„Resping orice afirmații potrivit cărora, în calitate de procuror delegat la Comisia de liberare condiționată a Penitenciarului Aiud, aș fi dispus sancționarea disciplinară a vreunei persoane condamnată penal, deținută în penitenciar, prin emiterea de rapoarte de pedepsire, solicitarea de astfel de rapoarte sau în orice altă modalitate”, a spus marți Augustin Lazăr.
Declarația a fost făcută într-o conferință de presă organizată pentru a răspunde acuzelor ce i s-au adus în ultimul timp procurorului-șef referitor la implicarea sa, înainte de 1989, în procedura de eliberare condiționată a deținuților de la penitenciarul Aiud, unde erau încarcerați și mai mulți disidenți politici, acuzați de infracțiuni împotriva securității statului.
Participarea în Comisia de eliberări condiționate de la Aiud, obligativitate de serviciu
În primii săi ani de activitate ca procuror, el a făcut parte din Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, având obșigația de a examina situaţia tuturor condamnaţilor ce îndeplineau fracţia de pedeapsă pentru liberare. Nu a cerut să facă parte din această comisie, dar nici nu putea refuza să facă parte din ea, era o atribuție de serviciu, a mai explicat procurorul general.
Între 1982 și 1989, acesta a fost procuror stagiar și apoi procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia.
Din explicațiile prezentate marți de Lazăr, dosarele pentru eliberare condiționată erau pregătite de funcționarii penitenciarului, iar membrii Comisiei nu făceau altceva decât să îndeplinească o simplă formalitate: se verificau fracțiile (dacă perioada din spatele gratiilor corespundea celei prevăzute în lege) și rapoartele de la dosar (bună purtare sau nu) și, conform legii, automat, se stabilea decizia, de acceptare sau respingere.
Această Comisie din care făcea parte și actualul procuror general a refuzat de două ori eliberarea disidentului anticomunist Iulius Filip. Conform numeroaselor relatări ale deținuților politici de la Aiud, acel penitenciar a fost unul dintre cele mai dure din țară, în regimul comunist.
”Nu aveam calitatea de-a verifica conduita deținuților politici”
Augustin Lazăr a mărturisit marți că a citit de curând scrisoarea de acum 33 de ani scrisă de Iulius Filip și că a fost impresionat de cele relatate, dar consideră că el nu avea, conform legii, nicio responsabilitate privind cele petrecute acolo:
„Într-adevăr am avut şi eu această surpriză să văd o scrisoare trimisă în urmă cu 33 de ani şi de care am aflat acum în presă. Acum am văzut că acea corespondenţă a lor era foarte bine cenzurată şi toate scrisorile care nu îndeplineau criteriile, nu ştiu foarte bine care erau, ci erau puse la dosar. Nu am văzut originalul.
Dacă e adevărat, e impresionantă şi descrie modul în care erau trataţi aceşti deţinuţi şi cum s-au făcut nişte sancţiuni, în maniera în care erau sancţionaţi. Dacă e adevărată acea scrisoare, ea ar fi trebuit verificată de procurorul militar, care trebuia să verifice comportamentul militarilor (penitenciarul fiind militar – n. red.) (…) Important de precizat că legea aflată în vigoare la data respectivă avea aceleași prevederi pentru toate categoriile de deținuți. Instituția liberării condiționate este reglementată relativ similar și în prezent, cu mențiunea că acum verificările sunt efectuate de către judecător.”, a explicat Augustin Lazăr.
„Ofițerii din penitenciar știu mai bine ce tip de deținuți erau. O să vă surprindă, eu acum am aflat că erau 30 de deținuți politici și ei, fiind într-o unitate militară în surpavegehrea Securității, nu cred că ar fi aprobat unui procuror să meargă să vadă ce fac ei. Se vedea că ei erau cazați într-o zonă fără acces, procurorul nu avea contact cu ei, se știa că erau monitorizați de Securitate. Nu aveam calitatea să le verificăm conduita”, a ad[ugat
„Era o lege deficitară etic, dar era un cadru legal în care comisia avea o marjă foarte mică de apreciere”, a mai spus procurorul general.
„Scuze instituționale pentru unele practici discutabile de dinainte de 1989”
„În calitate de conducător al Ministerului Public, doresc să prezint scuze instituționale pentru unele practici discutabile de dinainte de 1989, instituite prin lege, dar caracterizate printr-o componentă etică deficitară.
Personal, doresc să îmi exprim regretul pentru dramele și suferințele trăite de luptătorii anticomuniști, cărora le datorăm faptul că astăzi trăim într-o țară democratică, membră a Uniunii Europene”, a adăugat Augustin Lazăr.
Despre eventuala demisie sau renunțare la o nouă candidatură: „Credeți că ar fi în interesul societății?”
În câteva zile, mandatul de trei ani de procuror general expiră, iar Augustin Lazăr și-a depus candidatura pentru al doilea, ultimul permis de lege, deși știe că șansele sale de a fi propus de ministrul Justiției, Tudorel Toader.
Interviul prevăzut în procedura de selecție va avea loc miercuri, la Ministerul de Justiție.
După apariția cazului Iulius Filip, mai multe persoane i-au cerut demisia lui Augustin Lazăr, chiar dacă mai sunt doar câteva zile până la finalizarea mandatului.
Întrebat în conferința de marți dacă ia în considerare demisia sau retragerea candidaturii, Augustin lazăr a răspuns:
Credeţi că ar fi în interesul societăţii? Care e rolul procurorului general? Eu ar trebui să reprezint interesele politice ale celor care vor să manevreze? Am pornit la această procedură nu să mă retrag, ci ştiind că am avut realizări care ar trebui să continue. Nu ar fi bine ca aceste dosare să continue şi ca adevărurile să iasă la suprafaţă?
CNSAS a decis reverificarea trecutului lui Lazăr, iar primii care s-au sesizat după ce actualul procuror al României a fost acuzat că ar fi refuzat eliberarea condiţionată a disidentului Iulius Filip au fost inspectorii de la Inspecţia Judiciară, o instituție acuzată că a devenit un instrument prin care puterea exercită presiuni asupra magistraților.
Urmărește-ne pe Google News
