Emoția povocată de uciderea unui polițist în Gara Suceava i-a determinat pe premierul Mihai Tudose și pe ministrul de Interne Carmen Dan să promită ferm modificări ale Statutului polițistului și acoperirea urgentă a ”deficitului de cadre”. Problema acestui deficit de polițiști în România a fost atacată de premier marți, după o întâlnire a acestuia cu reprezentanți ai Sindicatului Agenților de Poliție.
Ministrul Carmen Dan cunoaște mai de mult problema, pe care a ridicat-o inclusiv la momentul nominalizării sale, în discuția cu membrii comisiei care a audiat-o în Parlament.
Ambii însă au făcut-o fără o justificare statistică, ci după un principiu al propagandei comuniste din anii 50-60, care justifica decizii cu simpla formulă introductivă: ”După cum bine se știe…”
Declarațiile și problemele din declarații
”Astăzi va avea loc o întâlnire între doamna ministru Olguţa Vasilescu şi doamna ministru Carmen Dan, împreună cu colegi de la Finanţe, pentru a stabili în ce măsură putem rezolva şi problema angajărilor în cadrul poliţiei. A venit astăzi un sindicat cu o idee foarte bună, ca promoţia de la 2018 să poată fi încadrată de acum, să găsim o formulă, umrând ca apoi să îşi termine studiile până la anul. Este un prim pas. (…) Deficitul este mai mare de 20.000. Tot sindicatele acuzau şi faptul că sunt număraţi ca 80.000 de poliţişti. De fapt sunt 40.000 de poliţişti şi restul sunt servicii suport, începând cu cantina şi terminând cu ansamblurile artistice”, spunea marți premierul Mihai Tudose.
Declarația lui Mihai Tudose se bazează pe cifre furnizate, după cum reiese din declarație, de Sindicatul Polițiștilor.
Prima problemă: cifra comunicată lui Mihai Tudose nu ”bate” cu ce raportează oficial România la Eurostat, statistica europeană consemnând în cazul României puțin peste 50.000 de polițiști.
O altă problemă nesesizată de premier: dacă proporția polițist/servicii suport este reală, atunci prima misiune a ministrului de Interne ar trebui să fie legată de reorganizare– în fond bucătarul de la popotă, membrii ansamblului folcloric al MAI sau cei care fac gazeta instituției nu au de ce să dețină statut de polițist, precum fotbaliștii de la Dinamo înainte de 1989.
O a treia problemă poate fi cea a raportului polițist ”de teren”/polițist ”de birou”, dar datele disponibile sunt insuficiente pentru o analiză imparțială.
Polițiști în România, comparație cu statele europene: Polițiști la numărul de cetățeni vs. criminalitatea locală
Ultimele date Eurostat (aferente anului 2012) arată că numărul de polițiști în România este de 53.604, aproximativ egal cu cel din Olanda sau Grecia.
Numărul total de agenți de poliție de la nivelul UE-28 a fost constant în ultimii ani. Cu excepția Irlandei de Nord și a Bulgariei, numărul de agenți de poliție din UE a crescut cu 2,3 % în perioada 2007–2012 (v tabelul de mai jos).
În 2012, Italia, Spania și Germania au înregistrat cel mai mare număr de agenți de poliție dintre statele membre ale UE; împreună au înregistrat un procent de 45 % din numărul total de la nivelul UE.
Din graficul de mai sus (evoluția numărului mediu de polițiști la suta de mii de locuitori) se înțelege că România se află pe la coada clasamentului, între Polonia și două dintre cele 4 regiuni componente ale Marii Britanii.
Potrivit acestor date, în România există 1 polițist la 385 de cetățeni, proporție similară în Polonia, Estonia, Irlanda.
În Uniunea Europeană, Ungaria este statul cu cea mai slabă prezență a poliției (1 la 1.113 cetățeni), la polul opus fiind Cipru ( 1 polițist la 170 de cetățeni).
Germania și Franța au procente apropiate în această statistică: 1 polițist la 328 de cetățeni, respectiv 1 polițist la 311 cetățeni.
Tabelul de mai jos, furnizat tot de Eurostat, aduce context suplimentar- statistici privind criminalitatea, mai precis delicte de orice natură înregistrate de poliție.
În România anului 2012 au fost înregistrate 308.000 de delicte. Altfel spus: 5,7 dosare pe cap de polițist.
Cele mai multe delicte înregistrate într-un stat european sunt în Germania: 5.597.000 (sau 22,8 dosare pe cap de polițist).
Urmează Marea Britanie- 4.104.800 de delicte înregistrate (în lipsa datelor referitoare la numărul de polițiști din Scoția și din Irlanda de Nord nu se poate calcula câte dosare revin unui polițist) și Italia- 2.763.000 delicte (10,1 dosare pe cap de polițist).
Cele mai puține delicte înregistrate într-un stat european sunt în Cipru: 8.000 de delicte înregistrate în 2012.
Urmărește-ne pe Google News
4 răspunsuri
Excelent articol! Scurt, la obiect si fara emotie.
Dar oare armata de consilieri ai PM pt. ce sunt platiti?
Statistica elementara care ar trebui realizata obligatoriu inainte de a lansa teme de discutie, de cele mai multe ori false…
…apropo’ de impozitul forfetar, taxa de solidaritate, locuri de parcare, si multe altele.
Excelent articol ( argumentat, clar, concis, la obiect) care dincolo de declaratiile politicianiste , ridica valul de pe un minister mamut. De 27 de ani , nicio instanta de la noi nu a analizat eficienta acestei institutii in comparatie cu cele similare din Occident, nu a fost facuta o comparatie a statului politistului de la noi cu statutul politistului din democratiile cu traditie,etc. In realitate, politistii traiesc in incertitudine, respectiv o tehnica prin care se asigura dependenta de autoritate, iar cetatenii nu sunt de fapt protejati, respectiv sunt tinuti in mod tacit in frica si nesiguranta ( in ultima instanta, ce instanta din Politie raspunde in mod cert de siguranta unei comune , unui cartier,etc. ?!). Ca sa nu ne ferim de cuvinte, atunci cand se vor democratiza cu adevarat ministerele de forta si se va schimba mentalitatea sefilor si angajatilor lor ( isi mai aduce aminte cineva de comisarul Soric cel care plangea de mila unui camatar ?!) , vom ajunge si noi la nivelul altora.
Mie mi se pare ca dimensiunea cadrelor de politie active este proportionala cu rata de criminalitate de la noi, chiar daca numarul de politisti la mia de locuitori este mai mica decat in tari mai mari.
Problema ar fi ca ar trebui raportat nivelul de infractiuni estimat, nu cel raportat. Pentru ca am putea avea un numar mare de infractiuni serioase nepedepsit fata de alte state (vezi cazurile de coruptie).
Probabil este cum îmi spunea un prieten : niciodată n-ai să vezi un om deștept că se face polițist. Cantitatea este dar lipsește calitatea.