Președintele Curții Europene de Justiție, Koen Lenaerts (foto), este convins că disputele asupra statului de drept ar putea torpila proiectul Europei unite.
Asta, în condițiile în care el privește provocările guvernelor sau instanțelor naționale drept ”crize existențiale ale UE”.
Brexit, decizia-surpriză a instanței germane și derapajele de la democrație din Polonia și Ungaria au plasat Curtea Europeană de Justiție în centrul unor lupte politice fără precedent, care refuză să se stingă.
Esența dezbaterii: cât de mult poate curtea din Luxemburg să-și exercite autoritatea asupra celor 27 de țări membre.
Într-un interviu acordat Politico, Koen Lenaerts a respins ferm teza potrivit căreia CEJ crea să acapareze putere de decizie, argumentând că instanța respectă doar obligația de a proteja fundamentele legale ale blocului.
„Autoritatea Curții de Justiție și primatul dreptului UE au fost contestate în diferite state membre, nu numai de politicieni, ci și de anumite curți constituționale. Aceasta este o situație extrem de gravă, care amenință supraviețuirea proiectului european în forma sa actuală”, afirmă Koen Lenaerts.
Acuzații de apetit pentru putere la adresa Curții au fost formulate din diferite colțuri ale continentului, cu același argument. Din Marea Britanie până în Polonia, judecătorii din Luxemburg au fost descriși de politicieni și mass-media ca o elită tehnocrată care subminează suveranitatea liderilor aleși, susținând interpretarea prea largă pe care instituțiile UE o dau puterilor lor.
Chiar mai îngrijorătoare sunt declarațiile recente făcute de politicieni din Franța de centru-dreapta, inclusiv de fostul negociator pentru Brexit Michel Barnier și de Valérie Pécresse, candidata la președinție a partidului Les Républicains la alegerile din aprilie viitoare.
„Legile noastre constituționale, identitatea noastră constituțională, fiecare, fiecare stat suveran, trebuie să aibă prioritate față de jurisdicția europeană”, a spus Pécresse în octombrie.
Primatul legii nu este problema principală
Deși este adesea prezentat ca un conflict privind „primatul” dreptului UE față de legislația națională, nu există nicio îndoială că acolo unde UE i s-au acordat puteri speciale prin tratate, legea blocului ar trebui să prevaleze în fața legislațiilor naționale. Întrebarea este: cât de departe merg puterile UE în diverse sfere ale vieții? Răspunsul îl dă Curtea Europeană de Justiție, care are autoritatea supremă de a interpreta dreptul UE.
„Sună întotdeauna impresionant să vorbim despre primat și unele state membre vor critica acest principiu. Dar asta este, de fapt, retorică goală. Întrebarea corectă este Uniunea are sau nu competență într-un domeniu”, a spus Lenaerts.
” Această competență s-a extins de-a lungul anilor, pe măsură ce comunitatea economică a Europei a crescut într-o Uniune din ce în ce mai politică. Dar pe măsură ce sfera competențelor CEJ a crescut, la fel și criticile la care este supusă.
Dând exemplul Poloniei, Koen Lenaerts a repetat comentariile președintelui francez Emmanuel Macron, care a numit disputa privind statul de drept cu Varșovia „o problemă de independență a sistemului de justiție”, mai degrabă decât una a primatului dreptului UE.
„Desigur, este o competență a fiecărui stat membru să își organizeze propria justiție așa cum consideră de cuviință. Dar statele membre nu trebuie să submineze, în ochii publicului, independența și imparțialitatea judecătorilor”, a spus Lenaerts.
Independența sistemului judiciar este o problemă majoră în litigiile privind statul de drept ale UE atât cu Polonia, cât și cu Ungaria.
În octombrie, CEJ a penalizat Varșovia cu o amendă zilnică record de 1 milion de euro pentru nerespectarea unei hotărâri judecătorești privind reforma sistemului judiciar.
„Este de datoria noastră să spunem: suntem cu toții obligați de aceleași valori de bază prevăzute la articolul doi din Tratatul privind Uniunea Europeană, care include statul de drept și respectarea drepturilor omului”, a spus Lenaerts. „Deci nu este o acapare de putere. Este doar salvgardarea fundamentului pe care se sprijină Tratatul, acordul dintre statele membre”, explică președintele Curții Europene de Justiție.
