Cristian Grosu / România (a)normală: Bugetul, votantul și jandarmul

Cu publicarea acestei forme de Proiect de Buget, PNL a închis definitiv – și în orice caz prea devreme – discuția despre ”greaua moștenire” de la PSD.

De ce prea devreme: pentru că PSD a lăsat în urmă un câmp realmente minat, și tot anul 2020 vom asista când ne așteptăm mai puțin la vreo explozie. Iar PNL putea să ne arate asta – măcar pentru a învăța cu toții ceva din modul inconștient în care a fost guvernată țara în ultimii 3 ani.

De ce definitiv: pentru că Bugetul propus de PNL e făcut – cu o singură excepție – după aceleași principii pe care a lucrat PSD.

Iar cu acest Buget, începe și ”România normală” pe care ne-a propus-o președintele Iohannis: tai de la Sănătate, de la Educație și Cercetare și dai la tot ce înseamnă grad, tresă, steluță, petliță: Servicii, Poliție, Jandarmerie, Armată.

Ca și cum n-ar fi fost de ajuns, în Parlament curge – în paralel cu proiectul de Buget de la guvern – problema pensiilor speciale: se taie totul, cu excepția acelorași categorii: Poliție, Jandarmerie, Servicii, Armată.

Și dacă lăsăm pe hartă și creșterea halucinantă de la pensii – stipulată prin legea lăsată în urmă de PSD, avem tabloul clar:

votantul și jandarmul sunt beneficiarii – singurii beneficiari – ai acestui buget construit pe o datorie care va fi tot mai scump de plătit, de vreme ce limita de deficit a fost în mod asumat depășită.

6 observații pe acest proiect de buget:

1, Da, e de înțeles că miza politică a anului 2020 e uriașă: urmează apoi 4 ani fără alegeri – situație singulară după Revoluție – și n-ar vrea nimeni să-l vadă pe un Orlando Teodorovici întorcându-se la guvern ca premier, eventual cu un Darius Vâlcov la Finanțe, ca să-și implementeze ei ”reforma” lor, pe care am văzut-o în timp ce aveau în Parlament majoritate de legi organice.

Din acest punct de vedere, avem un buget pur electoral, construit – atenție! – în jurul creșterii de 40% de la pensii.

Dar această creștere putea fi atenuată, explicată și dozată (noi am propus niște soluții de luat în calcul – AICI-LINK) – astfel încât să nu ajungem în situația în care ne împinsese guvernul Tăriceanu în 2008, cu creșteri de 2 cifre în buza crizei.

2, Eu, unul, nu aș avea nicio problemă cu depășirea – în anumite moment, determinată de un anumit proiect de anvergură și în orice caz la un prag rezonabil – a pragului maxim de deficit. Cu o condiție:

Da, fă deficit de 4%, dar din care măcar 2% să se ducă în autostrăzi, infrastructura digitală a administrației și în reformarea sistemului de Educație – că economia high-tech ne ocolește.

Dar tu faci deficit, angajezi țara în spirala scumpirii provocate de dezechilibre a creditelor – iar banii îi dai la instituțiile de forță și la votantul garantat.

3, Alocarea de la Sănătate e exact socoteala prostului, care se scumpește la tărâțe.
Menținerea în subfinanțare la servicii medicale și la medicamente încarcă nota de plată a sistemului pentru cei de dincolo de bariera speranței de viață sănătoase – foarte scăzută în România – notă care, până la urmă, se achită an de an și e trecută pe deficitul de la CASS.

Iar prețul blocat la medicamente, coroborat cu o taxă clow-back halucinant de mare, e exact cadoul pentru cei câțiva băieți deștepți din exportul paralel, care lasă românia fără medicamente esențiale.

Dacă tot ai făcut deficit de 3,6%, de ce tai tocmai de aici?

4, Alocarea de la Educație e doar în mod înșelător mai mare decât în 2019. Comasarea ministerelor Educației și Cercetării duce, însă, pentru a rămâne în ”creștere”, la diminuarea alocării de la Cercetare. De la 0,15% din PIB coborâm la 0,13. Asta în condițiile în care ne depășim deficitul bugetar cu 0,6% din PIB.

5, Nicio mișcare pe frontul autostrăzilor si al infrastructurii feroviare: bani doar de supraviețuire și de reparații.

6, Niciun proiect de special cu bani prevăzuți pentru implementare, pentru mecanismul de colectare a taxelor la Buget și de combatere a evaziunii fiscale și cu fraudei cu TVA – adică tocmai sursa de alimentare a bugetelor tuturor.

7, Singura notă pozitivă în Bugetul 2020 este creșterea sumelor destinate investițiilor și mutarea unor bani din PNDL către zona de cofinanțare a proiectelor cu fonduri europene. Undeva la 4,5% din PIB – o creștere de 14% față de anul precedent.

Problema este că, în mod tradițional, atunci când nu ies socotelile la rectificare, investițiile duc greul tăierilor

De altfel, e de asteptat ca bugetul să sufere modificări serioase de-a lungul anului viitor: el a fost gândit pe o creștere de 4,1% a PIB – o cifră care pare pusă cu mâna de Ghizdeanu pentru guvernul PSD.
Cu o industrie aflată într-o cădere care s-a cronicizat (5 luni la rând scădere a ritmului) și cu un efect negativ de -0,2% pe PIB (alături de Agricultură!) pe primele 3 trimestre din 2019, e greu de crezut că, în contextul războaielor comerciale externe, vom putea astepta ceva de aici.

Indiferent, însă, cât va fi creșterea economică, un lucru e cert: rectificările și ajustările necesare de anul viitor nu se vor atinge (nu se vor putea atinge) de cei 2 mari beneficiari ai Bugetului:

Pensionarii și instituțiile de forță –  în jurul cărora gravitează economia și dezvoltarea socială pe toate direcțiile, cel puțin în anul 2020.

În urmă cu 2 luni, am fost plăcut surprins să văd că PNL nu a ieșit la guvernare cu ”rezervele”, adică cu niște miniștri anonimi numai bun de înlocuit rapid în caz că minele lăsate în urmă de PSD vor exploda pe ici pe colo. Ludovic Orban a scos la rampă miniștri cu experiență și expertiză – oameni numai buni să pună pe masă un plan decent fie și pentru un an electoral.

Ei: miniștrii ăștia care dreg și fac, ce-or să facă la anul? Și de ce tac?