(în Sistemul Conturilor Naţionale), soldul contului de capital, diferenţa dintre articolul “formarea brută de capital fix” şi cel constituit din “economiile brute”, evidenţiată pe sectoare instituţionale. Ca urmare,
ansamblul de însuşiri naturale sau dobândite prin educaţie ale unei organizaţii sau persoane care generează şi dezvoltă funcţia de a crea noul şi de a-l ataşa factorilor
producţia maximă, în expresie naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali, a unor
(1) (în sens larg) stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. (2) Ca factor de producţie,
formă a capitalului avansat în afacerile unei firme, a cărui funcţie principală constă în cumpărarea sau achiziţionarea de către agentul producător a serviciilor factorilor de producţie necesare
parte a capitalului real formată din bunuri care participă la un singur ciclu de producţie, consumându-se în întregime în decursul acestuia şi care trebuie înlocuite cu fiecare nou
(în optică marxistă), termen ce desemnează acea parte a capitalului unei întreprinderi, rezultat al muncii trecute şi folosit pentru a produce noi bunuri economice. Sub aspect fizic, el
capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi alte active financiare). C.f. nu afectează economia reală; el constituie numai un titlu asupra unui venit viitor şi are o
parte a capitalului real formată din bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă (depreciază) treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. În
expresie a capitalului social al unei societăţi comerciale evaluat prin valoarea nominală a titlurilor de proprietate emise. În contabilitate, el se regăseşte evidenţiat pe acţionari (sau
formă materială natural- fizică a capitalului utilizat în afacerile unei firme, rezultat din transformarea capitalului bănesc în bunuri-capital. Ca parte a capitalului total utilizat în activitatea firmei, c.p. se regăseşte şi
volumul total emis de o societate comercială sub formă de acţiuni (în cazul societăţii pe acţiuni) sau de părţi sociale (în cazul societăţii de persoane); c.s. conţine valoarea nominală
aportul în bani şi în natură pe care asociaţii sau acţionarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia societăţii comerciale, în calitatea lor de proprietari. Societatea comercială este
(1) stocul de cunoştinţe profesionale, deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot conduce o persoană la sporirea capacităţilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obţine
(în optică marxistă), acea parte a capitalului productiv al unei firme, destinată cumpărării, pe termen determinat, a forţei de muncă, fiind sursă a valorii noi, inclusiv a
sintagmă folosită pentru a desemna specificitatea mecanismului economico-social de funcţionare a economiilor ţărilor avansate economic. Din punct de vedere economic, c. contemporan se defineşte prin: preponderenţa proprietăţii private asupra mijloacelor
sintagmă folosită pentru a desemna acele metode şi căi de susţinere a afacerilor folosite de marile firme cu tendinţe monopoliste – acceptate de neoliberalismul absolutizant. Prin c.s., libertăţile fundamentale ale
(1) transformarea profiturilor acumulate şi a rezervelor în capital emis; de exemplu, dacă o societate comercială dispune de importante rezerve şi doreşte să se capitalizeze, procedează la emisiunea de acţiuni suplimentare
(v. CAPITALIZARE) CAREUL MAGIC, sintagmă care sintetizează dezideratul ideal al obiectivelor politicii economice de ansamblu: o creştere economică susţinută, evitarea derapajului inflaţionist (acceptarea unei inflaţii “târâtoare” care
cartelă magnetică de plastic, de uz personal, emisă de o agenţie, bancă sau altă instituţie. Societăţile emitente, în limita unui plafon de credit, permit posesorilor c. de c. efectuarea diverselor cheltuieli. Vânzătorul urmează să
(în Sistemul Conturilor Naţionale), soldul contului de capital, diferenţa dintre articolul “formarea brută de capital fix” şi cel constituit din “economiile brute”, evidenţiată pe sectoare instituţionale. Ca urmare,
ansamblul de însuşiri naturale sau dobândite prin educaţie ale unei organizaţii sau persoane care generează şi dezvoltă funcţia de a crea noul şi de a-l ataşa factorilor
producţia maximă, în expresie naturală, pe care o poate obţine o unitate economică într-o perioadă de timp dată, în condiţiile folosirii utilajelor la parametrii nominali, a unor
(1) (în sens larg) stoc de valori sau de active care, intrate în circuitul economic, pot genera venituri posesorilor lor. (2) Ca factor de producţie,
formă a capitalului avansat în afacerile unei firme, a cărui funcţie principală constă în cumpărarea sau achiziţionarea de către agentul producător a serviciilor factorilor de producţie necesare
parte a capitalului real formată din bunuri care participă la un singur ciclu de producţie, consumându-se în întregime în decursul acestuia şi care trebuie înlocuite cu fiecare nou
(în optică marxistă), termen ce desemnează acea parte a capitalului unei întreprinderi, rezultat al muncii trecute şi folosit pentru a produce noi bunuri economice. Sub aspect fizic, el
capitalul existent sub forma hârtiilor de valoare (acţiuni, obligaţiuni şi alte active financiare). C.f. nu afectează economia reală; el constituie numai un titlu asupra unui venit viitor şi are o
parte a capitalului real formată din bunuri durabile care participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă (depreciază) treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi ani de utilizare. În
expresie a capitalului social al unei societăţi comerciale evaluat prin valoarea nominală a titlurilor de proprietate emise. În contabilitate, el se regăseşte evidenţiat pe acţionari (sau
formă materială natural- fizică a capitalului utilizat în afacerile unei firme, rezultat din transformarea capitalului bănesc în bunuri-capital. Ca parte a capitalului total utilizat în activitatea firmei, c.p. se regăseşte şi
volumul total emis de o societate comercială sub formă de acţiuni (în cazul societăţii pe acţiuni) sau de părţi sociale (în cazul societăţii de persoane); c.s. conţine valoarea nominală
aportul în bani şi în natură pe care asociaţii sau acţionarii s-au angajat să-l pună la dispoziţia societăţii comerciale, în calitatea lor de proprietari. Societatea comercială este
(1) stocul de cunoştinţe profesionale, deprinderi, abilităţi şi de sănătate, care pot conduce o persoană la sporirea capacităţilor sale creative şi, implicit, a veniturilor scontate a se obţine
(în optică marxistă), acea parte a capitalului productiv al unei firme, destinată cumpărării, pe termen determinat, a forţei de muncă, fiind sursă a valorii noi, inclusiv a
sintagmă folosită pentru a desemna specificitatea mecanismului economico-social de funcţionare a economiilor ţărilor avansate economic. Din punct de vedere economic, c. contemporan se defineşte prin: preponderenţa proprietăţii private asupra mijloacelor
sintagmă folosită pentru a desemna acele metode şi căi de susţinere a afacerilor folosite de marile firme cu tendinţe monopoliste – acceptate de neoliberalismul absolutizant. Prin c.s., libertăţile fundamentale ale
(1) transformarea profiturilor acumulate şi a rezervelor în capital emis; de exemplu, dacă o societate comercială dispune de importante rezerve şi doreşte să se capitalizeze, procedează la emisiunea de acţiuni suplimentare
(v. CAPITALIZARE) CAREUL MAGIC, sintagmă care sintetizează dezideratul ideal al obiectivelor politicii economice de ansamblu: o creştere economică susţinută, evitarea derapajului inflaţionist (acceptarea unei inflaţii “târâtoare” care
cartelă magnetică de plastic, de uz personal, emisă de o agenţie, bancă sau altă instituţie. Societăţile emitente, în limita unui plafon de credit, permit posesorilor c. de c. efectuarea diverselor cheltuieli. Vânzătorul urmează să
