România se situează la coada unui clasament al ţărilor europene în ceea ce priveşte resursele alocate sectorului sanitar. Deşi înţelepciunea populară pune în fruntea dorinţelor “sănătatea, că-i mai bună decât toate”, faptele tuturor guvernelor de până acum contrazic această aserţiune.
Realitatea arată că sănătatea este plasată mult mai sus în topul priorităţilor celorlalte state europene (vezi tabelul de mai jos). Asta deşi particularitatea acestui sector este că resursele materiale necesare sunt aproximativ la acelaşi cost, doar plata forţei de muncă fiind diferită.
Resurse alocate pentru sănătate
Practic, situaţia este cu totul anormală dacă privim alocările ca pondere în PIB. Pentru a asigura condiţii de tratament şi prevenţie cât de cât comparabile, un stat mai puţin dezvoltat ar trebui să aloce relativ mai multe resurse şi nu mai puţine.
Mult peste cifrele din tabel figurează SUA, cu 19,8% sume alocate de stat (şi 8,7% sectorul privat), Germania şi Norvegia (cu câte 18,3% din PIB de la buget fiecare). Dintre mai noile membre UE, doar Cehia a urmat modelul occidental şi a ajuns la valori comparabile cu Italia.
Trebuie remarcat că nu doar medicamentele şi aparatura contează, ci şi numărul specialiştilor implicaţi în activitatea din domeniul sănătăţii.
Ţările nordice excelează la numărul de personal, Franţa şi Austria sunt undeva în apropierea mediei de 10% a ţărilor dezvoltate grupate în OCDE.
Tandemul Spania-Portugalia, care a prins trenul UE în anii 80 şi trio-ul Polonia-Cehia-Ungaria, adăugat în 2004, au valori ceva mai reduse, situate la 6%.
România alocă şi puţin din bugetul redus pe care îl are şi lucrează şi cu cel mai mic personal, aproximativ 4%.
Neglijarea sectorului sanitar, prin păstrarea alocărilor totale mult sub media europeană de 7% din PIB şi controlul deficitar al utilizării fondurilor, a dus la un recul important al calităţii serviciilor oferite şi la generalizarea “plăţilor de completare pentru medicamente şi manoperă”.
Chiar şi aşa, în situaţia în care sectorul informal acoperă o bună parte din valoarea reală a serviciilor de sănătate, un mare număr de cadre, dintre cele mai valoroase, au ales să se realizeze în străinătate.
România figurează la OMS cu cod roşu, întrucît pierde anual aproape dublu faţă de limita de 2% din personalul sanitar fixată drept reper de avarie pe plan internaţional.
Noua lege ar trebui să găsească soluţiile pentru schimbarea acestei stări de fapt , deoarece efectele se propagă pe termen mediu şi lung în starea de sănătate a populaţiei, iar “economiile” bugetare de azi se vor traduce inevitabil în costuri mai mari în perspectivă şi/sau în scăderea speranţei de viaţă.
3 răspunsuri
Inainte de demararea discutiilor pe Legea Sanatatii, sa faca urgent cunoscut opiniei publice rezultatul marelui jaf din fondul PRIVAT al CNAS!!! Apoi sa se faca fel de fel de clasificari, sa se raporteze , noua contribuabililor la fondul de sanatate,cum au gestionat banii, de ce s-au facut deturnari de fonduri catre sectoare de stat , catre MS, catre clientela politico-portocalie in frunte cu LUCIAN DUTA.
Dle Pana, atentie la cifre!
Cheltuielile totale pentru sanatate in SUA in 2009 au fost de 17,4% din PIB, din care 8,3% au fost cheltuieli publice (Medicaid, Medicare), restul private (asigurari, plati din mana)
Sursa: http://www.oecd.org/document/38/0,3746,en_21571361_44315115_48289894_1_1_1_1,00.html
Intre cifrele furnizate de OECD, BM sau birourile de statistica nationale sunt mici diferente, dar mici. Dumneavoastra ati dat cifre cu totul iesite din marja.
In ce an an au fost culese cifrele pe car ele avansati dvs.?
Altfel, aveti dreptate in ceea ce spuneti.
A te cantona pe faptul ca efortul public in sanatate este prea mic inseamna ca apriori ajungi la concluzia ca nu se pot acorda servicii medicale.
Dar se mai poate face si o alta statistica cea a contributiei persoanei si a angajatorului pentru sustinerea sanatatii, caci banii de la buget au si ei o sursa, si aici s-ar pute sa costatam ca efortul este mare.
Si mai important mi se pare sa inteleaga cei ce analizeaza subiectul cum medicamentele sunt mai scumpe in RO decat in alte tari mai avansate, cum cheltuielile de regie a spitalelor ajung sa fie astronomice relativ la calitatea conditiilor oferite, cum se fura din sistem la nivel de un miliard de euro anual?
Relativ la accidentele medicale, cum de colegiul medicilor nu constata vinovatii medicale? colegiul medicilor este o asociatie sindicala de spalare pe maini a medicilor pentru incompetenta, dezinteres, dispret fata de pacienti? a uor medici, a nu se intelege ca includ aici si putinii OAMENI MEDICI cu care chiar trebuie sa ne mandrim!