miercuri

29 iunie, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

14 decembrie, 2014

Neregulile mari din piete au aruncat mai multa lumina asupra crizei financiare adanci prin care trecem. Disputa intre cei care pledeaza pentru reglementare si cei care, in mod straniu, considera ca reglementarea in sine este la originea esecurilor pe piete este decisa de mersul evenimentelor si de ce arata date privind contextul macroeconomic si conduita actorilor economici.

A spune ca politici monetare relaxate, practicate de banci centrale mari, este cauza crizei financiare inseamna a arata numai o parte din realitate. Asemenea politici au favorizat un ciclu de avant si prabusire (boom and bust), dar nu explica practici certate cu legea ale multor verigi importante din pietele financiare; este vorba de abuz de pozitie domintata, de folosirea unor produse toxice pe scara larga, de inselarea clientilor, de manipularea flagranta a pietelor (valutara,  produselor de baza/commodities, etc).

O paradigma simplista privind interpretarea surselor stabilitatii financiare (cu accent aproape exclusiv pe inflatie) este de pus in raspunderea multor banci centrale. Dar nu ele sunt responsabile de degenerarea culturii institutionale in mediul financiar, de incalcarea spiritului care ar trebui sa cimenteze relatia intre consumatorul si furnizorul de servicii financiare. O relatia de fiducie, de incredere a fost rupta.


In politica, chestiunii increderii esete esentiala pentru intelegerea raportului intre cetateni si cei mandatati sa reprezinte interesele publice. Democratia schioapata cand increderea, “trust” ca sa folosim titlul unei lucrari faimoase a lui Francis Fukuyama, se erodeaza; deficitul de incredere, de capital politic si social, poate conduce la crize in procesul democratic. Increderea joaca un rol esential in viata economica. Conteaza in privinta formarii de expectatii (anticipari privind mersul economiei), in intreprinderea de actiuni ce accelereaza sau nu dinamici individuale si de grup. Pe pietele financiare, ce spun bancile centrale, semnalele pe care le transmit, au o greutate enorma.

Criza de acum arata o erodare majora a capitalului de incredere pe care trebuie sa il aiba entitatile ce sunt prezumate a ingriji banii deponentilor, plasamente investitionale ale clientilor. Odata izbuncnita criza, nu putine voci au argumentat ca neregulile observate in piete sunt cazuri izolate, ca asistam in fapt la inevitabilitatea unei evolutii ciclice –dupa logica lamurita de un Charles Kindleberger, Hyman Minsky, etc; nu se dorea in fapt sa se puna degetul pe zona foarte delicata a dereglarii puternice a unui cod de conduita, etica im lumea finantei.

Unii ar putea spune ca asa ceva nu exista in fapt, ca lumea finantei (a afacerilor, intr-un cadru larg) este una amorala, unde orice este permis pana ce se produce un lucru grav, care provoaca daune considerabile si care cere un raspuns al autoritatilor publice. Ar fi o interpretare extrema, care nu tine cont de existenta unor reguli in lumea corporatista, care se aplica si finantei. Mari scandaluri de coruptie, de incalcare a normelor elementare de conduita etica, nu inseamna ca lumea corporatista este una fara reguli si principii. Finanta a deraiat, dupa cum se observa, in ultimele decenii, probabil mai mult decat ce se intampla in alte domenii. Ca asa este sunt masuri de reforma si reglementare adoptate peste Ocean si in Europa in ultimii ani; sunt constatari ale multor sefi de banci centrale, ale unor autoritati de reglementare in domeniul financiar.

Dupa reuniunea de la Brisbane din noiembrie a.c, Mark Carney, seful Financial Stability Board, institutitie care are mandat din partea G20 in domeniul reformei reglementarii si supravegherii pietelor financiare pe plan mondial, a facut o serie de declaratii mai mult decat elocvente. Accentuand ca sistemul financiar este, acum, “mai simplu, mai transparent si mai corect (fair)” el a mai facut cateva observatii notabile. Astfel, la mai bine de sase ani de la izbucnirea crizei sunt banci mari care abuzeaza de pozitia lor pe piete, care manipuleaza, care par sa nu se sinchiseasca de penalizarile pe care le primesc (referirea fiind in special la manipularea dobanzilor de referinta). Alaturandu-se unor colegi ai sai, Bill Dudley si Minouche Shafik, Carney vorbeste de o “cultura institutionala” defecta, care nu se poate modifica/repara numai prin schimbarea unor scheme de compensare (remunerare). Nu se mai poate argumenta, spune Carney, ca “problema este a catorva mere stricate. Problema tine de lada stricata in care sunt tinute merele” (Cuvantare la Monetary Authority of Singapore, 17 noiembrie, 2014). Comentariile sunt de prisos.

Îți mulțumim că citești cursdeguvernare.
Abonează-te la newsletter aici.

Arareori intalnesti un sef de banca comerciala care sa puna degetul pe aceasta rana. La noi, Steven van Groningen este unul dintre foarte putinii care, la un colocviu, a avut onestitatea sa admita ca exista o mare problema a industriei financiare in materie de cultura institionala. Cand merele ca si recipentele ce le contin sunt stricate, este mult de lucru pentru indreptare, pentru recastigarea increderii cetatenilor.

***
Daniel Dăianu este economist, profesor la SNSPA, fost ministru de Finanțe

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. 1.Pentru a afla de ce – nu doar „merele” sau „lazile” financiare ci intreg „depozitul” financiar al lumii prezinta „stricaciuni” – trebuie sa plecam de la actuala stare a economiei si stiintei economice mondiale.
    Stadiul actual, de inceput al dezvoltarii economice mondiale – cu citeva tari dezvoltate si o multitudine de tari subdezvoltate, este sustinut stiintific de aceeasi stare de inceput(semi-primitiva) a stiintei economice.
    Actuala stiinta (micro si macro) economica se reduce „tematic” la „cistig – profit”, in jurul caruia s-au structurat toate componentele si instrumentele economice existente, adica la dimensiunea „cantitativa” a functionarii economiei.Ea este de unic interes privat sau public. Dimensiunea „calitativa” a actului economic este inafara oricarui interes national sau mondial, afara de cazurile in care – ca acum – el conduce la catastrofe financiare si economice.
    Dimensiunea „calitativa”, institutionala a stiintei economice, ca(noua) stiinta – a DEZVOLTARII ECONOMICE – care sa stableasca regulile, principiile, instrumentarul si in general tot ceeace (organizatoric)tine de tehnicile si limitele functionalitatii economice CALITATIVE (intre care trebuie obligatoriu sa evolueze toate componentele economice), este inexistenta ca idee sau necesitate. Fara o astfel de noua stiinta, care sa indrepte economiile nationale spre dezvoltare economica accelerata, sanatoasa, durabila si controlabila – dezvoltarea „mondiala” echilibrata, lipsita de crize, ramine imposibila.
    Daca ar fi existat aceasta noua „stiinta”, atunci BNR ar fi interzis bancilor din Romania sa acorde credite cu buletinul, fiindca incalcau principiul fundamental al domeniului financiar:banii se dau numai contra garantii materiale sau banesti!Bancile au avut pina in 2008 un singur obiectiv, cantitativ:sa „vinda” credite oricum, fara sa le intereseze colapsul financiar datorat pierderilor in lipsa garantiilor reale sau in lipsa evaluarii si avizarii de societatile de investitii (cu capital de risc),oportunitatea acordarii creditelor.
    2.Din pacate, „sediul materiei” acestei (inexistente) stiinte economice, se afla in stiintele politice, sociale si administrative, ceeace explica pina la un punct, neimplicarea economistior in intelegerea necesitatii ei si realizarea sa practica.Ei nu incearca sa iasa din domeniul lor catre cel „institutional”, calitativ, desi efortul ar fi redus in raport cu imensele beneficii pentru ei si stiinta economica.Cu toate acestea, primul pas a fost realizat, prin crearea si predarea la ASE a cursului de „Economie institutionala”!Aceasta da speranta pasilor urmatori, care sa-i apropie de zona institutionala, a dezvoltarii economice – unica baza stiintifica pentru proiecte de reconstructie economica si industriala.
    3.In lipsa „noii stiinte” a dezvoltarii, nici stiinta economica „mondiala”,ca baza teoretica pentru administrarea si functionalitatea fara sincope sau crize a ansamblului economic mondial (financiar, comercial,etc.) nu poate fi realizata.
    In aceasta situatie crizele ramin la ordinea zilei – iar mecanismele institutionale mondiale care pot rezulta doar ca „prelungire”a celor nationale si adecvare la dimensiunea mondiala a economiei globalizate – pot fi asteptate mult si bine.Ele ramin irealizabile, cite vreme vor lipsi structurile „premergatoare”, nationale si de zona economica, pe care sa fie construite.
    Criza si impredictibilitatea economica ramin regula, in lipsa oricarei viziuni si instrumentar institutional (national si mondial), care sa previna sau elimine prin „organizarea” si rationalizara tuturor proceselor economice, tot ceeace este defectuos sau incontrolabil in economia nationala si mondiala.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. 1.Pentru a afla de ce – nu doar „merele” sau „lazile” financiare ci intreg „depozitul” financiar al lumii prezinta „stricaciuni” – trebuie sa plecam de la actuala stare a economiei si stiintei economice mondiale.
    Stadiul actual, de inceput al dezvoltarii economice mondiale – cu citeva tari dezvoltate si o multitudine de tari subdezvoltate, este sustinut stiintific de aceeasi stare de inceput(semi-primitiva) a stiintei economice.
    Actuala stiinta (micro si macro) economica se reduce „tematic” la „cistig – profit”, in jurul caruia s-au structurat toate componentele si instrumentele economice existente, adica la dimensiunea „cantitativa” a functionarii economiei.Ea este de unic interes privat sau public. Dimensiunea „calitativa” a actului economic este inafara oricarui interes national sau mondial, afara de cazurile in care – ca acum – el conduce la catastrofe financiare si economice.
    Dimensiunea „calitativa”, institutionala a stiintei economice, ca(noua) stiinta – a DEZVOLTARII ECONOMICE – care sa stableasca regulile, principiile, instrumentarul si in general tot ceeace (organizatoric)tine de tehnicile si limitele functionalitatii economice CALITATIVE (intre care trebuie obligatoriu sa evolueze toate componentele economice), este inexistenta ca idee sau necesitate. Fara o astfel de noua stiinta, care sa indrepte economiile nationale spre dezvoltare economica accelerata, sanatoasa, durabila si controlabila – dezvoltarea „mondiala” echilibrata, lipsita de crize, ramine imposibila.
    Daca ar fi existat aceasta noua „stiinta”, atunci BNR ar fi interzis bancilor din Romania sa acorde credite cu buletinul, fiindca incalcau principiul fundamental al domeniului financiar:banii se dau numai contra garantii materiale sau banesti!Bancile au avut pina in 2008 un singur obiectiv, cantitativ:sa „vinda” credite oricum, fara sa le intereseze colapsul financiar datorat pierderilor in lipsa garantiilor reale sau in lipsa evaluarii si avizarii de societatile de investitii (cu capital de risc),oportunitatea acordarii creditelor.
    2.Din pacate, „sediul materiei” acestei (inexistente) stiinte economice, se afla in stiintele politice, sociale si administrative, ceeace explica pina la un punct, neimplicarea economistior in intelegerea necesitatii ei si realizarea sa practica.Ei nu incearca sa iasa din domeniul lor catre cel „institutional”, calitativ, desi efortul ar fi redus in raport cu imensele beneficii pentru ei si stiinta economica.Cu toate acestea, primul pas a fost realizat, prin crearea si predarea la ASE a cursului de „Economie institutionala”!Aceasta da speranta pasilor urmatori, care sa-i apropie de zona institutionala, a dezvoltarii economice – unica baza stiintifica pentru proiecte de reconstructie economica si industriala.
    3.In lipsa „noii stiinte” a dezvoltarii, nici stiinta economica „mondiala”,ca baza teoretica pentru administrarea si functionalitatea fara sincope sau crize a ansamblului economic mondial (financiar, comercial,etc.) nu poate fi realizata.
    In aceasta situatie crizele ramin la ordinea zilei – iar mecanismele institutionale mondiale care pot rezulta doar ca „prelungire”a celor nationale si adecvare la dimensiunea mondiala a economiei globalizate – pot fi asteptate mult si bine.Ele ramin irealizabile, cite vreme vor lipsi structurile „premergatoare”, nationale si de zona economica, pe care sa fie construite.
    Criza si impredictibilitatea economica ramin regula, in lipsa oricarei viziuni si instrumentar institutional (national si mondial), care sa previna sau elimine prin „organizarea” si rationalizara tuturor proceselor economice, tot ceeace este defectuos sau incontrolabil in economia nationala si mondiala.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Consumatorii români aveau, la nivelul anului 2021, o paritate a puterii de cumpărare de 55,5% din media europeană, procent identic cu cel din 2020, cel mai redus de...

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: