dacă guvernul îi va lua dreptul exclusiv asupra conductelor internaţionale şi le va permite unor competitori ambiţioşi precum Rosneft să vândă gaze ţărilor europene.
