fbpx

La obiect

Green Deal: România are capacități de stocare a gazelor de seră de 11.000 de ori mai mari decât stochează în realitate

Atingerea țintei UE de neutralitate climatică (zero emisii nete de gaze de seră)  implică eforturi considerabile inclusiv de stocare a acestora, dar datele din România privind… Mai mult

10.01.2021

La obiect

Locuirea în UE – România, cu cele mai aglomerate locuințe și cu facilități amânate de constrângerile bugetare

România este țara din UE cu cea mai mare pondere a persoanelor care locuiesc în condiții de supraaglomerare, potrivit datelor publicate pentru anul 2019 de… Mai mult

10.01.2021

La obiect

România – locul 7 în UE la ponderea energiei electrice din surse regenerabile, dar în regres pe ultimii patru ani

România s-a situat în 2019 pe locul 7 în UE la ponderea energiei electrice obținute din surse regenerabile, potrivit datelor publicate de Eurostat, înaintea Germaniei… Mai mult

10.01.2021

La obiect

Cifra de afaceri din comerț: +2,1% pe primele 11 luni din 2020, prin revenirea vânzărilor de produse nealimentare

Comerțul cu amănuntul (fără autovehicule și motociclete) a înregistrat o creștere de 2% în volum brut a cifrei de afaceri cumulat pe primele unsprezece luni… Mai mult

07.01.2021

Dan Bădin / Criza generată de COVID-19 redesenează harta investițiilor. Unde se poate plasa România?

de Dan Bădin , 23.7.2020

Incertitudinea generată de pandemia de COVID-19 este departe de a se fi risipit, iar efectele asupra economiilor lumii sunt tot mai greu de estimat. În aceste condiții, competiția pentru resurse financiare se întețește. La nivel global, fluxul investițiilor este estimat să scadă anul acesta, într-un scenariu optimist, cu peste 30%, potrivit OECD. În România, investițiile străine directe sunt pe minus în prima parte a acestui an, iar cele interne, deși în ușoară revenire comparativ cu anii trecuți, rămân insuficiente pentru a menține economia pe linia de plutire. Criza economică vine, însă, și cu o reală oportunitate pentru țara noastră, dar aceasta trebuie și valorificată.

Pandemia a evidențiat, din nou, lipsa cronică de investiții la nivelul întregii țări, în infrastructură în general (de transport, de sănătate, educațională, informatică etc.) și, implicit, nevoia stringentă de creștere a acestora.

De ce avem nevoie de investiții?

Beneficiile investițiilor în economie sunt mai mult decât evidente, având în vedere că orice activitate economică generează venituri pentru comunitate (salarii, taxe, alte investiții), iar datele BNR arată corelarea clară între nivelul investițiilor publice și evoluția PIB. Spre exemplu, între 2004 și 2008, investițiile publice au crescut cu 125% (mai mult decât dublu), iar nivelul PIB a avansat în același ritm (de la 60 de miliarde de euro la 140 de miliarde de euro). În perioada 2008 – 2012, investițiile au stagnat, iar PIB-ul s-a redus cu aproximativ 15 miliarde de euro. Între 2012 și 2015, investițiile publice au crescut în ritm cu PIB-ul, însă, ulterior, discursul populist a propulsat consumul ca motor de creștere economică, în detrimentul investițiilor.

În aceste condiții, investițiile trenează în România de ani buni, cu excepții insulare care nu fac decât să accentueze beneficiile ratate la nivel național. Care sunt cauzele? Pe plan intern, resursele pentru investiții sunt extrem de limitate. Societățile autohtone sunt foarte slab capitalizate (aproape 40% aveau capitaluri negative la finalul anului 2018, potrivit datelor BNR) și, în consecință, nu au bani de investiții și nici capacitatea de a se împrumuta, iar investițiile statului au fost sistematic sacrificate în scop electoral. Deși se remarcă o ușoară revenire a investițiilor publice în prima jumătate a acestui an, baza de raportare extrem de redusă și presiunile bugetare în creștere indică faptul că acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Stimularea investițiilor interne este, desigur, de dorit în acest context și nu numai, dar nu poate avea efectul scontat în lipsa unor surse viabile.

Investițiile străine, descurajate în ultimii ani, ar putea să compenseze dificultățile de finanțare din plan intern, venind chiar cu beneficii suplimentare față de cele locale – la salariile, contribuțiile și taxele suplimentare generate se adaugă și investițiile pe care companiile străine le realizează în pregătirea angajaților și aportul de know-how (expertiză în domeniile în care activează).

Toate aceste avantaje sunt, deja, evidențiate în datele statistice, care arată decalajele de dezvoltare dintre județe în funcție de investițiile străine atrase. Spre exemplu, în Timiș (cu investiții de 4,4 miliarde de euro la finalul anului 2018, potrivit BNR) și Cluj (1,9 miliarde de euro) salariul mediu net lunar s-a situat în 2019 la 3.375 de lei, respectiv 3.503 lei. Prin comparație, în Mehedinți (cu investiții străine de 16 milioane de euro) și în Teleorman (87 de milioane de euro), salariile sunt mai mici cu aproximativ 1.000 de lei.

Mai mult, Comisia de Prognoză (CNSP) publică o serie de „indici de disparitate” raportați la regiunea de Vest a țării, cea mai bogată în investiții (după București-Ilfov). Un exemplu elocvent este indicele de disparitate calculat în funcție de PIB/locuitor pentru regiunea Nord-Est față de Regiunea de Vest, estimat la 60,3% pentru 2019.

Măsurile pentru atragerea investițiilor străine, necesare acum

Tergiversarea adoptării de măsuri pentru atragerea investițiilor de orice natură, dar mai ales străine, în contextul în care cele românești sunt extrem de limitate, ar putea fi periculoasă din cel puțin două considerente.

Primul este reprezentat de fenomenul de reshoring (planurile actuale ale companiilor europene de scurtare sau de repatriere a lanțurilor de producție, în condițiile distanțelor tot mai problematice și a tensiunilor comerciale care au escaladat pe fondul pandemiei). Această regândire a strategiilor ar putea reprezenta o oportunitate pentru România, mai ales că, în Europa, repatrierea poate fi privită în sensul mai larg al pieței comune. Astfel, capacități de producție retrase de pe alte continente ar putea fi relocate în România, dacă noi reușim să câștigam competiția cu alte state din regiune.

Al doilea considerent pentru care trebuie urgentate măsurile de atragere a investițiilor străine este reprezentat de nevoia de absorbție a fondurilor pe care Uniunea Europeană urmează să le pună la dispoziția statelor membre în cadrul programului de redresare. În cazul României, se vehiculează sume consistente (chiar dacă discuțiile încă nu s-au încheiat), de peste 30 de miliarde de euro, din care jumătate ar fi fonduri nerambursabile. Pentru atragerea acestor bani, însă, România are nevoie de proiecte viabile, capitol la care a avut tot timpul restanțe, iar companiile străine, prin expertiza pe care o dețin în dezvoltarea de proiecte în domeniile în care activează, pot contribui decisiv la absorbția acestor fonduri.

Care sunt pașii necesari pentru a crește șansele României în fața competitorilor?

Oportunitățile enunțate nu vor fi valabile la nesfârșit și, tocmai de aceea, acesta poate fi momentul ideal pentru regândirea unei strategii viabile pentru încurajarea investițiilor străine. Aceasta ar trebui să conțină, printre altele, crearea unor entități sau reînființarea unei structuri de sine stătătoare, pe modelul fostei Agenții Române pentru Investiții Străine, cu atribuții concrete în atragerea investitorilor și, mai ales, în eliminarea barierelor din calea lor. În altă ordine de idei, strategia ar trebui să conțină inclusiv acțiuni de diplomație economică, derulate prin intermediul personalului din ambasade și consulate, cu scopul promovării României ca destinație de investiții.

Un real stimulent în atragerea investițiilor străine rămâne dezvoltarea infrastructurii naționale care poate aduce beneficii întregii societăți, nu doar investitorilor, prin efecte pozitive în lanț asupra subcontractorilor locali, furnizorilor și, nu în ultimul rând, comunității per ansamblu. Practic, investițiile în infrastructură pot genera o spirală ascendentă, ele contribuind, în sine, la atragerea altor investitori în zonele în care infrastructura se dezvoltă.

Dincolo de toate acestea, restabilirea încrederii investitorilor străini în economie, dar mai ales în societatea românească, este esențială. Discursul ostil la adresa investitorilor străini exprimat de unii demnitari și politicieni, cu scopuri electorale subînțelese, trebuie eliminat din comunicarea publică pentru că, dincolo de faptul că expune false probleme ale societății românești, induce un sentiment de neîncredere potențialilor investitori. La acest aspect ar trebui, de asemenea, să se adauge stabilitatea legislativă, în special cea fiscală, astfel încât derapaje de genul OUG 114 să devină istorie, iar investitorii să capete încredere că își pot face un plan cel puțin pe termen mediu, fără a risca schimbări majore de legislație, adoptate netransparent și în regim de urgență.

În concluzie, România beneficiază de o nouă șansă pentru a atrage investiții străine, dar care trebuie valorificată ACUM, nu în viitor, nu după alegeri, nu după ce rezolvăm alte probleme. Și, dacă în trecut, investitorii străini au fost atacați în discursul public cu scopul câștigării de capital politic, iar efectele nocive ale acestei abordări au fost demonstrate, poate ar trebui ca, de data aceasta, atragerea investițiilor să fie, dimpotrivă, folosită ca temă majoră și constructivă în campania electorală. Și nu de un partid, ci de toate partidele. Dacă tot vorbim de recuperarea decalajelor față de celelalte țări din Uniunea Europeană, ar trebui folosită orice oportunitate de accelerare a creșterii economice. Investițiile străine reprezintă o astfel de oportunitate.

*

Dan Bădin, Partener servicii Fiscale, Deloitte România

Mergeți în homepage ›

Publicat la data de 23.7.2020

Un raspuns

  1. Caliman Eugen
    24.7.2020, 2:11 pm

    Autorul articolului are perfecta dreptate ca momentul de fata asigura Romaniei o oportunitate care nu apare in fiecare zi!
    Masuri punctuale nu exista pentru a schimba atitudinea investitorilor industriali fata de Romania, pina la constructia unui proiect de tara, cu urmatoarele obiective:
    a.Aducerea competitivitatii/functionalitatii economica nationale catre indicele tarilor dezvoltate din Vest, indicele actual 74 fiind sperietoarea acestora.
    Altfel investitiile vor lua calea Ungariei, Poloniei, Cehiei, etc. care au indici de competitivitate superiori, iar investitorii nici nu se vor uita catre Romania unui indice de competitivitate si functionalitate institutionala subafrican!
    b.Realizarea unui proiect de tara cu obiectivul reindustrializarii, deoarece “entitatile investitionale” propuse ori “foste”, sint de natura administrativa/birocratica iar nu economica cum ar fi cele din proiect.Numai acestea pot infiinta institutii cu caracter economic-financiar, care urmind proiectul de reindustrializare, sa atraga capitalul strain, combinindu-l cu banii UE, incit investitiile sa beneficieze de capitalul “management” industrial, de care nu este capabil antreprenoriatul roman, aflat in dezvoltare…
    c.Procesul de dezvoltare solicita un nou model de dezvoltare, asa cum arata Liviu Voinea in 2010 (Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii), constatind ca reindustrializarea este imposibila in lipsa acestuia.
    Cu alte cuvinte, un nou model de dezvoltare care sa ORGANIZEZE dezvoltarea economica, deoarece actualul model economic “bugetar intre doua legislaturi” nu are instrumente si potentialul de a o face.In consecinta, fara un nou model de dezvoltare – propus de proiectul de tara pe care l-am realizat – administrarea tarii ramine pasiva ca pina acum, neexistind metode, tehnici si instrumentar de administrare a DEZVOLTARII economice si industriale!
    Mai exista o serie de metode si instrumente de realizare si accelerare a dezvoltarii industriale, dar detalierea lor nu are spatiul necesar.
    In concluzie, Romania are o oportunitate imensa, insa fara un proiect de tara cu obiective economice si industriale concrete, costuri, termene, raspunderi, etc. care sa “ia ochii UE si a investitorilor industriali” , raminem cu vesnicele povesti politice liberale, peticeli economice, cirpeli legislative si peste citiva ani, la constatarea ca am pierdut si trenul acestei oportunitati…
    prof. Caliman I. Eugen
    autor proiect de tara (cu obectivul aratat, care nu intereseaza Guvernele tarii).

Lăsați un comentariu


Europa

SUA, UE şi mai multe guverne europene cer Rusiei eliberarea imediată a lui Alexei Navalnîi

Iulian Soare

Statele Unite, lideri ai UE şi mai multe guverne europene cer eliberarea lui Alexei Navalnîi, principalul opozant rus fiind reţinut duminică, la revenirea la Moscova,… Mai mult

Europa

China – singura mare ecomomie din lume care a crescut în anul pandemiei

Adrian N Ionescu

Economia Chinei, de unde a pornit epidemia coronavirus acum un an, a crescut cu 2,3% anul trecut și este  singura economie majoră a lumiii care… Mai mult

Europa

Ministrul român de Externe: Arestarea lui Navalnîi, inacceptabilă. Președintele Consiliului European cere eliberarea imediată a disidentului

Iulian Soare

Bogdan Aurescu, ministrul român de Externe, a declarat  că reținerea disidentului Alexei Navalnîi la revenirea în Rusia este ”inacceptabilă”, iar ”represiunea împotriva opoziției, doar pentru… Mai mult

Europa

Alexei Navalnîi – arestat la întoarcerea în Rusia

Iulian Soare

Alexei Navalnîi, cel mai important opozant al lui Vladimir Putin, a revenit duminică seara în Rusia, după cinci luni petrecute în Germania, unde a fost… Mai mult

Stiri

Memorandum pentru aprobarea principalilor ordonatori de credite ai bugetului de stat pentru Strategia fiscal-bugetară pentru 2021-2023

Vladimir Ionescu

Guvernul a adoptat în şedinţa de vineri un memorandum cu tema: Aprobarea de către Guvern a ordonatorilor principali de credite ai bugetului de stat ale… Mai mult

Europa

Germania, Franţa și Marea Britanie avertizează Iranul să nu înceapă producerea de uraniu metalic metalic

Vladimir Ionescu

Trei puteri europene – Franța, Germania și Marea Britanie – au avertizat Iranul, sâmbătă, să nu înceapă să producă uraniu metalic drept carburant pentru un… Mai mult

Europa

Datoria Italiei ar putea urca în 2021 la un nou record postbelic – 158,5% din PIB

Vladimir Ionescu

Datoria publică a Italiei ar putea urca în acest an la un nou record postbelic, de 158,5% din PIB, depăşind nivelul de 155,6% din PIB,… Mai mult