Atunci când au fost stabilite criteriile de la Maastricht a fost luată în considerație o medie a statelor europene, deoarece nu se putea veni cu valori diferite pentru fiecare situație în parte. Astfel, în materie de deficit bugetar, a fost stabilită mai mult sau mai puțin arbitrar valoare de trei procente din PIB, INDIFERENT de mărimea veniturilor și a cheltuielilor bugetare ale țărilor membre.
Factorii de decizie de la noi au ales varianta de interpretare „milițienească”, în litera și nu în spiritul legii, așa încât au fost mulțimiți să se încadreze la maxim într-o limită stabilită pentru o situație medie a finanțelor publice dintr-un stat UE relativ la rezultatul economic. Asta, lăsând la o parte faptul că valoarea deficitului de -3% din PIB a fost stabilită pentru situații de recesiune și nu de avânt economic.
Simplificat, dacă media veniturilor bugetare la nivelul UE este undeva în jur de 45% din PIB iar deficitul permis ar fi de -3% din PIB, asta ar însemna cam 6,66% cheltuieli suplimentare peste nivelul veniturilor. Tradus pe limba unei țări aflată la coada încasărilor bugetare europene ca procentaj în PIB, adică pe la 30%, asta ar însemna, pentru a păstra proporțiile, că ar trebui să avem o limită de deficit de doar -2% din PIB.
(Citiți și: ”Buget 2020, proiectul: deficit 3,59% din PIB, investiții de 4,5% din PIB. Pensia nu se mai cumulează cu salariul – măsuri de limitare a cheltuielilor”)
Cu alte cuvinte, pentru a ne duce spre limita europeană de trei procente, ar trebui, în prealabil, să avem grijă să ne aliniem cu veniturile statului la nivel european. Alminteri, efectul unui deficit de 3% apare mult amplificat în cazul nostru față de recomandarea de stabilitate macroeconomică standard.
Desigur, pe sistem autohton, am găsit o abordare oarecum salvatoare pe lângă subiect, prin care ne recomandăm singuri păstrarea datoriei publice sub 45% din PIB și nu 60% din PIB, conform acelorași criterii Maastricht. Doar că, și aici, am uitat să facem trimitere la nivelul dobânzilor plătite la rostogolirea datoriilor, în condiții de deficit bugetar ajuns la limita standard pentru o țară substandard ca venituri.
(Citiți și: ”Polonia / Guvernul a aprobat proiectul de buget 2020 cu deficit bugetar zero”)
Pentru a ne poziționa în contextul actual al Uniunii Europene, hai să vedem ce spun cifrele prezentate de Eurostat pentru anul 2018 și ce rezultă din ele. Păi, rezultă că avem un sold bugetar negativ de patru ori mai mare față de media europeană și o lipsă de fonduri la buget în raport cu obligațiile asumate de peste șase ori mai mare.
Dacă tot vehiculăm convergența cu UE, poate ne apucăm să facem convergență și în domeniul fiscal-bugetar, mai ales una corelată în favoarea veniturilor și nu a cheltuielilor. Desigur, noi am vrea să meargă serviciile oferite de stat cu venituri „românești” ( când vine vorba despre taxare) și cu cheltuieli „europene” ( când se programează salarii și beneficii sociale).
Doar că nu se poate merge sistematic pe deficit, decât prin transferuri masive în timp dinspre generația actuală către generațiile viitoare (mai clar, datorie pe termen lung făcută pentru consum pe termen scurt). Cu trimitere la piesa „Apus de soare”, unde cuvintele pot fi modificate în „datoria nu e a mea și nu e a voastră, ci a urmașilor, urmașilor noștri, în vecii vecilor”.
(Citiți și: ”Nesăbuitul perfect: Cea mai mare creștere economică din UE a ieșit cu dobânzile din UE”)
Dar, hai să vedem ce fac și alte țări, ceva mai puțin preocupate de populism electoral, care o duc ceva mai bine cu echilibrele din economie și cu aderarea la Zona Euro. Similar cu ce am utilizat la noi, datele se prezintă astfel:
Desigur, este foarte important să fim suverani și originali în deciziile economice. Greșesc polonezii și bulgarii ?
După ce am tot întins pelteaua în ultimii trei ani cu deficitul de 3% din PIB până a crăpat și această limită, acum ne ducem voioși CU BAZA LEGALĂ deja VOTATĂ democratic spre un monumental deficit de 5% din PIB (ATENȚIE, la noi asta ar însemna cheltuieli cu peste 15% mai mari decât veniturile colectate !). Nu cumva greșim noi undeva ?