Comisia Europeană a lansat marți un apel oficial pentru consultări în vederea revizuirii cadrului de guvernanță economică al UE. Comisia își propune să evalueze în ce măsură reguli precum încadrarea într-un deficit de 3% din PIB, respectiv menținerea nivelului datoriei publice la sub 60% din PIB mai sunt oportune în acest moment.
Cele două procente amintite mai sus au ghidat politicile economice și fiscale ale ultimelor două decenii, au avut un impact semnificativ asupra nivelului investițiilor, au creat alianțe și disensiuni în rândul statelor UE și au dus chiar la mișcări sociale generate de măsurile de austeritate necesare încadrării în țintele europene.
Comisia Europeană îi invită pe toți cei interesați să-și exprime punctele de vedere, urmând să publice în primul trimestru al anului viitor propuneri de noi recomandări de politică fiscală care să le permită statelor membre să se pregătească pentru realizarea obiectivelor punctate în programele de stabilitate și convergență.
”Aceste recomandări vor reflecta situația economică globală, situația specifică a fiecărui stat membru și discuția privind cadrul de guvernanță economică. Comisia va oferi orientări cu privire la posibilele modificări ale cadrului de guvernanță economică, cu scopul de a obține un consens larg cu privire la calea de urmat, în timp util pentru 2023”, se arată în comunicatul de presă transmis de executivul european.
”Europa navighează acum în ape mai calme după turbulența pandemiei. Datorită răspunsului nostru coordonat și asertiv, depășim acum orice așteptări de creștere economică. Dar criza a făcut și unele provocări mai vizibile: deficite și datorii mai mari, divergențe și inegalități mai largi și nevoia de investiții mai mari. Avem nevoie de reguli de guvernanță economică care să poată aborda aceste provocări direct. Așadar, astăzi lansăm o dezbatere publică.
Vrem să auzim puncte de vedere și idei și să construim consens pentru o supraveghere economică eficientă. În acest fel, putem face societățile și economiile noastre mai durabile, corecte și competitive – și pe deplin pregătiți pentru provocările viitoare”, a declarat marți Valdis Dombrovskis, vicepreședinte executiv pentru o economie care funcționează în folosul oamenilor.
Cele două tabere: ”frugalii” și restul lumii
Regulile fiscale, respectiv încadrarea într-o țintă de deficit de 3% din PIB și un nivel al datoriei de 60% din PIB, au fost suspendate la debutul pandemiei. Acum că UE se pregătește să revină la normal, dezbaterea cu privire la oportunitatea acestor reguli a fost reluată.
Comisia a lansat în toamna anului trecut o primă discuție privind reformarea regulilor Pactului pentru Stabilitate și Creștere, pe fondul criticilor aduse de câteva state membre care susțin că acestea sunt prea restrictive.
Cele două tabere sunt cunoscute. Pe de o parte, în favoarea unor reguli fiscale stricte sunt așa-numitele state ”frugale”, conduse de Austria, Țările de Jos și țările nordice. De cealaltă parte sunt țări precum Italia care consideră că țintele actuale descurajează investițiile și creșterea economică.
Excepția verde, ”datoria bună” și locul ei în deficite
Propunerea de marți reprezintă un punct de pornire pentru negocierile pe care Comisia Europeană speră să le încheie anul viitor așa încât statele membre să țină seamă de noul cadru în proiecțiile bugetare pentru 2023.
Un punct important al negocierilor îl vor constitui investițiile în tehnologiile și infrastructurile verzi, respectiv dacă acestea ar trebui excluse din calculul nivelului datoriei și al deficitului, scrie Politico.
Belgia s-a alăturat recent unui grup de state printre care și Italia și Spania care susțin o înlesnire a cadrului fiscal european și care doresc crearea unui nou fond european care să finanțeze tranziția verde a economiei europene.
”Avem nevoie de un plan european de 5.000 de miliarde, care reprezintă circa 3,5% din PIB în următorii zece ani – doar pentru climă”, a comentat Thomas Dermine, ministrul belgian pentru revenirea economică și investițiile strategice.
Institutul Bruegel a realizat o analiză, la solicitarea miniștrilor de finanțe din UE, potrivit căreia pentru atingerea obiectivelor de climă trebuie realizate investiții de 0,5-1% din PIB pe an, cel puțin în primul deceniu. Specialiștii institutului au propus la rândul lor eliminarea acestor cheltuieli din calculul deficitului.
În primăvara anului trecut, în contextul prelungirii suspendării pactului de stabilitate, comisarul european pentru economie, Paolo Gentiloni, a adus în discuție o propunere similară celei privind investițiile verzi. Oficialul european a precizat că revizia regulilor fiscale ar putea viza acordarea unui tratament special guvernelor care fac investiții susceptibile să stimuleze creșterea economică potențială.
Paolo Gentiloni s-a arătat în favoarea ”datoriei bune”, respectiv a creditelor folosite pentru finanțarea cercetării, educației sau infrastructurii.
Un Pact care a ajuns de la 12 pagini la 108 și care devenea tot mai stufos
În cadrul acestei ample revizuiri, Comisia își propune și simplificarea Pactului de stabilitate și creștere care a devenit atât de complex încât este înțeles în totalitate de puțin specialiști. Ceea ce a început în 1997 cu două reglementări și o rezoluție de 12 pagini s-a multiplicat de mai multe ori și este însoțit în prezent de un manual de 108 pagini actualizat anual de Comisie.
Scopul principal al pactului este de a proteja moneda unică europeană prin ținerea sub control a datoriilor guvernamentale, în contextul în care zona euro are o singură politică monetară, dar 19 politici bugetare.
Pericolul unor politici fiscale variate în cadrul unui singur bloc monetar a devenit dureros de evident în 2010, când Grecia a dezvăluit că a mințit în legătură cu nivelul real al datoriilor sale, declanșând o criză la nivelul zonei euro.
Pactul a fost atacat de trei ori până acum: în 2005 când Franța și Germania nu au acceptat să li se aplice și lor regulile, în 2011 și în 2013 în timpul crizei datoriilor suverane din zona euro.
Cu pixul pe Tratatul de la Maastricht. Plafonul de îndatorare – propus să crească de la 60 la 100%
Actuala revizuire este în mare măsură o consecință a efectelor crizei COVID-19 care a dus la creștere nivelului datoriei publice din zona euro la 100% din PIB-ul blocului monetar, față de 60-70% din PIB, nivelul de la începutul anilor ’90, când au fost scrise regulile.
Reducerea anuală a nivelului datoriei publice, așa cum prevăd regulile actuale, nu este fezabilă în cazul un state precum Italia sau Grecia, unde aceasta a ajuns la 160%, respectiv peste 200% din PIB.
”Un nivel al datoriei de 60% din PIB avea sens când a fost negociat Tratatul de la Maastricht, dar nu are sens acum”, a comentat și unul dintre arhitecții pactului, Klaus Regling, în prezent șeful Mecanismului European de Stabilitate (MES).
El a avertizat într-un interviu recent în presa germană că regulile fiscale ale UE trebuie adaptate condițiilor economice din prezent. Regling se teme totodată că pactul de stabilitate și creștere ”își va pierde din credibilitate, din cauză că respectă niște reguli care nu mai au sens din punct de vedere economic”.
Concret, el a făcut referire la mecanismul de reducere drastică a nivelului datoriei dacă acesta depășește 60% din PIB. ”Dacă acesta ar fi implementat la virgulă, un stat precum Italia ar trebui să aibă excedente bugetare de 6-7% din PIB în fiecare an. Acest lucru nu este fezabil și nu are sens”, a declarat Regling.
