Daniel Dăianu / 2015: o țintă nu ratată, ci nerealistă!

Unii comentatori vorbesc despre ratarea tintei de aderare la zona euro (in 2015) pornind de la o declaratie a unui oficial al BNR. In fond, ce a spus Valentin Lazea, economist sef al bancii centrale a Romaniei, era secretul lui Polichinelle in lumea economistilor avizati.

Pe de o parte, dincolo de criterii nominale (nici ele usor de indeplinit in mod durabil) intervin dificultati insurmontabile in a inregistra convergenta reala (de productivitate si competitivitate, de functionare a institutiilor) intr-un orizont de timp apropiat, de cativa ani. Pe de alta parte, functionarea defectuoasa a zonei euro ridica numeroase semne de intrebare pentru grabirea unui proces. Prin urmare, Romania nu rateaza o tinta, ci aceasta din urma a fost fixata/mentinuta fara a se tine cont de repere corecte; trebuie sa ne intoarcem la ratiune economica, la realism.

Se argumenteaza de catre unii ca avem nevoie de obiective mobilizatoare, care sa disciplineze politici economice si sa ordoneze eforturi.

Ce nu se intelege(a) este ca aderarea la NATO si UE a fost mult mai usor de perceput/imbratisat de catre cetateni; cele doua organizatii sunt incarcate si de o simbolistica mult mai relevanta pentru oameni ce au vrut sa scape de sistemul de comanda (comunist). In timp ce zona euro este o denumire destul de tehnica si care si-a pierdut aura (mai ales de cand a izbucnit criza) de nucleu dur al UE –in sensul lipsei clivajelor.

Exista in teoria comunicarii (in economie am spune “signalling”/semnalizare) un principiu care spune ca ce vrei sa transmiti trebuie sa fie cat mai credibil. Conteaza mult pentru cei ce decid si vor sa obtina sprijinul cercurilor de afaceri, al cetatenilor in general ca obiectivele asumate sa fie realizabile, chiar daca sunt ambitioase. Problema mare cu 2015 mentinut era ca orizontul de timp nu tinea/tine cont nu numai de imposibilitatea de conformare cu criterii de convergenta nominala si reala; el era/este in divort cu mesajele care veneau/vin din zona euro, adica dintr-o arie aflata in criza acuta. Cand avem milioane de cetateni ce traiesc in tari din zona euro (mai ales in tari aflate in mare suferinta economica), cand cei de acasa sunt bombardati informatic privind tari din zona euro care sunt amenintate de intrare in incapacitate de plata, a vorbi despre intrare in 2015 pare un non-sens. Aici gasim si explicatia pentru care celelalte tari intrate in UE in 2004 si 2007 si care nu fac parte din zona euro au intrat in expectativa.

De notat ca si FMI, inclusiv in ultimul raport privind Romania (din octombrie 2012), remarca ca Romania se cuvine sa cantareasca renuntarea la cursul de schimb (la politica monetara) prin aderarea la zona euro.

Romania are angajament de aderare la zona euro, dar acest proces nu este predeterminat in termeni calendaristici, mai ales in circumstantele actuale. Grija noastra cea mare trebuie sa fie rezolvarea crizei din zona euro intrucat depindem covarsitor de ce se intampla acolo (nu mai amintesc probleme financiare pe plan global).
De aceea, Uniunea Bancara (UB) este de maxim interes pentru noi. Este esential ca Romania sa participa la activitatea UB si eu cred ca se pot gasi modalitati in acest scop chiar daca ea nu va deveni membru al zonei euro intr-un orizont de timp apropiat.