vineri

12 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

2 martie, 2022

Explozia militară Rusia-Ucraina e o consecință: invadatorul plănuia de mult asta, iar discursurile lui înainte de-a începe să treacă Ucraina prin foc și sabie asta și arată: rescrierea istoriei din ultima sută de ani.

Ca o țară care a trecut de la feudalism la comunism, Rusia a ratat democrația autentică – căci experimentul capitalist de după 1990 a eșuat din cauza structurii (și infrastructurii) feudale a establishment-ului.

Adică asta înseamnă că miza lui Putin nu e invazia Ucrainei: ci un adevărat război cu Europa societăților democratice.
Acest război a început de mult,
iar România, din acest punct de vedere, se află în război cu Rusia, un război la fel de crâncen – chiar dacă mai latent și, în orice caz, mai perfid – ca un conflict armat. Căci ne produce aceleași prejudicii.


Vom scrie mai jos cum se poate România proteja de Rusia – mai ales în cazul în care lui Vladimir Putin îi va ieși, cel puțin pe hartă, invazia Ucrainei, iar noi vom avea cea mai lungă graniță dintre țările NATO cu Rusia care a înlocuit violența comunistă cu cea nazistă.

Pentru asta, însă, trebuie să observăm un lucru:
caracterul feudal de administrare a puterii în România (chiar și după 30 de ani de la căderea comunismului si 15 ani de aderare la UE), precum și de administrare a comunităților locale, e completat de o boală (de această dată foarte europeană) care a măcinat coerența democrațiilor prin alianțele ”economice” prin alianțe toxice pentru echilibrul și securitatea economică a Europei;

vreau să pomenesc aici de faptul că Fraccois Fillon (fostul premier al Franței), Karine Kneissl (fosta ministreasă de externe a Austriei), Alain Julliet (fostul șef al serviciul secret de externe francez) și, Gerhard Schroeder (fostul cancelar de dinaintea lui Merkel) sunt salariați oficiali pe statele de plată ale lui Putin, ca membri în consiliile de administrație ale unor companii-gigant de stat ale Rusiei. Sunt cei care, de fapt, l-au construit pe Vladimir Putin ca musafir în sufrageria europeană și care au contribuit, astfel, la politică putinistă de fragmentare a UE. (Un LINK-AICI)

(Citiți și: ”Europa în cleștele dintre Rusia și China”: Au apărut CRONICILE Nr. 87. Titlurile și autorii”)

Or, și România are aceeași problemă a cozilor de topor care luptă între granițele noastre alături de Rusia.


Dat fiind că războiul Europei cu Rusia va continua cel puțin un deceniu (indiferent cum se va sfârși conflictul armat declanșat de Putin în Ucraina), și că România e parte din acest război, iată o listă de mecanisme de apărare, prin care guvernele de la București să pregătească o apărare eficientă:

1, Cablarea de urgență și cu orice costuri (mai ales că nu sunt chiar atât de mari) a Moldovei românești (Nu Republica Moldova, ci regiunea noastră Nord-Est) cu Europa de Vest prin autostrăzi, căi ferate și alte proiecte de infrastructură de transport.

Prin profunda divergență internă, aceste județe se află, practic, ”în altă țară”, dacă privești statisticile – spulberate economic, depopulate și conduse după cele mai feudale norme pe care gradul de dependență socială conservat din interese politice le poate gândi – un ”baron” de Vaslui, de exemplu e la fel de bogat ca baronul unui județ prosper cum e Clujul sau Sibiul.

Genul ăsta de regiune (e a treia parte a țării, și cea mai expusă) e și cel mai vulnerabil la rămânerea într-o zonă foarte ”rusească” administrativ și democratic – și vorbim aici de un risc la efortul de-a avea o Românie compactă și orientată în întregime cu fața spre aceeași sursă de civilizație și cultură socială.

2, Păstrarea controlului domeniilor strategice la Centru, până la o creștere (susținută prin politici) a convergenței interne.

Aici trebuie spus foarte clar un lucru: este un mit că Ardealul, că județele din Transilvania trag România după ele:

Atât ca medie județeană cât și ca regiuni de sine stătătoare, Transilvana este exact ”pe zero” – adică pe media de țară la indicatorii de producere de PIB – asta în ciuda investițiilor publice care în ultimii 20 de ani au fost de 3-4 ori mai mari decât în Moldova sau în Sud: ultimele 2 sunt ajutate la medie de București-Ilfov. (Un link – AICI)

De ce e important acest lucru: Carpații netraversați la est și la Sud de autostrăzi și căi ferate fragmentează de facto România, o fragmentare care nu e numai economică. Or Moldova și Sudul trebuie ajutate să țină pasul, alocând acolo investiții publice măcar jumătate cât s-a alocat în Ardeal.

(Citiți și: Cristian Grosu / Pactul Ribbentrop-Molotov economic și reformarea sub bombe a UE”)

Prin anul 2010-2011, eram adeptul regionalizării, ca formă de încercare de-a aduce mai mulți bani europeni și de mecanism care să spargă monopolul Centrului profund corupt.

După 2014, am renunțat la a mai susține această idee – care e valabilă doar pe timp de pace – odată anexarea Crimeii de către Rusia:
centrifugarea economică e un fapt natural, dacă te uiți pe hartă constați că, cu excepția Clujului, a Brașovului și Sibiului, aproape toate marile orașe ale României sunt la mai puțin de 100 de km. de graniță.
Graniță: avem 650 de km. de frontieră cu Ucraina – cea mai mare a unui stat UE și NATO.

3, Reorientarea administrării resurselor României dinspre interesul Rusiei către interesul României.

Investițiile în gazele din Marea Neagră au fost sabotate prin legislație de cuplul Dragnea – Tăriceanu, dacă acum ar fi fost acolo Exxon acum alta ar fi fost configurația situației de la Marea Neagră din vecinătatea Odessei, iar politica energetică a fost coordonată timp de 20 de ani de Iulian Iancu, ale cărui ”măsuri în interesul României” i s-au potrivit, la naiba, întotdeauna ca o mănușă Rusiei.

(Citiți și:Cum a ratat România șansele unei poziții mai bune în confruntarea cu tendința globală a scumpirii energiei”)

Argumentul celor 3 privind gazele de la Marea Neagră și stabilirea unor taxe la un nivel care au alungat orice investitor – anume că ”în 10 ani putem câștiga 10 miliarde de euro” – e stupid de-a binele, din două motive:

Primul motiv este acela că numai țările bananiere își vând resursele pe bani peșin. Țările civilizate care au resurse dar nu au capital și tehnologie să le exploateze nu le vând, ci le schimbă pe ceva care e mai important decât banii – fac un troc strategic și și-și rezolvă o problemă în mod ireversibil.

Al doilea motiv este că suma pentru care s-a blocat proiectul e ridicolă:
10 miliarde (în 10 ani!)? Păi asta e o sumă care în România se fură în jumătate de an (din care 3-4 miliarde numai din TVA) – prin evaziune, licitații cu prețurile umflate, șpăgi și comisioane etc, etc.

Gazele din Marea Neagră trebuie să intre cu prioritate la exploatare, oricât de mult își doresc unii oficiali români să depindem în continuare de Rusia.

4, Reîndreptarea atenției serviciilor secrete românești către interesele României.

De ani de zile, SRI mulge cam de prin toate domeniile economice din interior – iar războaiele între companii pe față sau acoperite răzbat până pe scena politică, lucru care focalizează prioritățile pe bani și profit, nu pe treaba primordială a oricărui serviciu secret.

Exact asta face și SIE la exterior – cu relații de afaceri ale companiilor mai mult sau mai puțin acoperite, cu implicare interesată economic și comercial în politicile naționale care ar trebui să aibă ca scop exclusiv dezvoltarea națională.

Așa cum în 2016-2017 SRI și-a retras oamenii din ANAF în cazărmi, tot astfel trebuie procedat azi, când numeroșii noștri patrioți profesioniști trebuie adunați în curte dimineața și să li se dea un alt ordin de zi: România se află în război, de azi nu se mai manevrează dinamita cu țigara aprinsă în colțul gurii.

5, Gândirea unui plan economic care să schimbe structura economiei, potrivit trendului european:
un plan care, odată implementat și odată așezat pe baze legislative simplu și predictibile, să meargă de la sine, orientând activitatea economică spre valoarea adăugată mare.

(Citiți și: ””Istoria nu iartă proștii”. Am intrat în deceniul decisiv. CRONICILE Curs de guvernare Nr. 95”)

Căci acum e invers – se aruncă miliarde în stimularea unor activități bazate pe importuri sau valoare mică – cum e HoReCa, de parcă asta e sursa națională de dezvoltare – și e ignorată producția și stimularea ofertei în economie.
De altfel, țara în care, dacă ai 200 de mii de euro e mai rentabil din toate punctele de vedere sa-ți deschizi o cârciumă decât să-ți faci un atelier de producție, nu are cum să meargă spre valoare adăugată mare și spre independență a producției de bază.

*

Pentru toate cele de mai sus, sunt bani: avem nu doar PNRR-ul, ci și bugetul multianual al UE, precum și – foarte important – o zonă de evaziune fiscală atât de întinsă încât orice măsură luată cu bună-credință poate aduce procente bune la Bugete.
Și totul dirijat, în sfârșit, măcar acum, în război, spre dezvoltare:
astfel încât, ”sub umbrela NATO”,

NATO să aibă de apărat o țară adevărată, cu economie adevărată și cu viitor perceptibil, nu doar un câmp strategic undeva la Marea Neagră.

Din păcate, în ce privește aceste stringențe, războiul ne-a prins descoperiți: de 20 de ani se face exact invers – cu mențiunea că ultimii 15 ani au produs și un alt fenomen – un fel de inginerie socială care face astăzi ca deciziile corecte să fie luate foarte greu.
Dar despre acest fel de inginerie, într-un text viitor.

***

*

(Citiți și:Cristian Grosu / Rusia abia a început marșul spre granița României: testul lui Putin față de Occident”)

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

Un răspuns

  1. Cateva idei bune, totusi … Eu cred ca Romania, dupa anii comunismului – cel mai aspru si mai lipsit de logica zic eu din intregul „lagar” in varianta europeana – nu a reusit inca sa-si re-formeze o elita conducatoare competenta, cu o viziune patriotica, spre beneficiul tuturor locuitorilor acestei tari. Refacerea elitei e treaba grea, necesita niste conditii si mai ales timp. Care, chiar si in lumea de azi inseamna nu ani ci generatii ! Da, aici ar putea UE sa ne ajute. O democratizare reala cu o larga autonomie locala nu este, din pacate, posibila la noi. Deocamdata. Cu exceptia unor orase mari, cu o traditie culturala consolidata, ia vedeti cine conduce orasele-judetele Romaniei ! Decizia centralizata si controlul strict sunt – din pacate – inca absolut necesare ! Implicarea civica a romanilor cultivati si care au – cat de cat- o situatie materiala consolidata este prima conditie a progresului societatii !
    Despre gazele din Marea Neagra i care in zona de coasta se exploateaza de vre-o patruzeci de ani !, ce sa zic ? Motivele EXXON nu le stiu decat ei ! Costul mare al exploatarii in zona de mare adancime, zone „in lucru” cu cheltuieli mai mici si profit asigurat … Hai sa nu punem toate relele in spinarea lui Dragnea car, sigur, are alte pacate, destule … Dar pretul redeventelor trebuie totusi negociat !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

Un răspuns

  1. Cateva idei bune, totusi … Eu cred ca Romania, dupa anii comunismului – cel mai aspru si mai lipsit de logica zic eu din intregul „lagar” in varianta europeana – nu a reusit inca sa-si re-formeze o elita conducatoare competenta, cu o viziune patriotica, spre beneficiul tuturor locuitorilor acestei tari. Refacerea elitei e treaba grea, necesita niste conditii si mai ales timp. Care, chiar si in lumea de azi inseamna nu ani ci generatii ! Da, aici ar putea UE sa ne ajute. O democratizare reala cu o larga autonomie locala nu este, din pacate, posibila la noi. Deocamdata. Cu exceptia unor orase mari, cu o traditie culturala consolidata, ia vedeti cine conduce orasele-judetele Romaniei ! Decizia centralizata si controlul strict sunt – din pacate – inca absolut necesare ! Implicarea civica a romanilor cultivati si care au – cat de cat- o situatie materiala consolidata este prima conditie a progresului societatii !
    Despre gazele din Marea Neagra i care in zona de coasta se exploateaza de vre-o patruzeci de ani !, ce sa zic ? Motivele EXXON nu le stiu decat ei ! Costul mare al exploatarii in zona de mare adancime, zone „in lucru” cu cheltuieli mai mici si profit asigurat … Hai sa nu punem toate relele in spinarea lui Dragnea car, sigur, are alte pacate, destule … Dar pretul redeventelor trebuie totusi negociat !

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Deceniul banilor ieftini (dobânzi mici sau foarte mici la creditele pe termen lung)pentru state  tocmai s-a încheiat . A fost (sau ar fi fost) o perioadă extrem de

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: