Game over.
Ce va urma în următorii 3-4 ani (dacă avem noroc de-un rău atât de mare încât să miște ceva), sau în următorii 8-10 (dacă se va schimba Constituția după modelul de stat din mintea dlui. Dan Voiculescu) va avea 2 componente :
Prima: ”viziunea”, ”programul” și ”strategiile” pe care le-am văzut în campania electorală.
A doua: asaltul asupra instituțiilor pe de o parte, și asupra economiei (câtă mai e) pe de alta.
Să ne înțelegem: problema Nu e că a câștigat USL (cei care se grăbesc să spună că a câștigat stânga să nu mai insulte stânga): ci că acest conglomerat de interese și putere violentă organizată aproape militarist va avea spre 70% din mandate. Adică va fi stat, Constituție și țară.
Problema e dezechilibrul profund de pe scena politică și inexistența vreunei cât de palide opoziții, pe fundalul unei lipse cronice de proiect de guvernare.
Primul care a reacționat, din instinct, la ce se putea petrece a fost mediul de afaceri: puține au fost urechile ciulite care au auzit în ultimele 2-3 luni tăcerea încordată din zona privată a economiei.
Se sistaseră multe din proiectele curente, se restrânseseră proiectele mijlocii, fuseseră puse la foc domol proiectele mari, nimeni ”nu mai dădea drumul la ban”. Prudența excesivă înlocuise exuberanța care trebuia să domnine o economie în care sunt atâtea de făcut încât totul ar trebui să duduie (fiindcă o creștere fie ea și de 1% e, pentru o țară cu oportunitățile României, curată stagnare).
Niciodată în ultimii 22 de ani antreprenorii, CEO-ii, managerii n-au așteptat cu mai mare încordare rezultatul unor alegeri: cum va arăta guvernul, care va fi bugetul (așa îți dai seama ce are decidentul în cap și în plan), cum se va integra administrația politică pe orbita externă care contează.
Încordarea era firească: totul se va deconta în economia privată (aia autentică, nu aia de partid, sau de partide) – iar campania electorală a fost doar completarea leneșă a facturilor.
Prima se referă la ”intern”.
Nicio strategie pentru reducerea costurilor muncii, într-o țară în care jumătate din privat s-a mutat în negru sau gri.
Nicio strategie pentru stimularea ramurilor economice producătoare de valoare adăugată mare – în vreme ce toată lumea umblă cu ”competitivitatea” în gură și dă cu pumnul în masa Europei care ne ține de sărăntoci și subdezvoltați.
Nicio politică economică care să modifice – pe termen mediu și lung, se-nțelege – structura unei economii anacronice la locul căreia nu se gândește niciun politician român (de altfel, cred că ultimul premier care a pus problema în termenii ăștia – locul economiei românești în ”Ioropa”, în CAER și în lume – a fost Ilie Verdeț).
Nicio politică de propășire a sistemului de educație și formare profesională – într-o țară de descurcăreți pe care ni-i recrutează, angajează și impozitează alții.
Nicio politică de gestiune a resurselor, într-o țară care ar putea face din resurse cartea ei câștigătoare.
Și tot așa: asta a fost campania electorală a tuturor partidelor și chiar nu am văzut nicio deosebire între campania lui Dan Diaconescu sau Ponta sau Blaga: Vreme de 30 de zile oamenii ăștia au fost exact ca în viața reală: egali.
Cât privește guvernarea în sine : întrebați un manager despre guvernanța corporativă și despre cum ar putea ea funcționa la nivel de țară : un om ca ăsta e exasperat de ce vede la Palatul Victoria și de ce simte pe pielea sau pe afacerea lui.
Cea de-a doua factură se referă la extern. Nu știu cât timp, câtă energie sau ce măsuri va trebui să consume decidentul cu putere totală pentru a reînnoda relațiile cu Bruxelles-ul, în condițiile în care aia e capitala.
Relații stricate Nu la masa negocierilor și din avântul de-a apăra interesele României în noua conjunctură, ci la colțul străzii, cu mâinile în șolduri și cu insulte – unele de-o gratuitate care frizează inconștiența. Primele se trec cu vederea – ca între politicieni : celelalte nu – ca între oameni.
Uniunea Europeană n-a anticipat revirimentul tarelor din țările estice în chiar anii de criză, n-a avut instrumente de constrângere și disciplinare, și e de presupus că se va folosi de pârghii improvizate pentru a ține la ușă pe cei care nu înțeleg pe ce lume trăiesc. Exemplul Schengen – unde îndeplinim criteriile, dar lumea nu vrea să ne primească în ciuda tratatelor – nu mă contrazice câtuși de puțin. În ciuda tratatelor. Căci șicanele le vom suporta în spațiul larg dintre tratate.
Or toate astea trebuie să le plătească cineva – si e greu de crezut că le va achita decidentul. Cu atât mai puțin decidentul cu putere totală.
***
Mâine sau miercuri USL va merge la Cotroceni cu numele premierului în plic. E greu de crezut că va fi altul decât dl. Victor Ponta. Un plagiator, un șantajabil, un incompetent în meseria lui (să spui că parlamentul ar trebui, cu două treimi să poată anula deciziile Curții Constituționale înseamnă să nu fi auzit în viața ta de separația puterilor în stat – eu credeam că în materie de drept mai jos de dl. Emil Boc nu se poate), un om cu o reputație extrem de proastă la Bruxelles, un om care minte de te face să-ți fie rușine că te numești și tu, ca și el, ființă umană. (Să ne amintim numai de câte ori a fluturat niște hârtii în campania electorală, potrivit cărora ni s-au deblocat fondurile la Bruxelles – când în realitate erau listele de corecții financiare pe care trebuia să le acceptăm).
Noul guvern va conduce prin majoritatea devastatoare cum va voi la intern – noroc cu scrisorile de intenție ale FMI, BM, CE – ele vor fi, ca și până acum, și program de guvernare, și viziune, și strategie și tot. Absolut tot.
Iar pentru deblocarea situațiilor disperate de la extern, va folosi ce mai avem de vândut prin casă. Sunt 22 de ani de când puterea de toate culorile de la București și-a cumpărat certificatele de bună-purtare cu privatizări dezavantajoase, resurse date pe redevențe penibile, vânzarea pe te miri ce a unor hălci bune dintr-o piață de 20 de milioane.
Dar încă va fi bine. Vom constata asta când Constituția și legile se vor putea modifica pentru a conserva o putere atât de mare, chiar în ciuda ”trendului” popular. Exagerez? Nu: Exact asta a făcut Viktor Orban în Ungaria, cu majoritatea indecentă pe care alegătorii i-au pus-o la dispoziție.
E o viziune prea pesimistă? Poate. Dar e mai degrabă realistă, căci pleacă de la absența prezumției de bună credință de care beneficiază îndeobște orice putere nou aleasă.
Abia aștept o scamă de care să mă agăț în tentativa de-a găsi vreo urmă de bună credință. Nu doar din aprilie încoace, ci din 1990 încoace. Dar ăsta e singurul lucru pe care n-am putut niciodată în România conta.
14 răspunsuri
”Uniunea Europeană n-a anticipat revirimentul tarelor din țările estice în chiar anii de criză, n-a avut instrumente de constrângere și disciplinare, și e de presupus că se va folosi de pârghii improvizate pentru a ține la ușă pe cei care nu înțeleg pe ce lume trăiesc.”
Nu e adevărat. Occidentul s-a berlusconizat, sarcozyzat, merkelizat. Vedeți ce urmează după Berlusoni (redivivus), Sarkozy? Dorința de revenire la granițe și monede naționale. Să vedem ce urmează după Merkel. Ceea ce au respectivii în comun este disprețul față de Estul European care ar fi putut da forță de muncă, vigoare, prospețime Occidentului bogat. Adică orientarea investițiilor europene spre țările emergente (Rusia pentru Germania, Africa pentru Franța etc.). Esticii, precum cehii, polonezii, slovenii, ungurii, fiecare cu particularitățile lor nu au vrut să joace cartea sclaviei, a coloniilor și așa au ajuns disprețuiți. Partea doua, dacă mergem în același sens, este decăderea totală a Europei.
De aici rezultă și că băsismul nu mai are niciun viitor – partidele lui Sarkozy, Berlusconi, poate și cel de după Merkel nu-l vor mai considera util – oricât s-ar compromite USL.
Domnule Cristian Grosu am citit cu mare plăcere articolul dvs. Ce se întâmplă cu oamenii oneşti şi deştepţi din această ţară Cum de am lăsat să vină USL la guvernare, acest mastodont fără scrupule? Sunt de-a dreptul îngrijorată. Acum toate televiziunile inclusiv realitatea şi postul naţional vor băga mizeria sub preş, vom trece la minciuna dinainte de 89 şi toată lumea va fi fericită şi cu lacrimi pe obraz. Păcat!
Pacat, ratiunea ta e suferinda si datorita ratiunii tale bolnave vei simti ca traiesti in minciuna dinainte de 89.
Schimba canalul de televiziune si nu uita ce te-a invatat Dl. presedinte-guvernator . Esti libera sa pleci unde doresti si unde crezi ca te simti libera.
Pacat ca nu te bucuri de fericirea libertatii de care se bucura oamenii onesti si destepti !
” Un plagiator, un șantajabil, un incompetent în meseria lui (să spui că parlamentul ar trebui, cu două treimi să poată anula deciziile Curții Constituționale înseamnă să nu fi auzit în viața ta de separația puterilor în stat – eu credeam că în materie de drept mai jos de dl. Emil Boc nu se poate)”
Ei bine, cu toate bunele analize pe care le aveti, uneori jigniti inteligenta cititorilor cu pata care vi se pune pe ceva.
Pe Boc, par egzamplu.
Succes in demolarea lui Boc ati avut, dar ma indoiesc de ceva asupra lui Ponta.
Adica, va mers cu un om cinstit („mai jos”), dar sa va vad in lupta cu cel descris mai sus.
Domnule, meseria mea nu e să demolez pe cineva. De demolat o poate face numai ”poporul”. Meseria mea e să încerc să înțeleg și să scriu despre greșelile fiecăruia, derapajele lui, reaua lui credința, dezinteresul sau incompetența lui. În funcție de argumenetele pe care le aduc, pot sau nu să fiu crezut, pot sau nu să am dreptate. Restul e politică.
dle Grosu,
tocmai asta spuneam: ca aveti si nu aveti, intotdeauna, dreptate.
Si de multe ori loviti din placere in cineva slab, oripilindu-va apoi ca apare altul si mai si.
Din pacate nu aveti dreptate ( presupunere corecta).
„Poporul” nu a demolat nimic.
Poporul nu poate fi condamnat juridic, ci numai indivizii cu nume clar.
Restul e gargara
peste tot unde citesc văd lume impotriva usl, paradoxal tot ei au luat majoritatea voturilor…
Domnule Grosu, averti dreptate. Pt mine articolul d-voastra nu e nici o demolare, nu e atac la persoana, pt ca ideea de a controla justitia e de cea mai joasa speta, trage in jos pe oricine o emite. E remarcabil ca dupa 20 de ani politicianul roman NU e politician ci politruc.
Dl Cristian Grosu DIAGNOZELE dvs sunt de nota 10 in toate expunerile. Va rugam sa valorificati GENIALA dvs EXPERIENTA sau CUNOASTERE si in domeniul elaborarii de STRATEGII in aceleasi domenii pe care le diagnosticati.
Stimate domn,
articolele mele nu sunt diagnoze, ci ”editoriale”, adică opinii exprimate jurnalistic.
pentru diagnozele de nota 10 (sau de la 10 în sus), vă recomand aceste 2 linkuri, în care puteți, fără îndoială, să găsiți chestiuni geniale:
https://cursdeguvernare.ro/cat/cum-iesim-din-lumea-a-doua
https://cursdeguvernare.ro/masters
in ce mă privește, sunt doar un biet ziarist: http://cristiangrosu.ro/?page_id=2
PS: în cazul că aveți o meserie și un job într-una din ramurile economiei românești (poate chiar în economia privată) sunt convins că și diagnozele Dvs. cu privire la problemele concrete de-acolo ”de jos” ar fi geniale față de ceea ce se știe la nivel de guvern și clasă politică.
I.1.Desi ne aflam pe un sait economic,din pacate multi comentatori politizeaza discutia,astfel ca in loc sa completeze,obiecteze ori contrazica cu argumente expunerile,prefera sa se agate de „cuvinte”,pentru a combate nu idei sau viziuni,ci …pe autori.
2.De asemenea,cred ca e „prea mult”,sa ceri celor care analizeaza,ca sa creieze ei viziuni si solutii – acest tip de „atributii”,fiind ale cercetatorilor si institutiilor de cercetare economica,iar nu ale analistilor,a caror „meserie”,este sa arate greseli,rea credinta,derapaje,incompetenta,etc.
Acesta este obiectul de activitate al analistilor,asa ca nu le putem pretinde altceva decit ceeace sint chemati sa faca!
II.1.Intr-o tara in care veniturile bugetare nu acopera nici la limita de avarie cheltuielile bugetare,nu poate fi vorba de strategii de reducere a „costurilor muncii”!
2.Ce strategii de „stimulare” a ramurilor cu valoare adaugata mare sa faca Guvernul,cind nu mai avem ECONOMIE NATIONALA,iar intreprinderile industriale care ar putea crea o textura de dezvoltare pentru domenii cu valoare adaugata mare sint straine?Putem face proiecte in acest sens,pentru Renault sau Ford?Pentru combinatul indian de la Galati?
3.Cum sa poata fi modificata structura unei economii de „strinsura”,ca cea a unor intreprinderi straine,care vin sau pleaca functie de orice altceva,afara de interesele nationale de dezvoltare sau imbunatatire a structurii industriei nationale.Cresterea numarului de intreprinderi prelucratoare,producatoare de produse cu valoare adaugata mare nu sta la mina noastra,pentru simplul motiv,ca practic nu avem industrie nationala,cu care sa se articuleze astfel de intreprinderi.
4.Putem spune ca Guvernul Ponta nu ar vrea sa avem competitivitate economica inalta,ori sa refuze o schimbare in bine?
Chiar daca ar vrea sa faca ceva pozitiv,nu poate!Autorul a remarcat corect,ca nici unul din competitorii electorali,nu a venit cu ceva proiecte economice,in sensul celor enumerate mai sus!
5.Cauza este una „structurala”,de stiinta si evaluare economica a (tuturor)analistilor,a (tuturor)autorilor de proiecte si programe de guvernare,a elitei stintifice din domeniul economic,etc.
Cum sa poti vorbi la nesfirsit de reducerea costurilor muncii,de stimularea ramurilor producatoare de valoare adaugata mare,de imbunatatirea structurii economice,de gestiune a resurselor nationale,etc. ,cind noi nu mai avem ECONOMIE NATIONALA de vreo 8 ani,iar resursele nationale apartin strainilor pe urmatoarele decenii?
Incet,incet,economia nationala a „disparut”,dar analistii si constructorii de programe economice INCA n-au observat(ori se fac ca nu observa),continuind analizele si propunerea de idei, solutii,etc. la „economia straina” ,care a luat locul „economiei nationale.Orice analize sau incercari de schimbare sint un fel de „blocare in proiect”,de a aplica idei si solutii asupra unui mediu economic fictiv,care nu are acele caracteristici si reguli,prin care sa raspunda pozitiv la corective si modificari pozitive,pe care le avea „fosta”economia nationala – acum inexistenta.
6.Pentru a avea sanse la o schimbare a „structurii economice”,trebuie mai intai sa aiba loc, o schimbare a „structurii gindirii analitice”,prin corecta evaluare a situatiei economice actuale si a obiectivelor imediate.
Altfel,nu putem iesi din aria analizelor,solutiilor si masurilor teoretice,perfect valabile la modul general, academic,dar colaterale si fara impact asupra unei „economii nationale”,de mult disparute din Romania.
Orice pas analitic ori de constructie a unor solutii de dezvoltare economica,pot pleca astazi,numai de la CONSTATAREA ca economia nationala nu mai exista,iar analizele,evaluarile si solutiile fiscale,financiare,organizatorice,etc. propuse de oriunde si de oricine,nu au „aplicare” la economia STRAINA din Romania!
Aceasta constatare „materiala” privind inexistenta economiei nationale,trebuie sa devina o AXIOMA de lucru, in orice analiza,evaluare, viziune, solutie,proiect,etc.,ce-si propune sa contribuie la dezvotarea economica nationala.
Numai raportindu-ne la acest adevar „axiomatic”,putem formula idei,solutii si proiecte de schimbare!
Cita vreme nu putem controla, imbunatati,dezvolta,etc. o economie straina de pe teritoriul nostru,singura alternativa de „schimbare”,ramine „reconstructia economica si industriala a Romaniei”.Schimbarea de „paradigma”,privind dezvoltarea Romaniei,trebuia sa apara inca din 2007,cind prof. Ilie Serbanescu constata intr-un articol economic(din Rev. 22,”Dezvoltarea economica prin indatorare”),ca „odata ce Romania a pierdut AXA economica principala in favoarea strainatatii(banci,asigurari,utilitati:gaze,petrol,energ. electrica- distributie,etc.),este lipsita de posibilitatea de a mai desfasura politici de dezvoltare economica”!
Faptul ca nimeni n-a auzit,n-a ascultat sau n-a facut nimic,in raport cu acest adevar,ne-a adus in starea de natiune esuata!
7.Poate ca alt analist,nu unul de „provincie” trebuia sa faca o astfel de evaluare stiintifica si sa recomande unor analisti si economisti de mare valoare si greutate stiintifica,sa caute sa depaseasca „econometria” dezvoltarii economice caracteristica sec XIX- XX”,analizind si abordind in procesul de dezvoltare,tehnicile,instrumentele si metodele utilzate pentru dezvoltare-industrializare,de catre „tigrii asiatici”.
Competitivitatea economica nationala dusa de acestia,catre indicele 1-6(comparativ cu indicele negativ 74 din Romania),a asigurat acolo un flux imens de investitori straini,iar veniturile rezultate si „programele (speciale) de industrializare”,au creat acolo, cunoscutul miracol economic – al unei dezvoltari industriale rapide,incit Coreea de Sud(de exemplu),concureaza astazi industrial Germania!
6.In concluzie,nu trebuie neglijate anumite masuri de stimulare economica si crearea de proiecte in acest sens,pentru putinele intreprinderi industriale romanesti existente.Alaturi de preocuparea pentru administrarea eficienta a intreprinderile romanesti si straine existente,trebuie sa apara alta,la fel de importanta pentru viitorul economic si dezvoltarea durabila: reconstructia economica si industriala nationala,prin aducerea competitivitatii economica nationale la indicele 1-10,ca al tarilor dezvoltate.
Numai aceasta performanta „calitativa” a mediului economic national, poate asigura acel imens flux de investitori straini – care sa asigura resursele si textura economica si industriala,necesara reconstructiei economice nationale.
7.In conditiile in care institutii de profil,evalueaza durata actualei crize la un deceniu – fara un program economic national,capabil sa asigure aceasta performanta calitativa nationala,care este competitivitatea economica apropiata de cea a tarilor dezvoltate – vom constata an de an,continua scadere a intrarilor de capital strain.
8.Dincolo de calitatile sau defectele inventariate de autor,Romania depinde mai putin de (un) Ponta sau un alt (viitor premier),cit de intelegerea de catre economisti a celor aratate mai sus,singurii capabili sa construiasca si implementeze in economie,proiecte de reconstructie economica si industriala nationala!
Pe asta chiar ca puteati s-o scoateti din text: „eu credeam că în materie de drept mai jos de dl. Emil Boc nu se poate” , mai ales ca cei doi – Boc si ponta – nu pot fi comparati absolut deloc si sa nu uitam ca insasi UE a laudat actiunile lui Boc, chiar dureroase cum or fi fost, pentru ca a evitat grecizarea Romaniei. Chiar se uita chestiile bune?
Stimate,
d-le Anonimus,
Nu pot fi de acord cu dvs.,fiindca Boc si-a dat deja examenul incompetentei economice si nu mai are de aratat ori sa aduca ceva in plus,in acest domeniu.
Pe de alta parte,Ponta de abia acum va fi P.Ministru si poate iesi din provizoratul de pina acum.Daca prin ceeace va face(sau nu) Ponta poate fi comparat cu esuatul(politic)Boc,urmeaza sa vedem in anii ce urmeeaza.