Contribuția precară a investițiilor, cea negativă a exportului net și creșterea costului muncii sunt argumentele cele mai puternice ale reducerii creșterii economice a României, în comparație cu celelalte țări din Europa Centrală și de Est (ECE).
În vreme ce creşterea în Polonia, Ungaria şi Serbia a fost peste aşteptări în trimestrul 2 al anului, structura celei din România este nefavorabilă, potrivit analiştilor Erste Group Research (EGR).
România este singura economie din regiune pentru care estimările creşterii pe 2018 au fost reduse: de către FMI de la 5,1% la 4,4 – 4,5%, iar de Erste Group de la 4,1% la 3,8%. Banca Transilvania vede creșterea pe 2018 la 4,3%, în vreme ce UniCredit o plasează la 3,9%.
Creşterea şi potenţialul
Periculos este, însă, faptul că, dacă tendința de reducere a creşterii va continua, aceasta ar putea ajunge sub potențialul economiei.
„Dinamica anuală a PIB ar putea decelera de la 6,9% în 2017, până la 4,3% în 2018 (ritm apropiat de potențial), la 3,5% în 2019, respectiv la 3% în 2020. Cu alte cuvinte, deviația PIB ar putea intra în teritoriu negativ până la final de 2019, dacă reformele structurale nu vor accelera”, scrie economistul Andrei Rădulescu, într-un raport al Băncii Transilvania.
Or, tocmai absența reformelor structurale fac perspectivele economiei românești mai puțin favorabile decât ale economiilor din regiune.
„Detaliile creşterii din România îi sunt nefavorabile, cu o formare brută de capital mai curând săracă”, spune un raport al Erste Group Research (EGR), publicat vineri.
Altfel spus, sărăcia din investiții trag în jos creșterea.
Cât de suportabilă este creșterea salariilor
Piața muncii este tensionată în toate economiile Europei Centrale și de Est (ECE), pentru că oferta tot mai redusă pune presiune pe salarii. Criza de forță de muncă face companiile să acuze aceste tensiuni ca un factor restrictiv al creșterii.
Costul total al forţei de muncă în România a înregistrat cea mare creştere din rândul statelor membre ale Uniunii Europene (UE), în trimestrul doi din 2018, comparativ cu perioada similară din 2017, potrivit Eurostat. Ungaria a înregistrat a doua cea mai mare creștere a salariilor din ECE, după România.
„Cât timp îşi vor mai putea permite ţările ECE salarii în creştere, mai ales când este vorba de productivitate?”, se întreabă analiștii EGR, care – pentru a răspunde au comparat costurile unitare ale muncii în raport cu productivitatea în țările CEE, versus Germania.
România stă cel mai rău la capitolul salarii versus productivitate față de celelalte țări din ECE, deși la concurență cu Croația, ambele țări înregistrând cele mai mici rezerve de competitivitate din perspectiva costului forței de muncă față de Germania, care atrage cee mai mare parte a forței de muncă emigrante.
„O creștere a costului unitar al forței de muncă unitare mai rapidă și mai mare de 1,5% față de productivitate va pune o presiune semnificativă pe competitivitatea țărilor ECE, dacă reformele structurale nu vor fi realizate”, spune raportul EGR.
Balanța externă
România reclamă o atenție specială din perspectiva exportului net, care a avut o contribuție negativă (-1,4%) la creșterea economică. „Ne așteptăm ca exporturile nete să se deterioreze în continuare, pe seama cererii domestice crescând”, spun analiștii Erste.
În schimb, alte țări ECE au înregistrat contribuții pozitive din partea exportului net (în Polonia, Slovacia, Croația și chiar și în Sloveniaunde „creșterea economică a dezamăgit”), cu toate că în toată regiunea presiunea consumului este puternică.
Iată două tablouri comparate ale estimărilor privind indicatorii macroeconomici. Scernariul macroeconomic al Băncii Tramsilvania:
Și estimările Erste Group Research:
Urmărește-ne pe Google News
