29 septembrie, 2013

Nu s-a stins controversa privind cat de justificata a fost asistenta financiara externa primita de Romania (alaturi de alte cateva state nou intrate in UE) in iarna 2008/2009. In acest context este deplansa cresterea datoriei publice in anii crizei de la sub 18% la cca 37% din PIB in 2013. Impartasesc opinia ca o criza de lichiditate (sudden stop), asa cum s-a manifestat in acei ani, putea conduce la una de insolventa. Fapt este ca peste tot in UE datoria publica a crescut substantial in ultimii ani, in medie cu peste 50%, in unele cazuri cu mult mai mult. Explicatia este simpla, dincolo de interventia pentru salvarea sectoarelor bancare, actiunea guvernamentala de sprijinire a cererii agregate (ceea ce a insemnat crestere de deficite bugetare) a fost ceruta de implozia sectorului privat. Asupra acestor aspecte am staruit in texte anterioare. Drept este ca au existat diferente mari intre tari in ptinta de a tolera deficite crescute; tarile cu deficite externe foarte mari au fost obligate sa provedeze la ajustari timpurii. Merita sa ne aplecam asupra unei teze ce inmugureste si anume: daca nu ar fi mai bine ca onorarea scadentelor de plata externa sa se faca din economii la buget in loc sa se recurga la rostogolire de datorii.

Este de remarcat ca judecata referitoare la folosirea economiilor la bugetul public contine mult bun simt, nu numai la prima vedere. Fiindca este notorie risipa de resurse in sectorul public. Un rationament simplu ar suna dupa cum urmeaza. Sa zicem ca volumul de bunuri publice este realizat prin consum de resurse (inclusiv onorarea de obligatii sociale) ce echivaleaza cu 35% din PIB. In conditii de ineficienta vizibil diminuata (reducerea risipei) ar fi utilizate resurse ce echivaleaza cu numai 33% din PIB pentru obtinerea aceluiasi volum de bunuri publice. Aceasta s-ar traduce in economisirea a 2% din PIB ca inputuri in sectorul public, ce ar putea fi folosite pentru onorarea unor scadente externe, pentru reducerea datoriei externe. Socoteala pare, repet, de bun simt, sau common-sensical, cum ar zice englezii. Problema este insa mai complicata din punct de vedere al impactului asupra cererii aggegate, asupra PIB-ului. In esenta, folosirea de economisire interna pentru plata datoriilor externe echivaleaza cu un export de capital care ar reduce volumul activitatii economice interne alte conditii fiind neschimbate (ceteris paribus). Daca insa, economiile la buget “exportate” ar fi compensate de alte componente ale cheltuielilor agregate PIB-ul nu ar fi influentat in mod negativ. Intre asemenea componente ar fi absorbtia de fonduri europene (ce ar compensa in bugetul public diminuarea injectiilor de resurse prin realizarea de economii). Mai concret, exportul de resurse prin plata datoriilor ar fi compensat de import de resurse prin cresterea absorbtiei de fonduri europene. De notat ca aceasta aritmetica simplifica mult relatiile in economie netinand cont de aspecte dinamice si calitative. Intrucat este de gandit ca absorbtia de fonduri europene ar ajuta la restructurarea economiei. O alta componenta ar fi investitii straine facute in economia interna, care s-ar vedea in formarea bruta de capital (de investitii fixe). Si aceste investitii ar ajuta restructurarea.

O intrebare cheie ar fi: de ce sa ne facem griji privind impactul asupra PIB-ului (al economisirii de resurse din bugetul public) atat timp cat productia de bunuri publice ramane neschimbata? Aici, raspunsul este legat de faptul ca atunci cand statul “ofera” voit, sau neintentionat, rente celor care au contracte cu sectorul public aceste avantaje necuvenite intra, este de prespus, in circuitul economic intern intr-o forma sau alte. Apare o situatia speciala in cazul in care rentele ar fi in totalitate transferate in strainatate, ceea ce ar fi o plecare de capital. Daca asa ar sta lucrurile, economiile la buget folosite pentru onorarea datoriilor (si care ar rezulta din starpirea de rente si reducerea ineficientei) nu ar afecta volumul activitatii economice interne. Dar este de admis ca nu toate “rentele” pleaca in strainatate, ca ele sunt folosite in circuitul economic intern. Cat de productiv si de util pentru economie, pentru cetateni in ansamblu este de discutat. Apare si situatia cand rente sunt « tezaurizate », fiindca preferinta pentru lichiditate este mare, inclinatia spere investitii este limitata. In aceasta situatie, efectul tezaurizarii la nivelul multor persoane si firme ar trebui sa fie compensat de miscarea banilor pe filiera bancara. Dar cand bancile isi reduc expunerea pe economia interna un efect de compensare este mai dificil de asteptat.


Deci, cand economia tureaza cu putine motoare (numai exportul sustine acum cererea interna, in fapt) un export de capital considerabil pentru onorarea scadentelor ajunse la maturitate invita o noua recesiune! Acesta este un pericol real. De aceea are sens sa incercam o optimizare a platii datoriilor publice externe. Inseamna aceasta sa nu facem economii la bugetul public? Nicidecum; efortul de a elimina de risipa, ineficienta trebuie sa fie o constanta al unei guvernari responsabile. Economiile facute pot alimenta investitiile publice si alte nevoi intemeiate; altfel spus, pot schimba structura cheltuielilor publice in favoarea investitiilor, a bunelor utilizari. economii la bugetul public pot fi folosite pentru plata datoriilor externe, mai ales daca reusim sa crestem substantial absorbtia fondurilor europene, daca sectorul privat capata viata. Daca am reusi sa crestem incasarile fiscale in mod substantial ecuatia platilor externe s-ar simplifica enorm.

Concluzia este: cum si cu ce platim datoriile externe conteaza pentru mersul PIB-ului.

***
Daniel Dăianu este economist, fost ministru de finanțe, profesor la SNSPA, actual prim-vicepreședinte al ASF


Articole recomandate:

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. Pentru scăderea cheltuielilor publice si evitarea recesiunii sunt necesare printre altele si urmatoarele masuri: normalizarea grilelor de salarizare si a pensiilor platite celor care sunt sau au fost bugetari pastrand raportul de 1 la 6; optimizarea organigramelor la institutiile de stat, din administratia publica locala si centrala cu respectarea ponderi de 4-6% a functiilor pt care se platesc indeminizatii de conducere; identificarea si eliminarea modurilor de operare prin care sunt fraudate-saracite fondurile bugetare (plata unor studii de fezabilitate sau consultanta care nu se impun ori nu sunt oportune, plata unor firme de paza private pt activitati formale, externalizarea activitatilor de achizitii publice);reducerea evaziunii fiscale macar cu 25%.

  2. ‘Concluzia este: cum si cu ce platim datoriile externe conteaza pentru mersul PIB-ului’

    asemenea concluzie (aparent ‘de bun simt,sau common-sensical, cum ar zice englezii’ -citez din nou dl.Autor) nu este la indemana oricui:

    in opinia mea,este necesar a fi ‘tambour d’instruction’ cum ar zice francofonii prin Chiritza la Iesi!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. Pentru scăderea cheltuielilor publice si evitarea recesiunii sunt necesare printre altele si urmatoarele masuri: normalizarea grilelor de salarizare si a pensiilor platite celor care sunt sau au fost bugetari pastrand raportul de 1 la 6; optimizarea organigramelor la institutiile de stat, din administratia publica locala si centrala cu respectarea ponderi de 4-6% a functiilor pt care se platesc indeminizatii de conducere; identificarea si eliminarea modurilor de operare prin care sunt fraudate-saracite fondurile bugetare (plata unor studii de fezabilitate sau consultanta care nu se impun ori nu sunt oportune, plata unor firme de paza private pt activitati formale, externalizarea activitatilor de achizitii publice);reducerea evaziunii fiscale macar cu 25%.

  2. ‘Concluzia este: cum si cu ce platim datoriile externe conteaza pentru mersul PIB-ului’

    asemenea concluzie (aparent ‘de bun simt,sau common-sensical, cum ar zice englezii’ -citez din nou dl.Autor) nu este la indemana oricui:

    in opinia mea,este necesar a fi ‘tambour d’instruction’ cum ar zice francofonii prin Chiritza la Iesi!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

articole categorie

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: