Despre administrarea rezervei de aur a României

Controversele și atacurile la adresa Băncii Naționale din ultimele luni, având apogeul după plasarea în arest la domiciliu și demisia viceguvernatorului Bogdan Olteanu, au ajuns să pună în discuție inclusiv decizii de politică monetară sau de gestiune a echilibrelor pe care BNR le are legiferate ca rațiune de existență.

Unul dintre subiectele aruncate în acest veritabil conflict se referă la deciziile BNR privind rezerva de aur.

Banca Națională a remis miercuri presei un set de explicații privind gestiunea rezervei de aur, menite să aducă lămuriri în avalanșa de informații contradictorii, speculații, și procese de intenție aruncate și întreținute în media.

Publicăm mai jos, integral, explicația formulată de către Victor Andrei – directorul Direcției Operațiuni de piață al BNR, cu privire la rezerva de aur a României. (Redacția).

***

Recent am remarcat apariția unor postări pe bloguri preluate cu prea multă lejeritate în media care ating aspecte cu privire la rezerva de aur a României. Subiectul rezervei de aur este de  maximă importanță pentru orice țără.

Din nefericire informațiile sunt însă prezentate publicului trunchiat, ceea ce conduce la interpretări tendențioase.

Întrucât nu-l bănuiesc pe autorul postărilor de lipsă de cunoștințe tehnice, este de neînțeles care ar putea fi scopul acestei manipulări.

În vederea unei informări corecte, consider mai mult decât oportune următoarele clarificări:

• În principal, menținerea la Londra a unei părți a rezervei de aur în custodie la Banca Angliei, similar practicii majorităţii băncilor centrale europene ce deţin rezervă de aur, are ca scop garantarea faptului că există o rezervă de aur  disponibilă a fi utilizată ca și colateral în cazul unor operațiuni de finanțare în situații de criză.  În subsidiar, această deținere permite valorificarea oportunităţilor oferite de evoluţia favorabilă a ratelor dobânzilor pentru depozitele de aur, prin mobilizarea imediată a cantităţilor necesare efectuării plasamentelor în conformitate cu uzanţele de pe piaţa metalelor preţioase.
• Rezerva de aur a României este deținută atât în Tezaurul BNR cât și la Londra la Banca Angliei.
• Londra reprezintă cel mai important centru financiar pentru tranzacţionarea şi decontarea operaţiunilor cu aur din lume. Banca Angliei a participat încă de la înfiinţare (1694) la crearea şi dezvoltarea infrastructurii pieţei aurului la Londra.
• Administrarea de către Banca Națională a României a rezervei de aur se realizează în baza Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României.
• Contul de aur deținut de BNR la Banca Angliei este un  cont alocat, respectiv lingourile aflate în custodie pot fi identificate în orice moment, după numărul unic al barei, greutate și titlul de fineţe al aurului. Efectuarea de operaţiuni printr-un astfel de cont se realizează numai în baza instrucţiunilor transmise de BNR către Banca Angliei, aurul deținut în acest cont neputând fi utilizat de către custode. Acest cont a fost deschis înainte de anul 1990, ulterior, fiind utilizat în contextul administrării active a rezervei de aur.
• Deşi tipologia instrumentelor derivate este binecunoscută şi angajaţilor BNR,  s-a utilizat ca instrument în cadrul activităţii de administrare a rezervei de aur doar depozitul la termen. Aceste plasamente au fost efectuate cu contrapartide eligibile, specializate în astfel de operaţiuni şi se încadrau în parametrii de risc aprobați la acel moment de către conducerea BNR pentru administrarea rezervelor internaționale. În activitatea de administrare a rezervei de aur nu s-au utilizat instrumente derivate (ce titluri de o șchioapă ar fi fost în cazul unor pierderi semnificative rezultate în urma folosirii unor instrumente derivate!).
• Veniturile obținute pe perioada administrării active a rezervei de aur exced cu mult costurile de custodie cumulate după adoptarea deciziei de stopare a acestor plasamente în anul 2006, în baza unei analize randament/cost efectuată în contextul investițional de la acea dată.
• Ultimul transfer de aur în străinătate a fost efectuat în anul 2002 conform aprobării Consiliului de administrație al BNR și nu în anul 2010 așa cum s-a prezentat în cuprinsul articolelor.
• În contextul discuțiilor referitoare la programele de repatriere anunțate de unele bănci centrale, argumentele oferite de acestea au avut la bază diversificarea riscului prin ţintirea unei distribuţii echilibrate a rezervelor de aur între locațiile din străinătate și cele din țară, în condiţiile în care concentrarea în anumite locaţii din afara ţării era de peste 80 la sută din totalul rezervelor de aur (Germania). BNR și-a atins obiectivul de distribuție echilibrată a rezervei de aur între deţinerile din ţară şi cele din străinătate.
• Referitor la nivelele ratelor de dobândă menționate în cuprinsul articolelor, precizăm că acestea sunt nivele maxime de conjunctură într-un an (respectiv 9,9 la sută în anul 1999 și 2,7 la sută în 2008) ce nu pot fi generalizate ca randamente posibil de obţinut de-a lungul întregului an (media ratelor dobânzilor pentru depozitele de aur cu termen la o lună, oferite pe parcursul anului 1999 a fost de 1,72 la sută, în timp ce în anul 2008 a fost de 0,50 la sută). În prezent, ratele de dobândă la depozitele de aur pe termen scurt se situează în teritoriu negativ, ca şi ratele de dobândă pe termen scurt pentru unele valute.

Reiterez faptul binecunoscut de altfel de către specialiști că spre deosebire de băncile comerciale care au ca principal obiectiv profitul, activitatea de administrare a rezervelor internaționale de către băncile centrale are la bază principiile consacrate în practica internațională adica siguranța, lichiditatea și performanța investițiilor. În consecință, referințele la operațiuni poe care găsim în orice manual de trezorerie niu pot impresiona decât un necunoscător și nu au nici o relevanță pentru operațiunile unei bănci centrale.

Victor Andrei,

Directorul Direcției operațiuni de piața din BNR