7%: Grupurile de firme rezidente în România și controlul extern/intern al economiei

Germania (18,5%), Franţa (10,5%) şi Italia (10,5%) sunt ţările care au cea mai mare pondere în economia României după numărul de salariaţi care activează în 73.663 grupuri de întreprinderi, potrivit datelor prelucrate pentru anul 2015 şi publicate la finele lunii aprilie de INS.

Împreună cu Austria (7,3%), SUA (7,2%) şi Olanda (6,7%), ele controlează peste 60% din grupurile de întreprinderi existente în economia noastră naţională.

Doar ceva mai mult de 7% dintre grupurile de întreprinderi au fost identificate drept rezidente de statistica oficială, în timp ce nu mai puţin de 68.194 de grupuri de întreprinderi au fost calificate drept întreprinderi multinaţionale.

Ce-i drept, 152 (0,22%) dintre acestea erau controlate din interiorul ţării şi numai 68.042 (99,78%) din străinătate.

Grupurile de întreprinderi rezidente activează preponderent în cadrul următoarelor secţiuni: G – Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; Repararea autovehiculelor şi motocicletelor – unde reprezintă însă doar 20%, S – Alte activităṭi de servicii – 17%, M – Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice – 12%, C – Industria prelucrătoare – 10% şi F – Construcţii – 10%.

Dacă se aplică aceste procentaje la cele cu care secţiunile se prezintă în total grupuri de întreprinderi, se obţin valori în jur de 7% doar în comerţ şi reparaţii şi se atinge cu aproximaţie pragul psihologic de 1% în trei domenii: Industria prelucrătoare, Construcţii şi Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice.

Ceea ce arată o prezenţă marginală a capitalului autohton şi o concentrare puternică spre exterior a deciziilor luate în economia, hai să-i spunem aşa din motive geografice şi de forţă de muncă, românească. Desigur, există şi o puzderie de mici întreprinderi care nu fac parte din niciun grup şi care aparţin, în marea lor majoritate, românilor. Dar nu acolo se iau hotărârile importante.

(Citiți și: ”Două pietre de moară legate de picioarele companiilor românești: Dosarele prețurilor de transfer pentru firmele mici și inexistența unei legi a holdingului”)

Aşa încât, fără a ne lamenta şi a ne mira inutil de avansul globalizării şi de deschiderea oferită de unificarea pieţelor în cadrul UE ( se poate observa uşor că cele trei ţări care deţin ponderile cele mai importante sunt şi cei mai mari partneri comerciali) , poate ar trebui să ne calibrăm mai atent politicile guvernamentale.

Precum şi să facem distincţia între economia României, controlată preponderent din exterior, şi economia românilor (după rezidenţă), unde majoritatea firmelor (după număr) sunt autohtone.

Definiţii

Unitate legală reprezintă orice operator economic sau social care dispune de un patrimoniu propriu, poate să încheie în nume propriu contracte cu terṭi ṣi să-ṣi apere interesele în justiṭie – are personalitate juridică. Unităṭile legale sunt fie persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale (în calitatea lor de întreprinzători), fie persoane juridice.

Control – o unitate legală este controlată dacă o altă unitate legală deţine un procent depăşind strict 50% în luarea deciziilor din adunarea generală a acţionarilor, sau care, prin contract are drept de control.

Grup – mulţimea de întreprinderi legate la un cap de grup printr-o cotă de control real nenul

Cap de grup –  unitate legală necontrolată, direct sau indirect de o altă unitate legală şi care controlează cel puţin o filială.

Grup de întreprinderi multinaţionale – grupul de întreprinderi format din cel puţin două unităţi legale localizate în ţări diferite;

Subgrup de întreprinderi – unităţile legale (întreprinderile) unui grup de întreprinderi multinaţionale rezidente în aceeaşi ţară;

Grup de întreprinderi rezident – grupul de întreprinderi ale cărui unităţi legale (întreprinderi) sunt toate rezidente în aceeaşi ţară.

Sursa:INS