Fit for 55, adică noile reguli care vor transforma bazele economiei europene dar și stilul de viață așa cum îl știm azi au trecut deja de plenul parlamentului. Foarte simplificat, UE și Statele Membre s-au angajat să reducă emisiile de CO2 (incriminate de toate studiile științifice ca fiind extrem de dăunătoare pentru calitatea vieții în Europa) cu 55 % până în 2030.
Vom folosi mai puțini combustibili fosili și îi vom înlocui cu din ce în ce mai multe surse regenerabile (vânt, soare, hidrogen, electricitate, combustibili sintetici etc), vom reduce consumul de energie și va trebui să reciclăm din ce în ce mai mult, vom conduce din ce în ce mai multe mașini electrice, vom folosi mai mult trenul și chiar avioanele pe hidrogen sau electrice (acolo unde este posibil). Aer și ape mai curate, noi meserii și noi specialități adaptate noilor ramuri industriale verzi. O altfel de lume, un altfel de stil de viață.
În ceea ce privește munca legislativă la FF55 linia mea roșie a fost reducerea mobilității. Am spus-o clar, în mod repetat, în comisii, în negocieri și în ședințele de grup: mobilitatea înseamnă libertate- un drept fundamental al oricărui cetățean. Atingerea țintelor, da, reducerea mobilității, nu.
Am avut satisfacția ca în Comisia al cărei coordonator pentru grupul PPE sunt, Comisia TRAN, textele rezultate în urma votului să corespundă acestei linii politice: texte echilibrate, cu prevederi care respectau țintele stabilite- reducerea cu 55% a emisiilor de CO2- dar într-un ritm care să permită industriei să ”respire” (aceasta este abordarea PPE).
În TRAN am introdus amendamente care să stimuleze utilizarea combustibililor alternativi, deoarece în aviație și transportul maritim aceasta este o soluție pentru micșorarea emisiilor. În timp vom avea poate și altele, dar deocamdată, pentru aceste două domenii este singura. Am propus și fonduri speciale dedicate aviației și industriei de transport maritim și am menținut Fondul pentru modernizare la nivelul propunerii Comisiei Europene, asta în condițiile în care în Comisia de Mediu (#ENVI) acest fond a fost redus. Tot în TRAN am respins propunerea Comisiei Europene de a introduce comerț cu emisii și în transportul rutier și pentru clădiri, deoarece am considerat că ar avea un impact destul de mare asupra cetățenilor.
Votul din plen ne-a pus în fața unei alte realități. Parlamentul a votat ca începând din 2035 să se producă doar mașini cu zero emisii la țeava de eșapament, adică doar mașini cu motoare electrice.
Din punctul meu de vedere, această prevedere limitează opțiunile tuturor: industriei și cetățenilor. Plus, puțini se întreabă: cu ce costuri pentru industrie si cetățeni va trece industria prin această transformare? Renunțarea la motoarele cu ardere internă ar putea pune în pericol până la 500.000 de locuri de muncă în industria auto. Statele membre trebuie să aibă spațiu și timp pentru a se ajusta și a găsi soluții.
Apoi, nu dorim să transferăm emisiile dintr-un sector în altul sau să renunțăm la o dependență (cea de Rusia) pentru alta (cea de China, de care depindem pentru materiile critice necesare mașinilor electrice).
Nu orice mașină electrică este curată. Dacă nu reușim să decarbonizăm producția de energie electrică riscăm să creăm noi dependențe de alte țări. Iar aici singura soluție este: diversificarea. Nu doar mașini electrice, ci și combustibili alternativi.
Grupul PPE sprijină propunerea inițială pentru ținta de reducere pentru 2030 de -55% pentru mașini și -50% pentru camionete, dar dorește să lase spațiu de manevră prin introducerea unui obiectiv de reducere de -90% pentru mașini și camionete până în 2035. Grupul PPE a propus, de asemenea, o schemă de creditare voluntară pentru combustibilii alternativi pentru a sprijini adoptarea combustibililor alternativi în sectorul auto.
În concluzie, consider că singura soluție viabilă și rațională pentru a reduce emisiile în transportul rutier este utilizarea tuturor tehnologiilor posibile: motoare electrice, hidrogenul și combustibilii alternativi. În opinia mea, aceștia din urmă sunt un element cheie în succesul decarbonizării transportului rutier, pentru următoarele motive:
- – pe șoselele europene circulă în acest moment sute de milioane de autovehicule pe benzină și motorină. Acestea vor continua să circule și după 2035, iar reducerea emisiilor se poate face în acest caz doar prin trecerea de pe motorină și benzină pe combustibili alternativi nepoluanți
- producătorii de combustibili alternativi vor fi stimulați să producă o cantitate mai mare de combustibili alternativi doar daca va exista cerere pe piață. Dacă vom trece 100% pe mașini electrice, nu va mai exista cerere pentru combustibili alternativi. Consecința? Emisiile nu vor scădea la nivelul dorit.
- prețurile mașinilor electrice nu sunt accesibile tuturor cetățenilor
- infrastructura de alimentare a mașinilor electrice este subdezvoltată
- nu dispunem de suficiente materii prime necesare pentru baterii, iar trecerea exclusiv pe mașini electrice va crește dependența UE de China.
De aceea, ținta de 90% mașini electrice in 2035 (și nu 100%, cum verzii și stânga au votat la Strasbourg) este singura propunere viabilă atât pentru populație și cât pentru industrie. Utilizarea exclusivă a mașinilor electrice nu va reduce emisiile atât cât este necesar, dar va reduce drastic mobilitatea. Trebuie asigurat echilibrul intre doua necesități: reducerea emisiilor si asigurarea competitivității economice si implicit a locurilor de munca.
Reducerea emisiilor nu se realizează cu ambiții, se asigura cu inovare, si tehnologii noi, cu masuri adaptate la realitatea economica si la contextul global.
Pachetul FF55 este acum în faza în de negocieri interinstituționale. Sper ca negocierile din Consiliu să conducă la o decizie înțeleaptă, iar textul să fie modificat în acord cu această realitate.
Există situații în care drumul cel mai scurt nu este cel mai bun. De multe ori, drumul pe care îl cunoști și pentru parcurgerea căruia ești pregătit este cea mai înțeleaptă alegere. Doar așa ajungi la destinație fără peripeții. În opinia mea, Fit for 55 este o astfel de situație.
***
Marian-Jean Marinescu (PNL, România) este coordonatorul grupului PPE pentru politica europeană de transport și președinte al Inter-grupului ”Cer și Spațiu” din Parlamentul European. Actualmente, activitatea sa parlamentara se desfășoară în comisiile TRAN, CONT, ITRE si ENVI si in comisia speciala pentru lupta împotriva cancerului- BECA. Membru al Parlamentului European din 2007, Marian-Jean Marinescu a fost vicepreședintele Grupului PPE pentru două legislaturi, președintele Grupului PPE ”Bugete și Politici Structurale” si coordonatorul grupului PPE ”Cadrul Financiar Multianual 2021-2027”.
***
