Europa a pierdut miercuri două figuri importante ale istoriei sale – fostul președinte al Comisiei Europene Jacques Delors și fostul ministru german de finanțe Wolfgang Schäuble au murit la distanță de câteva ore.
Cei doi au modelat cu adevărat istoria europeană. Presa internațională scrie că pierdea a două dintre cele mai mari personalități politice ale Europei de după război este o încheiere tristă a anului și ”o reamintire a unei ere în nuanțe sepia a integrării europene pe care mulți cu vârsta sub 30 de ani abia o cunosc”.
Deși Delors și Schäuble nu erau strict contemporani – Delors s-a născut în 1925, Schäuble în 1942 – francezul și germanul făceau parte dintr-o generație postbelică al cărei angajament față de UE a fost alimentat de dorința ca ororile celui de-al Doilea Război Mondial să nu se mai repete niciodată.
Wolfgang Schäuble, 50 de ani în Bundestag
Wolfgang Schäuble, fost ministru al Finanţelor timp de ani de zile în Germania şi unul dintre artizanii reunificării ţării sale în 1990, a murit la vârsta de 81 de ani.
S-a stins ”liniştit” în somn, în noaptea de marţi spre miercuri, declară o sursă apropiată familiei tablodului Bild.
El şi-a încheiat lunga carieră ca preşedinte al Camerei Deputaţilor în perioada 2017-2021, după ce a făcut parte din Bundestag timp de peste 50 de ani.
”Cu el, Germania pierde un gânditor tăios, un om politic pasionat şi un democrat tenace”, a transmis actualul cancelar, Olaf Scholz.
Jacques Delors, un federalist convins
Jacques Delors, un susținător de neclintit al integrării europene, a murit miercuri la vârsta de 98 de ani. Fostul președinte al Comisiei Europene „a murit în somn în această dimineață (miercuri) la domiciliul său din Paris”, a anunțat fiica sa, Martine Aubry, primar socialist al orașului Lille.
De la Bruxelles, unde a rămas în fruntea Comisiei din 1985 până în 1995, el a jucat rolul de arhitect în conturarea Europei așa cum arată azi: crearea pieței unice, semnarea acordurilor Schengen, Actul Unic European, lansarea programului de schimb de studenți Erasmus, reforma politicii agricole comune, punerea în mișcare a uniunii economice și monetare care a dus la crearea monedei euro.
Cu grupurile sale de reflecție, „Clubul martorilor” și „Notre Europe” (care a devenit ulterior „Institutul Jacques-Delors” și care are birouri la Paris, Bruxelles și Berlin), a pledat până la sfârșit pentru o consolidare a federalismului european, cerând mai multă „îndrăzneală” într-o perioadă de Brexit și de atacuri din partea „populiștilor de toate culorile”.
Trei lucruri pe care Delors și Schäuble le aveau în comun
Ambii au fost angajați cu pasiune în integrarea europeană și au condus-o în moduri diferite: Delors prin tratatul de la maastricht și crearea pieței unice; Schäuble prin rolul său central în reunificarea Germaniei.
Ambii și-au ratat șansa la locuri de muncă de top acasă: Schäuble, care a fost văzut pe scară largă ca un succesor al lui Helmut Kohl, a fost blocat de un scandal financiar al partidului; Delors a renunțat să candideze la președinția Franței la alegerile din 1995 – o decizie pe care a mai târziu a sugerat că o regretă.
Ambii au suferit câte o tragedie personală: Delors, moartea fiului său în vârstă de 29 de ani din cauza leucemiei; Schäuble, o tentativă de asasinat comisă în 1990 care l-a lăsat paralizat de la brâu în jos.
Trei lucruri care i-au diferențiat
Putere percepută vs. reală în UE: Delors, în calitate de președinte al brațului executiv al UE, avea mandatul de a conduce lucrările Comisiei Europene și de a determina direcția politicii UE; Schäuble, în calitate de ministru de finanțe al unei singure țări membre, nu avea această putere. Cu toate acestea, Schäuble și-a folosit poziția de ministru german de finanțe în timpul crizei din zona euro pentru a exercita o influență uriașă asupra politicii economice și fiscale europene.
Moneda unică: Delors a fost creierul din spatele monedei unice; Schäuble aproape că a prezidat dizolvarea acesteia, vehiculând ideea de a expulza Grecia din euro la un moment dat. Prin impunerea unei politici de austeritate fiscală în țări precum Portugalia, Irlanda și în special Grecia, în timpul crizei financiare globale, el a promulgat o politică care a înăbușit investițiile, probabil într-un moment în care era cea mai necesară.
Delors, socialistul francez politicos și blând, a cărui poziție îi cerea să caute un consens, avea un stil personal diferit de Schäuble, care era cunoscut pentru stilul brutal de direct de conversație.
***
