luni

23 mai, 2022

Doi ani de criză: scurt bilanţ, vagi previziuni. Mediul de afaceri va continua lupta cu taxarea. Populaţia mai are de răbdat cel puţin un an

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

29 iunie, 2011

Jeffrey Franks a anunţat marţi că există semne ale încetinirii creşterii economice, dar că FMI îşi păstrează previziunea unui avans de 1,5% pe anul 2011. La doi ani de când guvernul României a admis că suntem în criză, şi la ieşirea (încă neconfirmată) din recesiune, bilanţul arată că suntem departe de colapsul Greciei, dar si de prosperitatea din 2007-2008.

Produsul Intern Brut a scăzut cu 7,1% în 2009 şi cu încă 1,3 % în 2010, ceea ce înseamnă o diminuare de 8,6% cumulată pe cei doi ani menţionaţi faţă de anul de maxim economic, 2008. Din motive de matematică elementară, va fi, însă nevoie de o creştere de 9,1% pentru a reface nivelul de dinaintea crizei. Ceea ce se va putea întâmpla, chiar şi după cele mai optimiste scenarii, de-abia din 2013.

Bugetul a trecut de la un minus de 5,4%, lăsat moştenire în 2008, la un maxim de 7,4 % din PIB, dacă ar fi să luăm cifra comunicată de guvern sau 8,3% dacă e să ne bazăm pe datele Eurostat, pentru a reveni la 6,8% din PIB în 2010.


În aceste condiţii, reducerea lui la 4,4% în 2011 şi 3% în 2012 ( atenţie, an electoral !), se anunţă destul de problematică. Mai ales că largi categorii de personal care şi-au văzut tăiate drepturile salariale au câştigat în instanţă şi vor trebui să-şi primească diferenţa de bani, fie ea şi eşalonată pe trei ani, cum a decis Guvernul.

(Citeşte şi: 2011 – datoria externă a României. Cine şi cât datorează, care şi când plăteşte)


Contul curent s-a ajustat dramatic, din fericire pentru echilibrul financiar al ţării, de la un minus de 11,6% în 2008, la ceva mai mult de 4% în 2009 şi 2010. Urmează să rămână în această zonă pe următorii trei-patru ani. Stimulat de cererea externă, exportul a crescut în ritm susţinut, peste cel al importurilor şi a stat la baza acestei evoluţii.

După ce a scăzut cu aproape 300 de mii faţă de anul 2008, numărul mediu de salariaţi ( conform Anchetei desfăşurate în Gospodăriile Populaţiei, pentru a evita mascarea pieţei negre) a ajuns anul trecut la doar 6,04 milioane, dar a început să-şi revină lent.


Mediul de afaceri va trebui să aştepte cel puţin doi ani pentru a se putea discuta despre revenirea la TVA de 19% şi despre reducerea cotelor de asigurări sociale, majorate sub imperiul necesităţii de către guvernul Boc, în lipsă de alte soluţii pentru asigurarea veniturilor bugetare.

Incapabil să verifice şi să colecteze banii de la persoanele juridice, acesta a recurs la impozitul minim pe profit (eliminat la presiunea mediului de afaceri şi a FMI) şi apoi la cel forfetar, de unde a rezultat creşterea spectaculoasă (de peste zece ori în 2009 faţă de 2008) a numărului de afaceri închise.Un sondaj al Băncii Mondiale ne plasa, la acest capitol, în fruntea altor ţări atinse de criză, precum Ungaria, Lituania, Letonia, Bulgaria sau Turcia.

(Citeşte şi: PIB 2011 = PIB 2007 obiectiv cheie. De ce nu se pot da „bonusuri electorale” în 2012)

 

Costurile ieşirii din recesiune s-au distribuit inechitabil. Indicele Gini, care măsoară inegalitatea distribuţiei veniturilor, a crescut de la 0,32 (în 2008) la 0,36 (în 2010), exact cu cât crescuse în cei zece ani de dinaintea intrării în criză (în 1998 indicele Gini era de 0,28).

Reducerea taxării şi stimularea creării de noi locuri de muncă se vor putea produce numai după apariţia unor intrări suplimentare generate de reluarea creşterii economice, sub presiunea sporită a obligaţiilor sociale ce vor trebui satisfăcute în 2012 pentru a obţine voturile necesare accesului la Putere.

Salariul real, rezultat din ajustarea majorărilor nominale cu inflaţia, a scăzut în ultimii doi ani cu mai bine de 5% şi va continua să se reducă uşor în acest an (-0,4%), chiar potrivit estimărilor Comisiei Naţionale de Prognoză.

(Citeşte şi: Creşte productivitatea muncii. de ce nu se vede în salariul real)


Pe acest fundal şi combinat cu avantajele oferite pe partea de protecţie socială tocmai din motive de criză, s-a ajuns, în premieră absolută, ca veniturile din salarii să reprezinte mai puţin de jumătate din veniturile unei gospodării, fapt cu totul anormal pentru o economie de piaţă dezvoltată.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

De aceea, nu e de mirare că reducerea înregistrată în cifra de afaceri la nivelul comerţului intern şi al serviciilor comerciale prestate către populaţie a fost chiar mai însemnată decât cea a PIB, ajungând la 14% cumulat pe 2009 şi 2010. Loc de unde va fi necesară o majorare de 16,3% pentru a-şi reveni.

Dacă punem toate aceste elemente cap la cap, devine evident că efectele favorabile ale ieşirii din criză, dacă aceasta se va produce conform programului urmărit, se vor simţi cu o întârziere mai mare de un an la nivelul populaţiei. Aceasta va putea trăi la parametrii din 2008 de-abia în 2014 sau chiar 2015, după cum se va putea obţine majorările de salarii şi va fi ţinută sub control inflaţia.

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

4 răspunsuri

  1. Draga Marin,

    Citesc comentariile tale care sunt minutioase si au concluzii interesante. Ar trebui, din cand in cand, sa ne mai consultam in legatura cu corelatiile economice. Uneori se pot strecura erori. De pilda. analiza privind evolutia fondurilor de salarii bugetare porneste de la serii de date gresite. In 2006 si 2007 fondul de cheltuielile de personal, asa cum apar ele in sinteza bugetara, nu cuprindeau peste o cincime de salariati, adica domeniul sanatatii si invatamantul superior, caci erau trecute la alte capitole bugetare (transferuri si cheltuieli de bunuri si servicii). Asa se explica saltul brutal de la 2007 la 2008, in conditiile in care in 2008 personalul bugetar a crescut cu sub 0,2%. Dar discutam. Cheia este la capitolul privind autoratile finantate partial din venituri proprii. Mai am si alte mici observatii. Poate vorbim.

  2. dlui. Varujan Vosganian: Multumesc pentru informatia oficiala. Este surprinzator cum Banca Mondiala nu stia aceste lucruri si vedea fondul de salarii in 2006 ca fiind la doar 5,4% din PIB.
    Cat despre confiscarea in 2009 la buget a veniturilor agentiilor finantate total sau partial si introducerea personalului lor in numarul bugetarilor 100% finantati de stat, ce sa mai vorbim ?
    Cert este ca una sau mai multe serii de date, mere cu mere si pere cu pere ar fi punctul de plecare pentru o analiza serioasa. Care ar trebui sa nu mai includa, de pilda, cumularea platilor pemtru bugetari cu pensiile, ci agregarea lor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

4 răspunsuri

  1. Draga Marin,

    Citesc comentariile tale care sunt minutioase si au concluzii interesante. Ar trebui, din cand in cand, sa ne mai consultam in legatura cu corelatiile economice. Uneori se pot strecura erori. De pilda. analiza privind evolutia fondurilor de salarii bugetare porneste de la serii de date gresite. In 2006 si 2007 fondul de cheltuielile de personal, asa cum apar ele in sinteza bugetara, nu cuprindeau peste o cincime de salariati, adica domeniul sanatatii si invatamantul superior, caci erau trecute la alte capitole bugetare (transferuri si cheltuieli de bunuri si servicii). Asa se explica saltul brutal de la 2007 la 2008, in conditiile in care in 2008 personalul bugetar a crescut cu sub 0,2%. Dar discutam. Cheia este la capitolul privind autoratile finantate partial din venituri proprii. Mai am si alte mici observatii. Poate vorbim.

  2. dlui. Varujan Vosganian: Multumesc pentru informatia oficiala. Este surprinzator cum Banca Mondiala nu stia aceste lucruri si vedea fondul de salarii in 2006 ca fiind la doar 5,4% din PIB.
    Cat despre confiscarea in 2009 la buget a veniturilor agentiilor finantate total sau partial si introducerea personalului lor in numarul bugetarilor 100% finantati de stat, ce sa mai vorbim ?
    Cert este ca una sau mai multe serii de date, mere cu mere si pere cu pere ar fi punctul de plecare pentru o analiza serioasa. Care ar trebui sa nu mai includa, de pilda, cumularea platilor pemtru bugetari cu pensiile, ci agregarea lor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Andrew Kenningham (foto), economist-şef pentru Europa la Capital Economics, explică într-un interviu pentru CursdeGuvernare cum va reseta războiul obiectivele şi strategiile de dezvoltare pe care UE le bătuse...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: