Patronatul Investitorilor Autohtoni (PIAROM) solicită cu insistență guvernului să adopte un set de măsuri legislative care să evite pietrele de moară legate de picioarele capitalului autohton.
Solicitatea investitorilor se referă, în esență, la obligativitatea companiilor mici afiliate să-și întocmească dosare de prețuri de transfer, în condițiile în care nu există o lege a holdingului.
Printre măsurile concrete pe care PIAROM le-a solicitat în mod ”imperativ” luni, într-o conferință de presă, se numără:
- adoptarea cu prioritate a unei legi a holdingurilor, care să transpună în mod corect pricipiile OECD privind guvernanța corporativă și care să fie axată pe elementele tehnice și funcționale de constituire, organizare și funcționare a unui grup de firme
- anularea ordinului ANAF nr. 442/2016 privind cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer
Problema dosarului prețurilor de transfer impus companiilor române
La finalul anului 2016, Agenția Națională de Administare Fiscală a redefinit criteriile de includere a contribuabililor în categoriile ”mari” și ”mijlocii”, oficial ”pentru a se încadra în tendinţele economico-financiare actuale”.
Potrivit criteriilor specifice, în categoria ”marilor contribuabili” vor fi incluse toate societăţile afiliate în mod direct la un mare contribuabil, indiferent dacă acestea sunt intreprinderi micro, mici sau mijlocii.
În aceste condiții, din 2017, toți primesc calitatea de mari contribuabili, ca și ”societatea-mamă”, și vor fi obligați să întocmească începând cu 2018 un dosar al prețurilor de transfer.
Dosarul prețurilor de transfer este lucrat de companii specializate, iar costul unui asemenea dosar variază între câteva mii de euro și câteva sute de mii de euro, în cazul companiilor foarte mari, cu activități complexe.
Or, sumele de ordinul a mii de euro sunt prohibitive intreprinderilor mici sau micro.
În aceste condiții PIAROM solicită ca obligativitatea să rămână numai la ”societatea-mamă”, evident cea mai puternică și care își permite costurile aferente.
Întocmirea dosarelor de prețuri de transfer este eficientă îndeosebi pentru companiile multinaționale – acolo unde calculul prețurilor în dosare are rostul de-a atenua mecanismele prin care poate fi exportat abuziv capitalul înainte de-a fi impozitat.
Ideea impunerii dosarului prețurilor de transfer și pentru companii autohtone care au afiliați autohtoni și care nu au legătură cu acționari străini, a fost promovată în 2015, de către fostul președinte ANAF, Gelu Ștefan Diaconu.
La momentul respectiv, voci din piața consultanței fiscale, care au solicitat anonimatul, au fost unanim de acord că includerea companiilor mici și foarte mici sub incidența acestui ordin este lipsită de rost pentru Fisc, și este o afacere doar pentru companiile de consultanță care se ocupă cu întocmirea dosarelor de prețuri de transfer.
(Citiți și: ANAF pregătește o nouă cheltuială pentru companiile mici: întocmirea anuală a dosarului prețurilor de trasfer )
O veche problemă a investitorilor supuși dosarului prețurilor de transfer: inexistența unei legi a holdingului
Cultura economică europeană relevă faptul că existența și proliferarea holdingurilor constituie în esență un element aducător de valoare adăugată și de forță competitivă, în special pe piețele emergente, unde colaborarea și transferul de cunoștințe și know-how în mod liber consolidează pozițiile competitive ale marilor grupuri de companii și le furnizează sursele de avantaj competitiv necesare pentru a ataca piețe internaționale.
Alături de alte organizații ale oamenilor de afaceri, PIAROM atrage atenția factorilor decizionali la nivel politic și economic asupra faptului că tergiversarea adoptării unor măsuri concrete de reglementare a regimului holdingurilor în România nu face altceva decât să adâncească și mai mult decalajul de competitivitate existent între celelalte state europene și țara noastră.
Un proiect al Legii holdingului a fost pus în dezbatere publică în anul 2015, dar inițiativa nu a fost legiferată până în prezent.
PIAROM apreciază faptul că inexistența unui cadru legislativ transparent, coerent, aliniat la tendințele europene în domeniu, precum și barierele de ordin fiscal, constituie principalele cauze pentru care companiile rezidente nu optează pentru încorporare în cadrul unor holdinguri și pentru consolidarea activităților.
Grupuri de firme, o privire comparativă: peste 92% sunt multinaționale
Potrivit celor mai recente date disponibile la Institutul Național de Statistică, în România, în anul 2015 au fost identificate 68.194 de grupuri de întreprinderi, dintre care 92,58% grupuri de întreprinderi multinaționale, controlate într-o proporție de peste 99,7% de entități din afara României.
(Citiți și: ”7%. Grupurile de firme rezidente în România și controlul extern/intern al economiei”)
Dinamica grupurilor de firme în ultimii 5 ani a înregistrat în România următoarea evoluție :
Grupurile de firme rezidente sau controlate din interior: de 20 de ori mai mic decât în Slovenia
În plan european, dacă analizăm situația internă, în comparație cu situația unor state altor state membre UE, constatăm faptul că România se situează pe ultimul loc, atât în ceea ce privește procentul grupurilor de întreprinderi rezidente în total grupuri de întreprinderi, cât și în ceea ce privește procentul grupurilor de întreprinderi multinaționale controlate din interior în totalul grupurilor de întreprinderi multinaționale.
În cazul primului indicator, decalajul semnificativ este reprezentat în figura de mai jos:
Referitor la procentul grupurilor de întreprinderi multinaționale controlate din interior în totalul grupurilor de întreprinderi multinaționale, se constată că nivelul de 0,22% îregistrat de România este de aproximativ 20 de ori mai mic decât în Slovenia și de aproximativ 170 de ori mai mic decât în Polonia.
Urmărește-ne pe Google News
