Adunările publice trebuie declarate în prealabil, atunci când urmează să se desfășoare în piețe ori pe căi publice sau în alte locuri din vecinătatea sediilor sau imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, a decis luni Înalta Curte de Casație și Justiție. Aceasta înseamnă practic interzicerea protestelor spontane.
Societatea civilă a reacționat la câteva ore, organizația nonguvernamentală „Evoluție în Instituție” anunțând că va ataca la CEDO statul român, din cauza acestei inetrdicții.
Instanța supremă a anulat practic o excepție din art. 3 al Legii 60 din 1991, reglementare modificată în 2004 pentru a respecta una din condițiile impuse pentru aderarea la UE.
ICCJ a stabilit luni, contrar legii, că există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când acestea urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice, respectiv drum public, parte carosabilă şi trotuar, sau în alte locuri situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.
Decizia de luni a ICCJ:
Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi, în consecinţă, stabileşte că: în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat. Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2018.
Salt înapoi în timp, la legislația FSN dată pentru Piața Universității
Decizia instanței supreme este obligatorie, dar ar putea intra în conflict cu câteva reglementări internaționale și întoarce România în perioada de după Mineriada din 1990.
În 1991, după fenomenul Piața Universității și reprimarea sângeroasă a acestuia prin Mineriada din 1990, parlamentarii (majoritari erau cei din FDSN, formațiunea din care s-a născut actualul PSD) au adoptat Legea 60 privind adunărilor publice, care conținea numeroase interdicții, pentru a îngreuna protestele.
În 2004, Parlamentul a modificat această reglementare restrictivă și nedemocratică, ca o condiție asumată pentru aderarea la UE.
Ce se menționa în expunerea de motive a reglementării ce modifica Legea 60/1991:
În contextul noilor realităţi social-economice, procesul de reformă a instituţiilor care contribuie la asigurarea ordinii publice, dar şi cerinţele de integrare a României în structurile euroatlantice, impun, cu necesitate, modificarea şi completarea Legii nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice.
În acest sens, în Programul de măsuri pentru intensificarea şi accelerarea pregătirilor în vederea aderării României la Uniunea Europeană, la pct. X al capitolului 24 – Justiţie şi afaceri interne, referitor la armonizarea legislativă, se prevede obligativitatea asumată de ţara noastră de a modifica acest act normativ.
Așa s-a ajuns ca la art. 3 din Legea 60 din 1991 să se adauge o completare care exceptează de la declarare exact adunările publice spontane din fața instituțiilor publice:
Art. 3. – Nu trebuie declarate în prealabil adunările publice al căror scop îl constituie manifestările cultural-artistice, sportive, religioase, comemorative, cele ocazionate de vizite oficiale, precum şi cele care se desfăşoară în exteriorul sau incinta sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat.
Pe de altă parte, CEDO a dat mereu câștig de cauză în astfel de cazuri, precizând că, „în lipsa actelor de violenţă din partea manifestanţilor este important ca autorităţile publice să dea dovadă de o anumită toleranţă faţă de reuniunile paşnice (chiar dacă nu sunt declarate – n. red.), pentru ca libertatea de întrunire aşa cum este garantată de articolul 11 din Convenţie să nu fie lipsită de însăşi esenţă sa.”
Există circumstanţe speciale ce justifică un răspuns imediat la un eveniment politic sub forma unei demonstraţii, caz în care dispunerea dispersiei pe simplul motiv al nerespectării procedurii notificării prealabile constituie o măsură disproporţionată şi o încălcare a art. 11 din Convenție privind libertatea de întrunire, a explicat CEDO.
O situație ce se încadrează cert în categoria menționată de CEDO a fost, în România, cea apărută după adoptarea OUG 13 din 2017.
Cum s-a ajuns la decizia ICCJ
Colegiul de conducere al Curții de Apel București a sesizat ÎCCJ cu Recurs în Interesul Legii (RIL) în vederea interpretării și aplicării unitare a legii în ceea ce privește exact înțelesul obligației de declarare a adunărilor care se desfășoară în exteriorul sau în incinta sediilor ori a imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat, reglementată de dispozițiile art. 3, a cărui istorie a fost prezentată mai sus.
Recursul în interesul legii a fost cerut pentru ca instanțele să știe cum trebuie abordate aceste sesizări în instanță, concret – dacă trebuie sau nu să îi amendeze pe cei care au participat la astfel de proteste.
Opinia majoritară exprimată de către instanțele arondate Curții de Apel București a fost aceea că nu trebuie declarate adunările publice desfășurate într-un loc public (drum public, parte carosabilă, trotuar, piață publică) aflat în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat prin raportare la dispozițiile art. 3 din Legea nr. 60/1991.
Pentru a fi realizat conținutul constitutiv al contravențiilor prevăzute de dispozițiile art. 26 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 60/1991, magistrații instanțelor consultate, în majoritate, au apreciat că este necesar ca persoana în cauză să fi organizat sau să fi participat la o adunare publică, iar acea adunare să fi fost nedeclarată, în condițiile în care legea prevede obligativitatea declarări acesteia.
În opinia majoritară exprimată, nu se poate reține că o persoană a organizat sau a participat la o astfel de adunare, având în vedere aspectul că legea exceptează de la obligativitatea declarării o adunare desfășurată în exteriorul sediilor persoanelor juridice de interes public sau privat, cum ar fi Parlamentul, Guvernul etc.
ICCJ a decis exact invers, ceea ce înseamnă că excepția de la Art. 3 din Legea 60, introdus pentru a respecta standardele europene, a fost practic eliminat prin decizia Curții Supreme.
ONG-ul „Evoluție în Instituție” atacă statul la CEDO
Asociația „Evoluție în Instituție”, condusă de Cristian Mihai Dide, anunță că va da în judecată statul român la CEDO, după publicarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
„Având în vedere că această hotărâre va afecta financiar foarte mulți protestatari, după publicarea deciziei ICCJ, Asociația Evoluție în Instituție va da în judecată Statul Român la CEDO”, se arată într-un comunicat publicat pe pagina de Facebook a ONG-ului.
Potrivit sursei citate, decizia ÎCCJ limitează „dreptul cetățenilor de a protesta spontan”. În acest fel, „caracterul spontan al protestului, care apărea stipulat până acum în art. 3 din Legea 60/1991, nu mai este valabil, chiar dacă adunarea publică se desfășoară în exteriorul unei instituții de interes public.”
Practic, decizia „a dat undă verde Jandarmeriei să scrie amenzi și să intervină în forță în cazul în care protestul nu este declarat, chiar dacă este unul pașnic”, iar „manifestațiile ce se desfășoară în urma unei decizii cu puternic impact emoțional, așa cum a fost cel din noaptea OUG 13, nu mai pot avea loc”, susține acest ONG.
„Într-o țară precum România, unde există risc de Ordonanțe de Urgență, unde partidul de la guvernare atacă zilnic statul de drept, spontaneitatea adunărilor publice nu pare să mai fie permisă”, se mai arată în comunicat.
