Săptămâna trecută a fost una plină din punct de vedere politic, diplomatic și economic, pe plan mondial. Tot săptămâna trecută, am împlinit și o lună de război în Ucraina. Am urmărit cu toții o suită de summit-uri și lideri politici la vedere, „on display”, cum ar zice americanii.
A fost summit NATO, un summit al țărilor G7, respectiv o întrunire comună a Consiliului European și SUA.
Dincolo de poziționarea, sau mai degrabă de reîntărirea poziționării geopolitice a alianței Euroatlantice, de reafirmarea unității strategice, militare și economice, sunt câteva teme notabile, desigur în contextul sancționării Rusiei pentru invazia din Ucraina. Acestea se subsumează efectelor despre care scriam și în debutul războiului.
O nouă sancțiune importantă împotriva Rusiei este aceea că, de la anul, 1/3 din importurile de gaz ale UE (aproximativ 50 miliarde mc) nu vor mai veni din Rusia. Acestea vor proveni din SUA, sub forma de gaz natural lichefiat (LNG). Acest anunț ar trebui să înceapă cu adevărat să producă efecte în Rusia. În prezent, 1/3 din gazul exportat reprezintă, raportat la cifrele anului 2021, aproximativ 20 miliarde USD. Mai exact, 5% din exporturile Rusiei.
În același timp, ținta de înlocuire a 1/3 din importul de gaz al UE este una extrem de ambițioasă, atât pentru producătorii și exportatorii americani, cât și pentru importatorii europeni. În SUA, terminalele LNG sunt insuficiente pentru volumul crescut de export. În UE, de asemenea, nu există suficiente terminale de import LNG.
Citește întreg materialul pe Project-E.
