Potrivit datelor publicate de Eurostat, deficitul de cont curent al României a trecut în al doilea trimestru al anului în curs pragul de cinci procente raportat la PIB estimat.
Deşi suntem încă departe de a nu mai îndeplini cerinţele de macrostabilitate, traversarea pragului teoretic recomandat de 4% se constituie într-un semnal timpuriu de alarmă, mai ales în contextul tendinţei clare de expandare a acestui indicator sensibil.
Pe parcursul ultimilor ani ce au fost luate diverse măsuri de creştere a veniturilor şi reducere a fiscalităţii, care au stimulat consumul, implicit creşterea economică.
Însă, din motive de dozaj, ele au venit cu corolarul creşterii deja programate a deficitului de cont curent, surprinsă elocvent în modificările succesive ale prognozei oficiale.
Procedura de dezechilibru macroeconomic (Macroeconomic Imbalance Procedure sau, prescurtat, MIP în limba engleză) este un mecanism de supraveghere care drept scop identificarea timpurie a riscurilor de dezechilibru macroeconomic și corectarea lor. Acesta este bazat pe un tablou de bord care include în prezent 14 indicatori considerați esențiali pentru a descrie evoluția unei economii naționale.
Primul dintre cei 14 indicatori urmăriţi se referă exact la soldul contului curent. Mai precis, media balanţei de cont curent pe ultimii trei ani are valori premise, pentru păstrarea echilibrului macroeconomic, între -4% din PIB şi +6% din PIB.
Mecanismul de supraveghere a potențielelor probleme în plan macroeconomic a fost instituit în decembrie 2011, ca parte a așa-numitului pachet legislativ ”six-pack”. Aprecierea pe baza încadrării sau nu în limitele fixate nu se face mecanic, ci în baza unei analize care ține cont de corelațiile de moment, cu separarea derapajelor benigne de cele cu potențial de dezvoltare și antrenare a unor neajunsuri sistemice.
*
Din 2014 şi până în 2017, deficitul contului curent s-a majorat de nu mai puţin de şase ori în termeni nominali. Doar creşterea robustă a economiei şi baza relativ joasă de plecare a permis păstrarea ponderii în PIB sub limita teoretic recomandabilă de 4%.
Deocamdată, media pe ultimii trei ani (2015 – 2017) nu pune probleme pe tabloul de bord ( -2,2%), dar valorile mici vor fi înlocuite treptat de valori semnificativ mai mari.
Ceea ce arată îngrijorător este ritmul în care a crescut deficitul de cont curent, odată cu trecerea de la zona de deficit de cerere la cea de excedent în raport cu posibilităţile economiei de creştere în condiţii de stabilitate macroeconomică ( aşa-numitul PIB potenţial). După ce valoarea pentru T1 apărea rezonabilă, trecerea la cele cinci procente din T2 nu se arată a fi de bun augur.
Mai mult, ideea era să începem în acest an să reducem deficitul de cont curent spre nivelul de -2,1% din PIB în anul 2022 ( vezi datele din Prognoza intermediară de vară a CNSP). Respectiv un nivel similar celui din 2016. Ori, datele la şapte luni arată nu o scădere, ci o creştere de 16% a deficitului de cont curent faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior.
Care, fie şi ajustată cu creşterea economică (vizată a fi de 5,5% dar numai 4% în primul semestru) ar conduce spre o nouă urcare a deficitului de cont curent la peste 3,5% din PIB. Încă sub limita celor patru procente, dar la o marjă redusă de manevră în cazul materializării unor riscuri venite pe filieră externă.
Fără a fi un capăt de ţară, trecerea punctuală a pragului de 5% ne poziţionează în afara tendinţelor consemnate în Bulgaria, Ungaria, Cehia sau Polonia şi ne plasează în T2 2018 pe cea mai slabă poziţie din UE. La egalitate cu un stat din afara UE, Albania, mai aproape de Turcia decât de regiunea din care facem parte. Redresarea este posibilă (graficul arată că cifrele din T2 2017 au fost chiar ceva mai slabe) dar important este că trebuie să fim atenţi.
