raportul dintre dotarea cu capital tehnic a firmei şi forţa de muncă, atât în expresie valorică, cât şi în expresie fizică. Prin urmărirea în dinamică a c.o. a c. se vizează evidenţierea
ansamblul coerent de metode, tehnici, canale şi coduri, prin care ştiinţa economică, într-un mod competent şi performant, transmite informaţii, idei, opinii specific economice, pentru a informa, a
(v. UNIUNEA EUROPEANĂ) COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM), instituţie înfiinţată prin Tratatul semnat la Roma, la 25 martie 1957, de ţările membre ale Comunităţii Economice Europene, având ca scop
(1) doctrină social-economică şi politică, conform căreia omenirea tinde spre o societate care va fi organizată şi va funcţiona pe baza proprietăţii comune (colective). Teorii şi idei despre c. au apărut
(v. ACUMULAREA DE CAPITAL). CONCENTRARE A PRODUCŢIEI, formă de concentrare proprie activităţii economice de orice fel. Aceasta indică: a) starea sau situaţia condiţiilor de concurenţă care este
mişcarea de dispariţie, absorbţie, fuziuni, amplificare a sistemului participaţiilor financiare, cumpărare a pachetelor de acţiuni care asigură controlul unităţilor economice etc. Fenomenul poate fi sesizat
formă de concentrare, creştere a capitalului social al firmei. Modalităţile financiare, tehnice şi juridice de realizare a c.f. sunt foarte diferite. Dintre acestea s-au impus în mod deosebit: a)
reunirea în cadrul unei firme, societăţi-mamă sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care realizează un produs sau o grupă de produse. Obiectivele constă în
relaţie consfinţită printr-un act juridic adecvat (contract), prin care o persoană fizică sau juridică acordă drepturi şi puteri pe care numai ea (singură) le poate acorda unui terţ. Obiectul c. se referă la
politică a Uniunii Europene, vizând menţinerea unui mediu european de afaceri sănătos, considerată esenţială în strategia UE de creştere economică, competitivitate şi furnizare de locuri de muncă. Iniţiată chiar de
formă a con- curenţei care există în realitate şi în care participanţii au forţă economică diferită, dispun de informaţii mai ample sau mai restrânse, de importanţă diferită sau se diferenţiază între ei după alte
denumire specifică dată unei firme de concurenţă imperfectă ce se caracterizează prin trăsături care aparţin atât concurenţei perfecte, cât şi monopolului. Aceasta presupune coexistenţa a două condiţii. Prima, diferenţierea produselor, ceea ce
tip de analiză ce permite ca agentul economic să elaboreze şi să implementeze decizii comparând beneficiile sau costurile adiţionale (extrasuplimentare) rezultate din două acţiuni concurente. Termenul este cunoscut în
metodă spe- cială de analiză normativă prin care decidenţii publici sau privaţi îşi fundamentează proiectele, bazându-se pe teoria microeconomică neoclasică, dar luând în consideraţie şi diferite alte probleme concrete (sociale, ecologice etc.). C.e.r. presupune
pregătire profesională, teoretică şi practică, obţinută prin diferite forme de instruire care asigură stăpânirea unui anumit volum de cunoştinţe ştiinţifice şi deprinderi practice necesare exercitării unei profesii, la un moment
(v. MANAGEMENTUL CA- LITĂŢII TOTALE) CALITATEA VIEŢII, totalitatea condiţiilor de ordin economic, social, ecologic, spiritual etc., care asigură integritatea şi echilibrul vieţii biologice, dezvoltarea continuă şi durabilă a
titlu (bilet) de credit, folosit ca instrument de plată pe termen scurt, prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească necondiţionat la ordinul
înscris prin care creditorul (trăgător) dă ordin debitorului său (trasul) să îi plătească (la prezentare) o sumă de bani sau să efectueze această plată către o terţă parte (beneficiarul). C. la v. este expresia creditului
>, asociaţie a comercianţilor şi industriaşilor având drept scop apărarea intereselor acestora şi promovarea actelor de comerţ pe plan local şi naţional. Este conti- nuatoarea Camerei de Comerţ din Bucureşti,
DIMITRIE (1673-1723), cel mai de seamă umanist român al epocii feudale, domnitor al Moldovei. Savant de renume mondial, cu preocupări enciclopedice; membru al Academiei din Berlin. El
raportul dintre dotarea cu capital tehnic a firmei şi forţa de muncă, atât în expresie valorică, cât şi în expresie fizică. Prin urmărirea în dinamică a c.o. a c. se vizează evidenţierea
ansamblul coerent de metode, tehnici, canale şi coduri, prin care ştiinţa economică, într-un mod competent şi performant, transmite informaţii, idei, opinii specific economice, pentru a informa, a
(v. UNIUNEA EUROPEANĂ) COMUNITATEA EUROPEANĂ A ENERGIEI ATOMICE (EURATOM), instituţie înfiinţată prin Tratatul semnat la Roma, la 25 martie 1957, de ţările membre ale Comunităţii Economice Europene, având ca scop
(1) doctrină social-economică şi politică, conform căreia omenirea tinde spre o societate care va fi organizată şi va funcţiona pe baza proprietăţii comune (colective). Teorii şi idei despre c. au apărut
(v. ACUMULAREA DE CAPITAL). CONCENTRARE A PRODUCŢIEI, formă de concentrare proprie activităţii economice de orice fel. Aceasta indică: a) starea sau situaţia condiţiilor de concurenţă care este
mişcarea de dispariţie, absorbţie, fuziuni, amplificare a sistemului participaţiilor financiare, cumpărare a pachetelor de acţiuni care asigură controlul unităţilor economice etc. Fenomenul poate fi sesizat
formă de concentrare, creştere a capitalului social al firmei. Modalităţile financiare, tehnice şi juridice de realizare a c.f. sunt foarte diferite. Dintre acestea s-au impus în mod deosebit: a)
reunirea în cadrul unei firme, societăţi-mamă sub controlul unui centru de decizie a unor unităţi economice care realizează un produs sau o grupă de produse. Obiectivele constă în
relaţie consfinţită printr-un act juridic adecvat (contract), prin care o persoană fizică sau juridică acordă drepturi şi puteri pe care numai ea (singură) le poate acorda unui terţ. Obiectul c. se referă la
politică a Uniunii Europene, vizând menţinerea unui mediu european de afaceri sănătos, considerată esenţială în strategia UE de creştere economică, competitivitate şi furnizare de locuri de muncă. Iniţiată chiar de
formă a con- curenţei care există în realitate şi în care participanţii au forţă economică diferită, dispun de informaţii mai ample sau mai restrânse, de importanţă diferită sau se diferenţiază între ei după alte
denumire specifică dată unei firme de concurenţă imperfectă ce se caracterizează prin trăsături care aparţin atât concurenţei perfecte, cât şi monopolului. Aceasta presupune coexistenţa a două condiţii. Prima, diferenţierea produselor, ceea ce
tip de analiză ce permite ca agentul economic să elaboreze şi să implementeze decizii comparând beneficiile sau costurile adiţionale (extrasuplimentare) rezultate din două acţiuni concurente. Termenul este cunoscut în
metodă spe- cială de analiză normativă prin care decidenţii publici sau privaţi îşi fundamentează proiectele, bazându-se pe teoria microeconomică neoclasică, dar luând în consideraţie şi diferite alte probleme concrete (sociale, ecologice etc.). C.e.r. presupune
pregătire profesională, teoretică şi practică, obţinută prin diferite forme de instruire care asigură stăpânirea unui anumit volum de cunoştinţe ştiinţifice şi deprinderi practice necesare exercitării unei profesii, la un moment
(v. MANAGEMENTUL CA- LITĂŢII TOTALE) CALITATEA VIEŢII, totalitatea condiţiilor de ordin economic, social, ecologic, spiritual etc., care asigură integritatea şi echilibrul vieţii biologice, dezvoltarea continuă şi durabilă a
titlu (bilet) de credit, folosit ca instrument de plată pe termen scurt, prin care o persoană, numită trăgător, dă dispoziţie altei persoane, numită tras, să plătească necondiţionat la ordinul
înscris prin care creditorul (trăgător) dă ordin debitorului său (trasul) să îi plătească (la prezentare) o sumă de bani sau să efectueze această plată către o terţă parte (beneficiarul). C. la v. este expresia creditului
>, asociaţie a comercianţilor şi industriaşilor având drept scop apărarea intereselor acestora şi promovarea actelor de comerţ pe plan local şi naţional. Este conti- nuatoarea Camerei de Comerţ din Bucureşti,
DIMITRIE (1673-1723), cel mai de seamă umanist român al epocii feudale, domnitor al Moldovei. Savant de renume mondial, cu preocupări enciclopedice; membru al Academiei din Berlin. El
