vineri

3 februarie, 2023

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

27 iunie, 2013

Miniştrii europeni de finanţe au ajuns la un compromis în noaptea de miercuri spre joi cu privire la un set comun de reguli care să impună pierderi pentru marii deponenţi atunci când o bancă dă faliment, o măsură care modifică modul în care zona euro abordează situaţia băncilor cu probleme.

După şase ore de negocieri, s-a ajuns la un acord cu privire la gradul de flexibilitate lăsat la alegerea fiecărui stat, care reprezenta unul dintre punctele c e blocau ajungerea la un acord.

Compromisul vine după ce miniștrii europeni de finanțe s-au despărțit săptămâna trecută , la Luxemburg, în urma a 18 ore de discuții, fără a ajunge la o înţelegere. Ei au stabilit însă cine trebuie să bage mâna în buzunar atunci când o bancă trebuie salvată sau lichidată, şi în ce ordine trebuie suportate aceste cheltuieli: acţionarii băncii vor fi primii care vor suporta pierderi în cazul falimentului, apoi creditorii urmaţi de deţinătorii de obligaţiuni şi la final deponenţii cu sume mai mari de 100.000 de euro în cont.


Preşedinţia irlandeză a UE nu reuşise să reconcilieze complet punctele de vedere divergente ale celor două tabere în care sunt împărţite ţările europene: Suedia, Marea Britanie, Franţa şi Italia susţineau că ţările ar trebui să dispună de mai multă flexibilitate de la caz la caz atunci când este vorba de luarea unor decizii cu privire la închiderea băncilor. Însă Germania, Olanda, Austria şi Finlanda doreau ca regulile să fie cât mai stricte şi să se aplice în mod uniform în toate cele 27 de ţări membre UE, pentru a limita incertitudinile care ar putea să-i îndepărteze pe investitori şi deponenţi.

În cele din urmă, statelor care doreau flexibilitate trebuie să impună în primul rând pierderile creditorilor şi acţionarilor până la cel puţin 8% din pasivul băncilor. Altfel spus, pentru o bancă cu un pasiv de 100 de miliarde de euro, creditorii şi acţionarii trebuie să suporte pierderi de cel puţin 8 miliarde de euro.

Odată ce această condiţie a fost îndeplinită, poate interveni un fond naţional şi, dacă va fi necesar, vor fi solicitate „resurse, fie naţionale, fie europene”, cu posibilitatea de recapitalizare directă prin fondul de salvare din zona euro, conform ministrului francez de finanţe, Pierre Moscovici. Acest al doilea nivel de intervenţie nu va putea depăşi 5% din pasivul băncii.


Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

România a reușit să facă progrese semnificative în ceea ce privește recuperarea decalajului față de media în privind PIB-ului pe cap de locuitor. Odată cu aderarea la NATO

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: