De la Bratislava la Sibiu … AMR: 1 an, o lună, două săptămâni și trei zile. Agendă, costuri, oportunități

Arătam în articolul anterior că exercitarea unei Președinții a Consiliului UE reprezintă o obligație care revine fiecărui stat membru la fiecare șase luni și plasam această instituție în ansamblul instituțional al Uniunii pentru a ușura înțelegerea diferențelor între atribuțiile și modul de lucru al Consiliului în raport cu atribuțiile și modul de lucru al Comisiei și Parlamentul.

Astăzi vom insista pe modificările aduse de Tratatul de la Lisabona în președinției Consiliului UE și a Consiliului European pentru a plasa astfel cât mai corect summitul care se va desfășura la Sibiu pe perioada președinției noastre. Pentru că tema costurilor unei Președinții preocupă în egală măsură, ea va fi abordată în a doua parte.

Summitul informal de la Sibiu, 9 mai 2019

• Deși România va deține Președinția Consiliului, trebuie reiterat faptul că ea nu va deține nici Președinția Consiliului European și nici pe cea a Consiliului pentru Afaceri Externe, fiecare din cele două structuri fiind coordonate de câte un președinte permanentⁱ. Aceasta înseamnă că, dacă înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (1 decembrie 2009), președinția rotativă a Consiliului acoperea cele trei poziții, după acest moment, președinția rotativă este distinctă de Președinția Consiliului European și nu mai acoperă decât 9 din cele 10 formațiuni ale Consiliuluiⁱⁱ. Această nouă realitate i-a determinat pe mulți analiști să considere că importanța și vizibilitatea președinției Consiliului au scăzut mult în raport cu situația anterioară anului 2009.

• Separarea celor două președinții a făcut ca după 1 decembrie 2009 (momentul intrării în vigoare a Tratatului Lisabona)ⁱⁱⁱ summit – urile informale organizate de Consiliul European împreună cu statul care deține președinția rotativă să devină extrem de vizibile și, astfel, extrem de importante în reorientarea agendei Uniunii. Așa s-a întâmplat la Bratislava, pe perioada președinției slovace (semestrul al II-lea 2016), după rezultatul referendumului din 23 iunie 2016 din Regatul Unit, și, cu siguranță, așa se va întâmpla la Sibiu, pe perioada președinției române.

• Summitul de la Sibiu a fost inițial anunțat de Jean-Claude Juncker, în discursul său privind Starea Uniunii, pronunțat în fața PE la 13 septembrie: “adresez președintelui Tusk și României, țara care va deține Președinția în prima jumătate a anului 2019, invitația de a organiza un summit special în România la 30 martie 2019. Dorința mea este ca acesta să aibă loc în frumosul oraș Sibiu, cunoscut și sub numele de Hermannstadt. Cu această ocazie, ar trebui să ne reunim ca să luăm deciziile necesare pentru o Europă mai unită, mai puternică și mai democratică”^iv. Ulterior, aflat la lucrările Consiliului European din 19-20 octombrie 2017, președintele Iohannis anunța că a stabilit cu preşedintele Consiliului, Donald Tusk, că întâlnirea informală de la Sibiu, anunţată anterior de Jean-Claude Juncker, să aibă loc pe 9 mai 2019, de Ziua Europei^v.

• Semestrul I 2019 va fi cu certitudine marcat de cel puțin trei evenimente: Brexit^vi, alegerile pentru Parlamentul European^vii și negocierile privind viitorul cadru financiar multianual de după anul 2020. Alegerile pentru Parlamentul European anunță schimbul de ștafetă instituțională între Parlamentul și Comisia care au acționat în perioada 2014-2019 și noul Parlament și noua Comisie, care-și vor desfășura activitatea în perioada 2019-2024. Schimbările radicale de echipe aflate la conducerea Uniunii (vom asiata la instalarea noului Parlament în iunie, a noii Comisii în perioada iulie-septembrie/octombrie, a noului președinte al Consiliului European, în noiembrie/decembrie), transformă întâlnirea de la Sibiu în probabil ultima în care actualii lideri UE se vor întâlni pentru a concluziona asupra viitoarei agende strategice a Uniunii.

Costurile Președinției Consiliului

• În medie, costurile unei Președinții a Consiliului se plasează undeva între 60 milioane euro (costul președinției lituaniene) a fost de 62 milioane) și 80 milioane euro (bugetul președinției slovace a fost de circa 70 milioane euro), ceea ce nu înseamnă însă că sumele cheltuite nu se pot plasa și peste (precum în cazul președinției poloneze, care a depășit 100 milioane euro) sau sub aceste limite (precum ultima președinție olandeză, care și-a redus la maxim costurile și nu a mai investit nici măcar în modificarea logoului, folosindu-l pe cel anterior). Costurile respective merg către pregătirea și derularea efectivă a președinției în termeni de resurse umane (cheltuieli de formare, posturi temporare, etc), logistică, clădiri, IT, comunicare (logo, site, etc). Sursele de finanțare provin dominant din bugetele naționale, statele membre putând însă atrage și alte surse de finanțare. Președinția poloneză, de pildă, a folosit, pe lângă resursele bugetare proprii, fonduri UE și fonduri OIF.

• Site-ul oficial al Președinției lituaniene, care este și unul printre cele foarte puține care oferă informații concrete și detaliate privind modul în care a fost utilizat bugetul Președinției, ne arată că din cele 62 de milioane, peste jumătate (32.4 mil euro) au acoperit cheltuieli legate de pregătirea acestui proces (precum cele privind formarea personalului, organizarea de întâlniri cu partenerii naționali și din Trio, susținerea celor 102 posturi temporare create la Reprezentanța Permanentă de la Bruxelles, etc), alte circa 20 milioane euro au mers către organizarea reuniunilor în Lituania (cheltuielile cu echipamentul IT, catering, comunicare, dezvoltarea și implementarea unui sistem de acreditare, costurile de securitate ale invitaților care au vizitat Lituania, cheltuielile de catering, cazare și transport, pregătirea locațiilor pentru întâlniri, etc). Alte 5 milioane euro din acest buget au fost alocate către activități de informare și comunicare (crearea site-ului, logo-ului, cadouri, etc) și alte 4.3 milioane pentru activități desfășurate de cancelaria Primului Ministru, Parlament, etc, în procesul pregătirii și derulării Președinției.

• Despre bugetul Președinției române aflăm din Memorandumul publicat la finele anului 2016 că „va fi similar celor angajate pentru Preşedinţiile exercitate de alte state membre comparabile ca dimensiune, ca structură a agendei și cu o complexitate asemănătoare a dosarelor gestionate, ridicându-se la câteva zeci de milioane de euro». În elaborarea bugetului se va porni de la dimensiunea guvernamentală a acestuia, suplimentar urmând a fi realizate evaluări la nivelul altor instituţii publice (Administraţia Prezidenţială, Parlamentul României) dar și de la posibilitatea acoperirii prin sponsorizări a unor cheltuieli necesare pregătirii și exercitării Președinției Consiliului Uniunii Europene^viii.

• Ulterior, la reuniunea din 14 iunie 2017 a proaspătului Consiliu Interministerial pentru pregătirea şi exercitarea Președinției române la Consiliul UE s-au luat decizii privind modul de elaborare și execuție a bugetului multianual alocat Președinției române la Consiliul UE, privind domeniul resurselor umane și activitățile de protocol. Mai exact, conform comunicatului de presă publicat în secțiunea Președinția română a Consiliului UE (de pe site-ul MAE) bugetul multianual va avea o componentă centrală pe care o va gestiona MAE prin Unitatea de Pregătire a Președinției, iar ministerele vor beneficia de suplimentări de buget pentru activități specifice dedicate pregătirii și exercitării Președinției Consiliului UE.

• În cazul resurselor umane, s-a decis atât „modificarea cadrului legal pentru crearea condițiilor necesare ca, pe perioada de pregătire și exercitare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene, să se asigure recrutarea, încadrarea, formarea și perfecționarea prin cursuri generale și de specialitate”, precum și „motivarea specialiștilor care vor fi implicați în exercitarea mandatului”. De asemenea, s-a decis „modificarea normelor aplicabile acțiunilor de protocol și de reprezentare externă, precum și a celor aplicabile deplasărilor în străinătate, cu scopul facilitării procesului de pregătire şi exercitare a Președinției României la Consiliul Uniunii Europene”.

Nu în ultimul rând, câteva necesare precizări de natură, să spunem, „metodologică”, privind structurile instituționale responsabile în România de gestionarea acestui proces:

• Instituția coordonatoare a procesului de pregătire a viitoarei Președinții, în cazul României, este Ministerul Afacerilor Externe, prin intermediul ministrului delegat pentru afaceri europene. Acesta este responsabil de coordonarea pregătirii în domenii precum: resursele umane, organizarea logistică, protocolul, bugetul, achizițiile publice, tehnologia informației, procedurile de securitate, etc.

• Procesul de pregătire a preluării Președinției Consiliului a început în iulie 2016, în cadrul Cancelariei Prim-ministrului Dacian Cioloș, când, sub coordonarea secretarului de stat pentru afaceri europene din cadrul MAE, a fost creată Unitatea pentru Pregătirea Președinției române a Consiliului UE 2019. Ulterior, la finele anului 2016 a fost dat publicității un prim Memorandum și un plan de acțiune^ix.

• Schimbarea guvernamentală din decembrie 2016 a dus la resetarea procesului de pregătire și astfel un nou memorandum, însoțit de un nou plan de acțiune, a fost dat publicității la finele lunii martie 2017^x. Cu această ocazie a fost anunțată si înființarea Consiliului Interministerial pentru Pregătirea și Exercitarea Președinției României la Consiliul UE, sub coordonarea directă a Prim-ministrului României și a ministrului delegat pentru afaceri europene, la acel moment Sorin Grindeanu, respectiv Ana BirchalL.

• Actualul ministru delegat pentru Afaceri Europene^xi, Victor Negrescu, declara la începutul lunii august 2017 (prezentând concluziile celei de a treia reuniuni a sus-menționatului Consiliu Interministerial) că România deține „viziunea, voința și capacitatea” în a-și îndeplini cu succes mandatul^xii. O lună mai târziu, ministrul Negrescu anunța că România „este în grafic cu calendarul de pregătire privind Președinția Consiliului Uniunii Europene și în măsură să organizeze summitul european propus de președintele Juncker (…), la Sibiu”^xiii.

Despre ce înseamnă „prioritățile” unei președinții și despre cum pot fi ele identificate și susținute, într-un articol viitor.