Curtea Constituţională a României (CCR) arată în motivarea deciziei privind Legea referendumului că întrunirea majorităţii absolute, care constă în jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente, reprezintă o condiţie esenţială pentru ca referendumul să poată exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor, constituind premisa unei manifestări autentic democratice a suveranităţii prin intermediul poporului, în conformitate cu principiul statuat în art.2 alin.(1) din Legea fundamentală – potrivit Agepres.
CCR a publicat joi motivarea deciziei prin care a constatat că Legea pentru modificarea art.10 din Legea nr.3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului este constituţională în măsura în care asigură participarea la referendum a cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
„Participarea la referendum a majorităţii cetăţenilor înscrişi în listele electorale permanente reprezintă un act de responsabilitate civică, prin care corpul electoral urmează să se pronunţe cu privire la sancţionarea sau nu a Preşedintelui României, având posibilitatea demiterii sau menţinerii acestuia în funcţie”, susţine Curtea.
Curtea precizează că niciun text constituţional nu condiţionează dreptul legiuitorului de a opta pentru fixarea unei anumite majorităţi care să se pronunţe pentru demiterea prin referendum a preşedintelui.
„Demiterea Preşedintelui României prin referendum reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave, motiv pentru care Curtea reţine că este justificat ca aceasta să fie aprobată de cetăţeni cu majoritatea voturilor valabil exprimate”, mai spun judecătorii.
CCR apreciază că rezultatul referendumului depinde de îndeplinirea cumulativă a două condiţii: una referitoare la numărul minim de cetăţeni care trebuie să participe la referendum pentru ca acesta să fie valabil şi una privitoare la numărul de voturi valabil exprimate, care determină rezultatul referendumului.
Aceste condiţii sunt detaliate în art.5 alin.(2) şi, respectiv, art.10 din Legea nr.3/2000: ‘Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puţin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente’.
Curtea subliniază în motivare că observă faptul că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea prezentei obiecţii de neconstituţionalitate, Guvernul a adoptat Ordonanţa de Urgenţă nr.41/2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, prin care a instituit, în ceea ce priveşte aprobarea demiterii preşedintelui, o derogare de la art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 referitor la cvorumul de participare la vot ca şi condiţie de validare a referendumului.
CCR observă că, în varianta redacţională dedusă în cauza de faţă controlului de constituţionalitate, Legea pentru modificarea art.10 din Legea 3/2000 oferă o reglementare unitară pentru toate tipurile de referendum consacrate de Constituţie, dând expresie şi exigenţei reprezentativităţii sub aspectul rezultatului votului.
Judecătorii arată că prin Decizia nr.147 din 21 februarie 2007, Curtea a examinat obiecţia formulată împotriva prevederilor de modificare a Legii 3/2000, care, în forma supusă controlului de constituţionalitate, prevedea modalităţi diferite de aprobare prin referendum a demiterii preşedintelui după cum acesta fusese ales în primul sau în al doilea tur de scrutin, în condiţiile prevăzute de Constituţie.
Curtea a reţinut, cu acel prilej că, prin modificarea cuprinsului art. 10 din Legea 3/2000, legiuitorul a dorit să aplice, sub aspectul voturilor exprimate, principiul simetriei juridice la alegerea preşedintelui în al doilea tur de scrutin şi la demiterea acestuia ca urmare a consultării populare.
„CCR a constatat că, bazându-şi soluţiile pe principiul simetriei, legiuitorul nu a ţinut seama de faptul că aplicarea acestui principiu în dreptul public, cu atât mai mult în dreptul constituţional, cu deosebire la organizarea şi funcţionarea autorităţilor publice, nu este posibilă. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusă posibilitatea aplicării acestuia în dreptul public. De aceea, normele constituţionale sunt asimetrice prin excelenţă, motiv pentru care Curtea a reţinut că exigenţele stabilite de Constituţie pentru alegerea preşedintelui şi cele care se referă la demiterea acestuia în urma unui referendum nu sunt simetrice, deoarece ele reprezintă instituţii juridice diferite, cu roluri şi scopuri diferite, fiecare având un tratament juridic distinct”, se spune în document.
Totodată, a observat, în acest context, că demiterea prin referendum a preşedintelui nu are semnificaţia unei competiţii electorale, ci reprezintă o sancţiune pentru săvârşirea unor fapte grave prin care acesta încalcă prevederile Constituţiei.
Instanţa constituţională a reţinut atunci că dispoziţiile constituţionale privitoare la majoritatea cerută pentru alegerea preşedintelui în primul tur de scrutin sunt suficiente pentru a permite stabilirea soluţiilor de demitere a şefului statului, în toate cazurile, pe calea analogiei, şi nu a simetriei juridice.
Curtea constată că şi condiţia ce trebuie îndeplinită pentru validitatea referendumului este aceeaşi pentru toate tipurile de referendum, art.5 alin.(2) din Legea nr.3/2000 impunând întrunirea majorităţii absolute, care constă în jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente.
Decizia CCR este definitivă şi general obligatorie, se comunică preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
