Drepturile mamei la locul de muncă sunt cuprinse în Ordonanța de urgență nr. 96 din 14 octombrie 2003 privind protecția maternității la locurile de muncă.
OUG 96/2003 reglementează măsuri de protecție socială pentru salariatele care sunt mame, lăuze sau care alăptează.
Potrivit legii, salariata care a născut recent este femeia care și-a reluat activitatea după efectuarea concediului de lăuzie și care solicită angajatorului în scris măsurile de protecție prevăzute de lege, anexând un document medical eliberat de medicul de familie, dar nu mai târziu de 6 luni de la data la care a născut.
Ce este concediul de lăuzie
1. Concediul de lăuzie obligatoriu este concediul de 42 de zile pe care salariata mamă are obligația să îl efectueze după naștere, în cadrul concediului pentru sarcină și lăuzie cu durată totală de 126 de zile, de care beneficiază salariatele potrivit legislației din România.
Iar salariata care alăptează este femeia care, la reluarea activității după efectuarea concediului de lăuzie, își alăptează copilul și anunță angajatorul în scris cu privire la începutul și sfârșitul prezumat al perioadei de alăptare, anexând documente medicale eliberate de medicul de familie în acest sens.
Pentru a beneficia de drepturile mamei la locul de muncă, salariatele care au născut recent și cele care alăptează au obligația de a se prezenta la medicul de familie pentru eliberarea unui document medical care să le ateste starea.
Ce obligații are angajatorul salariatei care a născut
2. Angajatorii au obligația să adopte măsurile necesare astfel încât:
a) să prevină expunerea acestor salariate la riscuri ce le pot afecta sănătatea și securitatea;
b) salariatele să nu fie constrânse să efectueze o muncă dăunătoare sănătății copilului nou-născut.
3. Pentru toate activitățile care pot prezenta un risc de expunere la agenți, procese sau condiții de muncă, angajatorul trebuie să evalueze natura, gradul și durata expunerii salariatelor din întreprinderea respectivă și, ulterior, la orice modificare a condițiilor de muncă.
Drepturile mamei la locul de muncă – angajatorul trebuie să:
a) evalueze orice risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor și orice efect posibil asupra alăptării;
b) decidă ce măsuri trebuie luate.
Evaluările se efectuează de către angajator, cu participarea obligatorie a medicului de medicina muncii. Rezultatele evaluărilor, împreună cu toate măsurile care trebuie luate referitor la securitatea și sănătatea în muncă, se consemnează în rapoarte scrise.
Angajatorii vor informa în scris salariatele asupra rezultatelor evaluării privind riscurile la care pot fi expuse la locurile lor de muncă și a măsurilor care trebuie luate referitor la securitatea și sănătatea în muncă.
Drepturile mamei la locul de muncă – evaluări realizate de medicul de medicina muncii
4. În maximum 10 zile lucrătoare de la data la care angajatorul a fost anunțat în scris de către o salariata că a născut recent sau că alăptează, acesta are obligația să înștiințeze medicul de medicina muncii, precum și inspectoratul teritorial de muncă pe a cărui rază își desfășoară activitatea.
Medicul de medicina muncii și inspectoratul teritorial de muncă vor verifica condițiile de muncă ale salariatei.
5. În cazul în care rezultatele evaluării evidențiază un risc pentru securitatea sau sănătatea salariatelor sau o repercusiune asupra alăptării, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca, printr-o modificare temporară a condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru al salariatei în cauză, să fie evitată expunerea acesteia la riscurile evidențiate, conform recomandării medicului de medicina muncii sau a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
6. Dacă modificarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este posibilă ori nu poate fi realizată din motive bine întemeiate, angajatorul va lua măsuri pentru a o repartiza pe un alt post de lucru fără riscuri pentru sănătatea ori securitatea sa, conform recomandării medicului de medicina muncii ori a medicului de familie, cu menținerea veniturilor salariale.
Ce este concediul de risc maternal
7. Dacă angajatorul, din motive justificate în mod obiectiv, nu poate să o repartizeze pe un alt post, drepturile mamei la locul de muncă prevăd că salariata are dreptul la concediu de risc maternal după data revenirii din concediul de lăuzie obligatoriu (în cazul în care nu solicită concediul și indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani sau, în cazul copilului cu dizabilități, până la 3 ani).
Concediul de risc maternal este concediul de care beneficiază salariatele care au născut recent sau care alăptează pentru protecția sănătății și securității lor și/sau a copilului lor.
Concediul de risc maternal se poate acorda, în întregime sau fracționat, pe o perioadă ce nu poate depăși 120 de zile, de către medicul de familie sau de medicul specialist, care va elibera un certificat medical în acest sens. Concediul de risc maternal nu poate fi acordat simultan cu alte concedii prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005.
Eliberarea certificatului medical se va face în condițiile în care salariata s-a prezentat la consultațiile prenatale și postnatale, conform normelor Ministerului Sănătății.
Drepturile mamei la locul de muncă – poziția de lucru
8. În cazul salariatelor care au născut recent și care își desfășoară activitatea numai în poziția ortostatică sau în poziția așezat, angajatorii au obligația de a le modifica locul de muncă respectiv, astfel încât să li se asigure, la intervale regulate de timp, pauze și amenajări pentru repaus în poziție șezândă sau pentru mișcare.
Medicul de medicina muncii stabilește intervalele de timp la care este necesară schimbarea poziției de lucru, perioadele de activitate, precum și durata perioadelor pentru repaus în poziție șezândă sau pentru mișcare.
9. În cazul în care amenajarea condițiilor de muncă și/sau a programului de lucru nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau nu poate fi cerută din motive bine întemeiate, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru a schimba locul de muncă al salariatei respective.
10. Salariatele care alăptează nu pot fi obligate, în niciun caz, să realizeze activități pentru care evaluarea a evidențiat riscul de expunere la anumiți agenți sau condiții de muncă (de exemplu la agenți chimici precum plumbul și derivații săi, în măsura în care pot fi absorbiți de organismul uman).
Pentru protecția sănătății lor și a copilului lor, după naștere, salariatele au obligația de a efectua minimum 42 de zile de concediu de lăuzie.
Drepturile mamei la locul de muncă – pauze pentru alăptare
11. Angajatorii sunt obligați să le acorde salariatelor care alăptează, în cursul programului de lucru, două pauze pentru alăptare de câte o oră fiecare, până la împlinirea vârstei de un an a copilului. În aceste pauze se include și timpul necesar deplasării dus-întors de la locul în care se găsește copilul.
La cererea mamei, pauzele pentru alăptare vor fi înlocuite cu reducerea duratei normale a timpului său de muncă cu doua ore zilnic.
Pauzele și reducerea duratei normale a timpului de muncă, acordate pentru alăptare, se includ în timpul de muncă și nu diminuează veniturile salariale și sunt suportate integral din fondul de salarii al angajatorului.
12. În cazul în care angajatorul asigură în cadrul unității încăperi speciale pentru alăptat, acestea trebuie să îndeplinească condițiile de igienă corespunzătoare normelor sanitare în vigoare.
Drepturile mamei la locul de muncă și munca de noapte
13. Salariatele care au născut recent sau care alăptează nu pot fi obligate să desfășoare muncă de noapte.
În cazul în care sănătatea salariatelor este afectată de munca de noapte, angajatorul este obligat ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un loc de muncă de zi, cu menținerea salariului de bază brut lunar.
Solicitarea salariatei se însoțește de un document medical care menționează perioada în care sănătatea acesteia este afectată de munca respectivă.
În cazul în care, din motive justificate în mod obiectiv, transferul nu este posibil, salariata va beneficia de concediul de risc maternal și de indemnizația de risc maternal.
Munca în condiții cu caracter insalubru sau greu de suportat
Drepturile mamei la locul de muncă prevăd că salariatele care au născut recent sau cele care alăptează nu pot desfășura muncă în condiții cu caracter insalubru sau greu de suportat.
În cazul în care o salariată care desfășoară în mod curent muncă cu caracter insalubru sau greu de suportat, angajatorul are obligația ca, pe baza solicitării scrise a salariatei, să o transfere la un alt loc de muncă, cu menținerea salariului de bază brut lunar.
Drepturile mamei la locul de muncă – situații în care angajatorul nu o poate concedia
14. Angajatorul nu are voie să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu în cazul:
a) salariatei care a născut recent sau care alăptează, din motive care au legătură directă cu starea sa;
b) salariatei care se află în concediu de risc maternal;
c) salariatei care se află în concediu de maternitate;
d) salariatei care se află în concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu dizabilități, în vârstă de până la 3 ani;
e) salariatei care se află în concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu dizabilități cu afecțiuni intercurente, pană la împlinirea vârstei de 18 ani.
Interdicția prevăzută litera lit. b) se extinde, o singură dată, cu până la 6 luni după revenirea salariatei în unitate.
Dispozițiile de mai sus referitoare la drepturile mamei la locul de muncă nu se aplică în cazul concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a dizolvării sau falimentului angajatorului, în condițiile legii.
Amenzi de până la 10.000 de lei pentru angajatori
Salariatele ale căror raporturi de muncă au încetat din motive pe care le consideră ca fiind legate de starea lor, au dreptul să conteste decizia angajatorului la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
Acțiunea în justiție a salariatei este scutită de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
15. În cazul în care o salariată contestă o decizie a angajatorului, sarcina probei revine acestuia, el fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
16. Angajatorii au obligația să le informeze permanent pe salariate, inclusiv prin afișare în locuri vizibile, timp de 6 luni, în fiecare din unitățile pe care le dețin, asupra drepturilor pe care acestea le au.
Încălcarea prevederilor acestei ordonanțe de urgență se pedepsește cu amenzi cuprinse între 2.500 și 10.000 de lei.
Foto: mariagarzon / fancycrave1 / pixabay.com
Vă recomandăm și:
Drepturile gravidei la locul de muncă. 18 obligații ale angajatorului
Hărțuirea la locul de muncă de către colegi. Cum îți faci dreptate
