(în optică marxistă), termen ce desemnează acea parte a capitalului unei întreprinderi, rezultat al muncii trecute şi folosit pentru a produce noi bunuri economice. Sub aspect fizic, el cuprinde bunuri de capital (fonduri fixe şi fonduri circulante). C.c. transmite valoarea sa asupra noilor bunuri economice, nu creează valoare nouă, deci nici plusvaloare, fiind doar o condiţie a producerii şi însuşirii plusvalorii. Raportat la sfera capitalului ca factor de producţie, cuprinde c. fix şi c. circulant (v. capital variabil).
