Inca din 2011 am constatat in unele comentarii privind Romania teza ca anul urmator, ca perioada electorala, va consemna o relaxare a executiei bugetare. O astfel de teza nu este lipsita de sens in circumstante influentate de ciclul electoral in mod decisiv. Dar, intr-o tara in care deficitul structural al bugetului public ajunsese la cca 8% din PIB in 2008 si careia, dupa izvucnirea crizei financiare in Europa, datoria publica ii “exploda”, consolidarea bugetara (fiscala) nu putea intarzia si nici nu se putea termina in 2011.
Se poate chiar sustine ca pasul de consolidare a fost prea mare, ceea ce remarca si o evaluare a FMI in martie acest an. La finele lui 2011 deficitul structural al bugetului public scazuse la aproximativ 3% din PIB (chiar daca masurarea comporta discutii). Acordul preventiv incheiat cu FMI, BM si Comisia Europeana (UE) prevede o continuare a consolidarii bugetare; pentru 2012 se mentiona un deficit de 1,9% potrivit metodologiei FMI (pe cash).
Merita sa fac cateva observatii definitionale. Astfel, o consolidare bugetara nu este identica cu una fiscala deoarece priveste ambele laturi ale bugetului public. Astfel, o consolidare bugetara (o echilibrare a bugetului) poate coabita cu o relaxare fiscala (adica diminuare a fiscalitatii) daca se opereaza si pe latura cheltuielilor astfel incat echilibrul bugetar sa nu fie afectat negativ. Consolidarea bugetara din Romania in ultimii ani a inclus taiere de cheltuieli permanente (cu salariile mai ales) si crestere de fiscalitate, mai ales prin suirea TVA. Consolidarea bugetara trebuie sa tina cont de restrictii, intre care existenta unui prag sub care cheltuielile nu pot cobori fara a lovi functionarea institutiilor, productia de bunuri publice vitale.
In 2012 consolidarea bugetara va continua fara a se modifica filosofia fiscala, fara a se umbla la impozitele de baza. Aceasta consolidare implica, in esenta, ajustari importante de cheltuieli. Daca deficitul pe cash al bugetului public a fost de in jur de 4,2% in 2011, in acest an ar urma sa se diminueze cu cca doua procente din PIB –ceea ce este o corectie bugetara de amploare si care se va vedea in scaderea deficitului structural al bugetului .
Revenirea la nivelul nominal al salariilor bugetare din iunie 2010 si returnarea CASS pensionarilor (ca efect al deciziei Curtii Consitutionale) sunt gradualizate in asa fel incat sa nu duca la un deficit mai mare de 2,25-2,3% din PIB in acest an. Poate ca unii vad marirea tintei de deficit de la 1,9 la 2,2% drept “relaxare”, dar aceasta interpretare este ridicola; comparatia trebuie facuta cu deficitul din 2011.
Nici vorba deci de relaxare bugetara cum sustin unii analisti.
Drept este ca “reparatiile” pe partea de venituri vor afecta bugetul pe 2013, mai ales ca vor fi cifre anualizate. Si ar mai putea intervenii si modificari de fiscalitate. Dar aceste schimbari, daca vor avea loc, trebuie sa fie insotite de studii de impact foarte serioase, care sa nu erodeze consolidarea bugetara (fiscala) inregistrata pana acum.
Are consolidarea o functie pro-ciclica in conditiile crizei din zona euro? Trebuie spus ca Romania nu are o moneda proprie cu statut de rezerva internationala la care se adauga gradul inalt de euroizare si dezechilibrele externe structurale. Consolidarea bugetara nu putea intarzia fiindca riscam sa scapam datoria publica de sub control. Efectul sau prociclic poate fi atenuat de, intre altele, cresterea masiva a absorbtiei fondurilor europene (care sa protejeze nivelul cheltuieilor publice), colectare mai buna de venituri si ameliorarea eficientei cheltuirii banului public.
