5 aprilie, 2023

La propunerea Ministerului de Finanțe, Guvernul a modificat miercuri Codul de procedură fiscală, stabilind obligația contribuabililor de a constitui garanții în procent de minim 50% din valoarea obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, pentru a beneficia de eșalonarea la plată de cel mult 5 ani.

În lipsa acestor garanții, Fiscul urmează să acorde șalonări la plată pe o perioadă de cel mult 6 luni.

Guvernul a mai exclus explicit din sfera eșalonării la plată obligaţiile fiscale care reprezintă accize.

Ce modificări operează Ministerul de Finanțe

Argumentând ”necesitatea îmbunătățirii cadrului legal actual în domeniul colectării creanțelor bugetare,
astfel încât să se asigure premisele creșterii gradului de încasare a veniturilor la bugetul de stat consolidat”, Finanțele au cerut Guvernului:

Modificarea art. 184 alin. (1), 186 alin. (4) și 193 alin. (4) precum și completarea art. 193 cu un nou alineat, alin. (41), în sensul stabilirii obligației contribuabililor de a constitui garanții în procent de minim 50% din valoarea obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, pentru a beneficia de eșalonarea la plată de cel mult 5 ani, în situația în care contribuabilii dețin bunuri în proprietate insuficiente pentru a constitui garanțiile prevăzute la art. 193 alin. (13) –(15), după caz, din Codul de procedură fiscală. În cazul în care debitorii nu pot constitui garanția de minim 50%, aceștia pot beneficia de eșalonare la plată pe o perioadă de cel mult 6 luni. În ambele situații, penalităţile de întârziere cuprinse în certificatul de atestare fiscală nu se amână la plată şi se eșalonează la plată.
Se propune modificarea art. 184 alin. (6) lit. e) și art. 2091 alin. (6) lit. f) în sensul includerii obligațiilor fiscale/bugetare care reprezintă fonduri europene sau fonduri publice naţionale aferente fondurilor europene, în sfera eșalonărilor la plată, inclusiv a eșalonărilor la plată, în formă simplificată.
Modificarea art. 184 alin. (6), în sensul excluderii din sfera eșalonării la plată a obligaţiilor fiscale care reprezintă accize. Măsura vizează accizele prevăzute în titlul VIII din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.
Abrogarea prevederilor art. 193 alin. (2) referitoare la plafoanele obligațiilor eșalonate la plată sub care nu este necesară constituirea de garanții de către debitori, având în vedere faptul că o astfel de eșalonare la plată se poate acorda pe o perioadă de până la 5 ani fără ca statul să se comporte similar unui creditor privat prudent în recuperarea obligațiilor fiscale restante.
Completarea art. 194 alin. (1) cu o nouă condiție de menținere a eșalonării la plată, respectiv de achitare a accizelor nestinse la data comunicării deciziei de eşalonare la plată şi care nu fac obiectul eşalonării la plată, în termen de cel mult 30 de zile de la data comunicării acestei decizii, având în vedere că acestea au fost excluse din sfera de acordare a eșalonării la plată.
Modificarea art. 195 alin. (2) și art. 2095, alin. (2), pentru a preveni acumularea de arierate și pentru a crea o conduita corecta a debitorilor care beneficiază de eșalonare la plată, reducându-se numărul cererilor de modificare a eșalonării la plată, de la două cereri la o singură cerere. În susținerea necesității reducerii la o singura cerere, vine și faptul ca statul a reglementat deja un sprijin pentru achitarea obligațiilor curente, prin stabilirea unor termene suplimentare, conform art. 194 alin.(1), respectiv art. 2094 din Codul de procedura fiscală.
Completarea art. 195 alin. (4) cu o normă de excepție raportată la valoarea garanțiilor constituite de debitori, respectiv dacă aceasta este mai mică de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată, caz în care perioada de eșalonare este de cel mult 6 luni de la data comunicării deciziei de modificare a deciziei de eșalonare la plată. Menționăm că procentul de 50% față de cuantumul obligațiilor fiscale restante ce fac obiectul înlesnirilor la plată se raportează la toate obligațiile existente în sold, care pot face obiectul eșalonării la plată și/sau amânării la plată în vederea anulării, inclusiv dobânda datorată pe perioada eșalonării și nu doar la cele nou incluse în eșalonare la plată/amânare la plată.
Abrogarea art. 195 alin. (5) și art. 2095 alin. (5), referitoare la aprobarea unei alte perioade de eșalonare la plată, a avut în vedere faptul că, prin cadrul legal actual, s-au creat premise ca beneficiarii eșalonărilor la plată să resolicite perioada maximă de acordare a eșalonării la plată, la fiecare modificare a deciziei de eșalonare la plată, ajungându-se astfel la încasarea sumelor reprezentând obligații fiscale restante într-o perioadă de timp extrem de lung.
Modificarea art. 195 alin. (7) din Codul de procedură fiscală, în sensul înlocuirii sintagmei „emiterea” cu sintagma „comunicarea”, în vederea corelării cu prevederile art. 48 din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului.
În considerarea argumentelor menționate la art. 195 alin. (2) se propune și modificarea art.200 alin. (1) precum și a art. 20910 alin. (1) în sensul reducerii la o singură dată într-un an calendaristic sau fracţie de an calendaristic, a posibilității debitorului de a solicita menţinerea unei eşalonări a cărei valabilitate a fost pierdută, dacă cererea depusă de debitor în acest scop este aprobată de organul fiscal înainte de executarea garanţiei sau înainte de stingerea tuturor obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul eşalonării la plată, după caz.
Completarea art. 2091 alin. (6), în sensul că nu intră în sfera eșalonării la plată, în formă simplificată, obligațiile fiscale care reprezintă accize, similar cu norma propusă la art. 184 alin. (6), precum și impozitele și contribuțiile sociale obligatorii cu reținere la sursă sau reținute prin stopaj la sursă astfel cum sunt definite la art. 7 pct. 47 din Codul fiscal și taxele aferente activităților din domeniul jocurilor de noroc
Modificarea art. 2097 alin. (1) în sensul creșterii nivelului dobânzii datorate în cazul eșalonării la plată, în formă simplificată, de la 0,01% la 0,02% pentru fiecare zi de întârziere (ceea ce înseamnă creșterea nivelului dobânzi la 7,3% pe an).
Abrogarea art. 20912 alin. (1) astfel încât să nu se mai acorde concomitent o eșalonare la plată (clasică) și eșalonare la plată simplificată.