Autorităţile chineze s-au grăbit să calmeze piețele financiare după ce au anunțat reducerea ritmului de creștere economică până la o rată anuală de 6,5% în Trimestrul 2 din 2018, sub așteptările analiștilor.
Este cea mai redusă rată de creștere trimestrială (an/an) de după Trimestrul 1 din 2009.
Investitorii își fac griji chiar şi la un asemenea nivel nu numai pentru că economia chineză este unul dintre motoarele creșterii globale, sau pentru că încetinirea ar însemna că efectele războiului comercial cu SUA își arate efectele.
În plus, persistă pe piețe de mulţi ani percepţia că o creştere sub 7 sau chiar 6% ar însemna debutul recesiunii chineze, din cauza slăbiciunilor fundamentale ale economiei chineze.
Specificul economiei chineze, polarizată pe principiul politic „o țară – două sisteme” și provocările cu care se confruntă (și mai ales cea a datoriilor companiilor) sunt alte surse principale de îngrijorare.
„Tendința de încetinire se consolidează în ciuda angajamentului autorităților de a încuraja investițiile autohtone pentru a susține economia, Cererea internă este mai slabă decât exporturile neașteptat de puternice”, potrivit unui analist de piață citat de Reuters.
Indicele panasiatic MSCI (fără Japonia) a recuperat pierderea anterioară (-0,9%) și a închis vineri dimineață la +0,3%, ca urmare a promisiunilor autorităților chineze menite să calmeze pieţele, după ce indiciii americani închiseseră joi seara pe minus (-1,27 Dow Jones, – 1,44 S&P 500 și -2,06 Nasdaq Composite).
Shanghai Composite Index, care coborâse la minimul ultimilor patru ani, a închis vineri pe creștere până la +2,3%.
Indicii europeni au deschis ziua pe plus, dar cu mare prudență: +0,3% FSTE100 la Londra, + 0,09% DAX la Frnkfurt și + 0,05% CAC40 la Paris.
Autoritățile chineze au promis susținerea firmelor private care au dificultăți de lichiditate și că ar putea permite fondurilor suverane și bpncilor filialelor de investiţii ale băncilor străine să investească direct în acţiunile chineze.
Problemele Chinei – grija restului lumii
Grijile fundamentale privind reducerea ritmului de creştere economică al Chinei se concentrează pe problemele structurale ale economiei sale şi pe slăbiciunile pe care îşi bazează creşterea.
Producția industrială a crescut sub așteptări (5,8%), iar investițiile în infrastructură cu doar 3,3% pe primele nouă luni ale anului, în scădere substanţială faţă de primele opt luni (4,2%).
Finanţarea numeroaselor proiecte de investiţii ineficiente şi rata înaltă a datoriilor corporatiste au dus la mari presiuni pe dobânzile creditelor și pe cursul monedei naționale.
Astfel de probleme s-au făcut simţite până în România, când grupul chinez CEFC China Energy nu a mai putut prelua compania kazahă KazMunaiGay International (fostul Rompetrol Group, proprietarul rafinăriei de la Midia şia reţelei de benzinării omonime).
Autorităţile chineze încearcă să trateze problema datoriilor şi să reducă presiunea asupra costurilor de finanţare corporatistă prin relaxarea politicilor monetară şi fiscală, inclusiv prin reducerea ratei rezervelor minime obligatorii ale băncilor.
Relaxarea fiscală și monetară sunt însă instrumentele de creștere economică folosite tocmai în perioadele în care aceasta amenință să se transforme în recesiune.
Este un factor agravant faptul că actuala perioadă este marcată de fantoma anilor „relaxării cantitative” (a banilor gratis), pe seama căreia și-au revenit din criză economia americană și – mai puțin convingător – cea europeană.
Se adaugă, bineînţeles, „războiul comercial” al Chinei cu SUA şi, deşi mai puţin acut, cu UE.
China trebuie să le demonstreze americanilor că nu îi este afectată creșterea de supratarifarea exporturilor sale.
Exportatorii chinezi s-au grăbit în septembrie să beneficieze de tarife cât mai mici, dar principalele efecte negative ale tensiunilor comerciale sunt așteptate la începutul anului viitor.
Autorităţile chineze caută să stimuleze cererea internă, dar se loveşte de discrepanţele majore fundamentale dintre economia „(neo)liberală” de pe coasta de est şi subdezvoltarea care mai ameninţă încă teritoriile din interior şi mai ales din vest.
Aceste argumente şi altele au alimentat percepţia care a încetăţenit pe pieţe zicala „creştere sub 7% în China înseamnă recesiune în rest”.
De altfel, investitorii pornesc din principiu de la ideea că o creştere (sustenabilă) de 5% nu este o mare performanţă pentru o economie emergentă, care are mult de recuperat, faţă de una deja dezvoltată, unde o creştere de 3% este deja „boom”.
Şi astfel orice tendinţă de reducere a creşterii îngrijorează, chiar dacă se consolidează sub un prag altfel uimitor de 7% .
Urmărește-ne pe Google News
