„Foarte importantă va fi nu doar atingerea țintei de colectare a ambalajelor băuturilor puse în circulație, ci și calitatea ambalajelor colectate, pentru că acest material va fi reutilizat. Iar aici nu vorbim de reutilizarea ambalajului unui detergent, ci de ambalajul unui aliment, căruia i se aplică reguli foarte stricte”, a spus luni Ermis Panagiotopoulos, Director de Sustenabilitate, Federația Europeană a Apelor Îmbuteliate.
Ermis Panagiotopoulos a prezentat luni, la conferința organizată de cursdeguvernare.ro pe tema Sistemului de garanție-returnare a ambalajelor în România, principalele aspecte de care trebuie să țină cont țările care vor implementa sistemul de garanție-reciclare, pentru a se asigura că acesta va avea succes.
„Aș vrea să felicit România nu doar pentru viteza cu care ar urma să implementeze sistemul de garanție-returnare ci și pentru cum a definit acest sistem. Toți factorii care au condus la succesul acestui sistem în alte țări sunt prevăzuți și în strategia românească”, a mai declarat acesta.
„România plătește în prezent sume mari pentru necolectarea deșeurilor. Fiind grec știu ce înseamnă asta pentru că am trecut prin aceeași situație”, a comentat Ermis Panagiotopoulos.
Principalele declarații făcute de Ermis Panagiotopoulos
- Este important de precizat că sistemul de garanție-reciclare se referă la reciclarea ambalajelor de băuturi și nu la reciclarea deșeurilor, în general.
- La nivelul Uniunii Europene, 49% dintre ambalajele de băuturi sunt cele de apă îmbuteliată, 39% ambalajele de sucuri, în timp ce ambalajele de sucuri naturale reprezintă 7%.
- În România, pe piața băuturilor non-alcoolice, un procent de 51,2% îl reprezintă ambalajele de apă îmbuteliată, iar peste 40% sunt ambalajele de băuturi răcoritoare.
- În prezent, în Uniunea Europeană, 88% din apă se îmbuteliază în pet-uri, 11,8% în sticlă, aceste ambalaje fiind destinate în special sectorului HoReCa și 0,2% în ambalaje din aluminiu.
- În România, circa 96,5% din apă este îmbuteliată în plastic și doar 3,5% în sticlă.
- Totodată, trebuie să ținem cont că noua directivă impune ținte de colectare nu pentru materialele din care sunt făcute ambalajele ci în funcție de destinația acestora. Pentru că, de exemplu, și detergenții sunt comercializați în pet-uri, dar actuala directivă nu se aplică ambalajelor de detergenți, ci doar ambalajelor de băuturi.
- Foarte importantă va fi nu doar atingerea țintei de colectare – de exemplu există o țintă de colectare de 77% a ambalajelor din plastic ale băuturilor, puse în circulație, până în 2025 – ci și calitatea ambalajelor colectate, pentru că acest material va fi reutilizat. Iar aici nu vorbim de reutilizarea ambalajului unui detergent, ci de ambalajul unui aliment, căruia i se aplică reguli foarte stricte.
- Fiecare țară își va alege sistemul potrivit de colectare. Acolo unde locuiesc, în Bruxelles, colectarea plasticului, metalului și cartonului se face într-un singur recipient, dar alte țări apelează la reciclare separată.
- De asemenea, sistemul presupune că ratele de colectare trebuie să crească foarte rapid. Un exemplu ar fi Lituania, unde rata de colectare a ambalajelor a urcat de la 32% în 2015 la 92% în 2018. Și țările care implementează acum acest sistem vor trebui să crească foarte rapid rata de colectare între 2025 și 2029.
- Este important să urmăm exemplul țărilor unde sistemele de colectare au funcționat foarte bine.
(Conferința a fost transmisă live și poate fi urmărită AICI)
