marți

19 martie, 2024

19 iunie, 2019

Producţia industrială a României a intrat pe un trend descrescător în ultimele trei luni şi a revenit în luna aprilie în domeniul negativ, unde părea că intrase conjunctural în prima lună a anului.

Rezultatul mediu pe ultimele şase luni a rămas uşor pozitiv dar mult în urma principalelor ţări din fostul bloc estic ce ne provoacă mari deficite în schimburile bilaterale, Polonia şi Ungaria.

În mod evident, marile economii occidentale care se constituie în primii trei parteneri comerciali ai României, în ordine Germania, Italia şi Franţa, se confruntă cu probleme pe segmentul producţiei industriale, cea mai afectată fiind chiar locomotiva europeană, Germania. Aflată într-o tentativă de revenire epuizată în luna februarie, aceasta a început să piardă din nou teren în raport cu rezultatele din urmă cu 12 luni.


Deşi cu performanţe ceva mai bune ( parţial ca urmare a efectului de bază dat de referinţa mai slabă din aceleaşi luni ale anului precedent), Italia şi Franţa au rămas şi ele pe minus ca medie a ultimelor şase luni. Or, în orice economie, sectorul industrial dă tonul pentru creşterea economică.

Misterioasele ”stocuri” din creșterea economică românească

La noi, deşi producţia industrială a consemnat un firav +1,1% pe primele trei luni ale anului în curs ( +1,2% este media pe ultimele şase luni, salvată de valoarea mai ridicată din noiembrie 2018), a fost anunţat un avans al PIB de 5%, din care doar 4% reprezintă contribuţia industriei (nu e o glumă, influenţa acestei ramuri pe creşterea economică prezentată oficial a fost de 0,2 puncte procentuale).

Iar 2,4 puncte procentuale, adică de 12 ori mai mult sau aproape jumătate din creşterea PIB, ar veni în România din partea unor stocuri nedefinite şi a căror sursă rămâne misterioasă. Desigur, se va spune că ne-am sincronizat ciclul economic cu marile economii occidentale şi că, fiind integraţi în lanţurile de producţie internaţionale, nu puteam face excepţie.


Însă dificultăţile unora par a nu afecta rezultatele altora, care văd în această minicriză a producţiei industriale o oportunitate pentru a se devolta rapid. Unii care vin din acelaşi bloc estic ca şi noi, care vor şi ei să recupereze cât mai rapid decalajele faţă de Occident. Cu acelaşi regim valutar şi neconstrânşi de politica monetară unică pe o care o pot invoca ţările din sudul Zonei Euro.

Este vorba despre colegele noastre din fostul CAER, Polonia şi Ungaria, care,  minune, în loc să se sincronizeze cu evoluţiile din marile economii din Vest s-au găsit să accelereze producţia industrială la un ritm de aproape şase procente ca medie pe ultimele şase luni. Adică de cinci ori mai mult decât noi.

De ce pot ei şi nu putem noi, rămâne să studieze echipe complexe de specialişti. Cu bănuiala că începe să se vadă tot mai clar lipsa de investiţii în sectorul productiv din România. Retehnologizarea (permanentă), creşterea competitivităţii (nu în timp, faţă de sine, ci faţă de ceilalţi) şi avansul productivităţii muncii ( +6,2% pe 2017, +3,1% pe 2018 şi doar +1,1% pe T1 2019) nu sunt mofturi teoretice ci necesităţi stringente.

Mai rămâne să ne mirăm, imediat ce vor fi anunţate datele din comerţul exterior pe 2019, de ce avem noi deficite de până la 7,5% din PIB ( deocamdată, pe 2018) pe partea de schimburi externe de mărfuri, cu grade de acoperire ( importuri din exporturile realizate pe aceeaşi destinaţie) de cam 50% şi cu Polonia şi cu Ungaria.

Aşadar, vom consemna iar un deficit extern de ordinul a cinci – şase miliarde de euro doar cu aceste două ţări. Nu cu China şi nici cu vreo mare economie superdezvoltată.

Aici avem indiciul-cheie al rezultatului negativ, care se duce spre -5%, al deficitul contului curent al României, în timp ce Polonia şi Ungaria au excedente menite să consolideze dezvoltarea sustenabilă şi monedele lor naţionale.

Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. 1.De ce atita mirare si surprindere fata de CRESTEREA INDUSTRIALA a Poloniei si Ungariei, tari care au Proiecte de reindustrializare inca din 1992: „proiectul Balcerowicz” (Polonia) si „proiectul Orban” (Ungaria)?Victor Orban umbla personal sa convinga investitorii industriali sa investeasca in Ungaria, astfel ca in 2018 Mercedes investeste un miliard de Euro intr-o uzina auto!
    Singurul proiect de „reindustrializarea” al Romaniei este lansat de Stinga politica: „Proiectul economic al cresterii salariilor si drepturilor sociale”, preluind pe cel al Dreptei politice din 2008 de aceeasi factura, de la „liberali”!Cu un indice de competitivitate economica 74, singurii investitori sint supermarketurile straine si cumparatorii straini de teren agricol.Mai avem putin si pamintul agricol devine instrainat, creind conditii ideale pentru colonia agricola Romania, capsunarii nemaifiind nevoiti sa plece de acasa!
    2.Daca vorbesti cumva de un proiect de reindustrializare, partidele politice nu pricep nimic ori se fac ca nu aud, iar publicatiilor economice nu inteleg ce vrei, de parca ai vorbi intr-o limba disparuta…
    Intradevar, pentru Romania limba in care se poate intelege si construi un proiect national de reindustrializare, este o limba aflata in curs de „aparitie”, sugerata de economistii ca Daniel Daianu (Încotro se indreapta tarile postcomuniste?” sau cursul de „Economie institutionala” al prof. Cosmin Marinescu (ASE Bucuresti).In rest, nimic!Ce s-a facut in Coreea de Sud, Malaezia sau alte tari asiatice care s-au industrializat intr-o generatie (desi erau tari feudale) nu se cunoaste si nu intereseaza elita sau publicatiile din domeniul economic.Toata lumea se afla in „competitia constatarilor” si nimeni in cea a solutiilor programatice economice nationale…
    P.S.
    A auzit cineva de un proiect de reindustrializare al noilor partide: USR, PLUS, PMP,ProRomania, etc. si eu sint singurul care n-a aflat?De fapt, daca au un (extraordinar) „proiect politic”, la ce le mai trebuie si un proiect economic?Ajung bine mersi functionari in UE, parlamentari sau membri in Consilii de Administratie si fara proiecte de reindustrializare…
    Caliman I. Eugen – consultant dezvoltare economica.

    1. Foarte frumos. Am o singură nelămurire. Că noile partide nu au proiecte de reindustrializare, după câte spuneți, am înțeles. Ce a făcut FSN, PDSR ori PSD în perioadele cât au guvernat? „Stânga politică”? De ce nu spuneți pe nume, la fel cum știți să numiți alte formațiuni politice? Interesant că „noile partide” fac obiectul atenției d-voastră însă, exact pe dos decât normal, „vechiul partid”, aflat atâția ani la guvernare, uneori cu majoritate confortabilă în Parlament, nu merită atenția d-voastră. Mare minune, d-le consultatnt. Apropo, pentru acuratețe, sunteți analist politic sau „consultant dezvoltare economică”, d-le jurist?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. 1.De ce atita mirare si surprindere fata de CRESTEREA INDUSTRIALA a Poloniei si Ungariei, tari care au Proiecte de reindustrializare inca din 1992: „proiectul Balcerowicz” (Polonia) si „proiectul Orban” (Ungaria)?Victor Orban umbla personal sa convinga investitorii industriali sa investeasca in Ungaria, astfel ca in 2018 Mercedes investeste un miliard de Euro intr-o uzina auto!
    Singurul proiect de „reindustrializarea” al Romaniei este lansat de Stinga politica: „Proiectul economic al cresterii salariilor si drepturilor sociale”, preluind pe cel al Dreptei politice din 2008 de aceeasi factura, de la „liberali”!Cu un indice de competitivitate economica 74, singurii investitori sint supermarketurile straine si cumparatorii straini de teren agricol.Mai avem putin si pamintul agricol devine instrainat, creind conditii ideale pentru colonia agricola Romania, capsunarii nemaifiind nevoiti sa plece de acasa!
    2.Daca vorbesti cumva de un proiect de reindustrializare, partidele politice nu pricep nimic ori se fac ca nu aud, iar publicatiilor economice nu inteleg ce vrei, de parca ai vorbi intr-o limba disparuta…
    Intradevar, pentru Romania limba in care se poate intelege si construi un proiect national de reindustrializare, este o limba aflata in curs de „aparitie”, sugerata de economistii ca Daniel Daianu (Încotro se indreapta tarile postcomuniste?” sau cursul de „Economie institutionala” al prof. Cosmin Marinescu (ASE Bucuresti).In rest, nimic!Ce s-a facut in Coreea de Sud, Malaezia sau alte tari asiatice care s-au industrializat intr-o generatie (desi erau tari feudale) nu se cunoaste si nu intereseaza elita sau publicatiile din domeniul economic.Toata lumea se afla in „competitia constatarilor” si nimeni in cea a solutiilor programatice economice nationale…
    P.S.
    A auzit cineva de un proiect de reindustrializare al noilor partide: USR, PLUS, PMP,ProRomania, etc. si eu sint singurul care n-a aflat?De fapt, daca au un (extraordinar) „proiect politic”, la ce le mai trebuie si un proiect economic?Ajung bine mersi functionari in UE, parlamentari sau membri in Consilii de Administratie si fara proiecte de reindustrializare…
    Caliman I. Eugen – consultant dezvoltare economica.

    1. Foarte frumos. Am o singură nelămurire. Că noile partide nu au proiecte de reindustrializare, după câte spuneți, am înțeles. Ce a făcut FSN, PDSR ori PSD în perioadele cât au guvernat? „Stânga politică”? De ce nu spuneți pe nume, la fel cum știți să numiți alte formațiuni politice? Interesant că „noile partide” fac obiectul atenției d-voastră însă, exact pe dos decât normal, „vechiul partid”, aflat atâția ani la guvernare, uneori cu majoritate confortabilă în Parlament, nu merită atenția d-voastră. Mare minune, d-le consultatnt. Apropo, pentru acuratețe, sunteți analist politic sau „consultant dezvoltare economică”, d-le jurist?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Citește și:

Economia României a suferit în ultimul deceniu unele dintre cele

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: