luni

8 august, 2022

Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

3 decembrie, 2015

Grafic financiarRomânia, statul european care în trimestrul III din 2015 a înregistrat cea mai accentuată creştere economică din UE faţă de trimestrul anterior, țara  care anul viitor va avea, potrivit prognozelor oficiale, a doua cea mai mare creştere economică de la nivel european, „defilează” la ora actuală cu un proiect de buget pe 2016 ce prevede o scădere a veniturilor de circa 2,6 miliarde de lei.

Pentru a reliefa raportul invers dintre cea mai mare creștere economică din UE și una din cele mai scăzute alocări pentru dezvoltare, cursdeguvernare.ro a întocmit un tabel al ultimilor ani :
În paralel cu creșterea PIB, se pot observa cum scad: alocările pentru investiții, alocările pentru Cercetare, precum și rata de atingere a țintelor de venituri bugetare. Așa se explică stagnarea sau chiar regresul unor întregi sectoare din societate. Constant, fără excepție, an de an.

***


Este pentru prima dată în ultimul deceniu când într-un an cu expansiune economică, veniturile bugetare sunt estimate să scadă atât ca procent din PIB cât și raportate la anul precedent.

Ultima dată când veniturile bugetare au fost mai mici decât cele din anul anterior a fost în criză, respectiv în 2009, când acestea au scăzut cu 7,8 miliarde de lei faţă de 2008, în contextul în care, în acelaşi an, PIB-ul s-a contractat cu 7,1%.

În 2016, veniturile bugetare ar urma să însumeze 231 miliarde de lei, cu 1,1% mai puțin decât veniturile ce ar trebui să fie colectate anul acesta la bugetul general consolidat, potrivit programului.

Suma reprezintă 30,9% din PIB, cu 2,4 puncte procentuale mai puțin decât veniturile din acest an, potrivit primelor date oficiale prezentate de Guvernul Cioloş.


Noul cabinet va aproba varianta finală a bugetului în ședința de guvern de săptămâna viitoare.

Măsurile care au determinat diminuarea veniturilor și creșterea semnificativă a deficitului, respectiv majorările de salarii și măsurile de relaxare fiscală prevăzute de noul Cod Fiscal, vor fi menținute, au precizat reprezentanții noului executiv.

Cine a scăzut când economia a crescut: Investițiile, țintele de colectare bugetară, cercetarea-dezvoltarea

tabel indicatori
CLICK PENTRU MĂRIRE. (Surse: Ministerul Finanțelor Publice, Institutul Național de Statistică , Banca Națională a României )

Execuțiile bugetare din ultimii 10 ani arată, însă, că România nu a reușit, de cele mai multe ori, să colecteze veniturile pe care și le-a bugetat la începutul anului.

Din datele Ministerului Finanţelor Publice (MFP) reiese că în ultimii patru ani, Guvernul nu a reuşit să îşi atingă ţintele de venituri din program. Astfel, în 2012 ţinta a fost ratată cu 2,9%, în 2013 cu 2,5%, iar în 2014 cu 1,9%.

În primele nouă luni din 2015, Guvernul a ratat ţinta de venituri cu 4,1 miliarde de lei.

Potrivit programelor trimestriale, la finele lunii septembrie, veniturile bugetare ar fi trebuit să însumeze 173 de miliarde de lei. În realitate, acestea au fost de 168,9 miliarde de lei.

Important: acest decalaj dintre creșterea economică și sub-alocările pentru investiții și cercetare vor greva PIB-ul potențial (și implicit, pe deficitul aferent) în anii următori – inclusiv pe capacitatea de finanțare.

Deficite peste țintele asumate

De asemenea, România se va îndepărta anul viitor şi mai mult de media europeană în ceea ce priveşte ponderea veniturilor bugetare în PIB. O parte din explicaţie ține de efectul creşterii economice (un PIB mai mare reduce ponderea cheltuielilor dacă acestea nu ”urmează” ritmul creșterii economice).

În mod normal, veniturile bugetare ar trebui să ţină pasul cu creşterea PIB-ului deoarece acestea sunt, cu câteva excepţii cum ar fi fondurile europene, banii pe care statul îi ia din economie. Dacă economia creşte, acelaşi lucru ar trebui să se întâmple, în teorie, şi cu veniturile statului.

Proiecţiile pe anul viitor arată că veniturile vor avea o pondere de 30,4% în PIB. În 2014, media de la nivel european era de 45,2% din PIB, iar România înregistra un nivel de 33,5% din PIB, potrivit celor mai recente date ale Eurostat.

Bugetul pe anul viitor este construit la ora actuală pe un deficit de 2,95%, la limita pragului impus de Uniunea Europeană, de 3%, însă mult peste ținta asumată conform strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2015-2017. Documentul prevede reducerea deficitului bugetar la 1,1% din PIB în 2016.

Totodată, România se îndepărtează și de obiectivul bugetar pe termen lung (MTO) care prevede un deficit bugetar structural de cel mult 1% din PIB. Comisia Europeană estimează, în prognoza de toamnă, o creştere a deficitului structural la aproape 4% din PIB în 2017 în condiţiile în care ajustările din ultimii ani au permis reducerea acestuia la nivelul asumat.

Investițiile și cercetarea

Guvernul Cioloș s-a angajat să crească nivelul investițiilor ca procent din PIB. Din cifrele prezentate de ministrul Finanţelor Anca Dragu reiese că anul viitor, cheltuielile pentru investiţii ar urma să însumeze 37,7 miliarde de lei, respectiv 5,1% din PIB. Din estimările Finanţelor, până la finele acestui an, cheltuielile de investiţii vor urca la 33 de miliarde de lei, respectiv 4,7% din PIB. La zece luni, acestea erau de 3,1% din PIB (la care se mai adaugă 0,1% din PIB, cheltuieli aferente proiectelor europene din exerciţiul financiar 2014-2020), potrivit execuţiei bugetului general consolidat.

Anca Dragu a mai precizat joi că legea bugetului va prevede o creştere de 23% a cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare. România se află pe ultimul loc la nivel european în ceea ce privește cheltuielile alocate acestui domeniu. Mai mult, România este singurul stat membru UE unde aceste cheltuieli scad de la an la an.

Articole recomandate:
Share on facebook
Share on twitter
Share on linkedin
Share on pocket

citește și

lasă un comentariu

2 răspunsuri

  1. 1.Intre „administrarea economiei nationale” existente (realizata pe modelul bugetar de echilibru macroeconomic) si „administrarea cresterii/dezvoltarii economice (C/D-economica) nationale (ca efort national special, generator de noi intreprinderi si locuri de munca), este o diferenta de „specie” economica!
    a.Afirmatia nu este excesiva deoarece administrarea economica utilizeaza instrumente „econometrice si analiza economica”, pe cind C/D-economica utilizeaza insumente „non-econometrice, respectiv instrumente institutionale”, care conduc la cresterea masiva a competitivitatii/functionalitatii economice nationale.
    b.”Sediul materiei” (stiintifice) al administrarii economice se afla in „stiinta economica (micro si macroeconomie)”, iar sediul materiei C/D-economice se afla in domeniul stiintelor sociale:sociologie, politologie, economie politica,stiinta administrtiei, etc.
    c.Administrarea economiei nationale presupune instrumente cantitative, econometrice de lucru, avind rolul reglator asupra echilibrului economic national, cum sint cele fiscale, financiare, etc. chiar daca ele au si „exprimare normativa”.
    C/D-economica are instrumente de lucru „calitative”, aflate in zona „moale (soft) a societatii, care nu poate fi tratata cu instrumantarul traditional al analizei matematice.”(citat pag. 34. D.Daianu,Incotro se indreapta tarile postcomuniste?,Polirom, 2000).
    Considerentele care fac o distinctie absoluta intre cele doua domenii (care totusi isi realizeaza obiectivele printr-o articulare organica) sint multe altele.
    d.Pentru o buna administrare a economiei nationale existente, sint utilizate PROGRAMELE DE GUVERNARE, care contin tehnicile si regulile economice de echilibrare fiscala, financiara nationala – intre venituri si cheltuieli.
    Cresterea-dezvoltarea economica, are nevoie de un PROIECT DE RECONSTRUCTIE ECONOMICA SI INDUSTRIALA, despra care deocamdata nici nu se vorbeste nici in particular – nefiind constientizata necesitatea lui.(De retinut, ca dezvoltarea economica este un obiectiv PERMANENT, neputind fi vorba de un PROIECT PE 10 ANI, sau alta perioada determinata!)
    Iata de ce, contrar asteptarilor, daca cele doua domenii nu sint considerate ca diferite si nu sint instrumentate fiecare prin tehnici si politici publice adecvate, pot evolua divergent.Divergent insemana in 2015, decadere economica continua, mascata prin falsa crestere economica, datorata instrumentarului statistic nepotrivit realitatilor economice romanesti.
    2.a.O crestere economica (inexistenta)in cazul Romaniei, este relevata prin utilizarea instrumentarului Vestic de masura a PIB, care este corect pentru Germania ca suma a produsului national.
    Pentru Romania, calcularea PIB-ului prin tehnicile vestice, inseamna a ne fura caciula, de dragul prezentarii succesului economic national anual, desi acesta nu exista.
    Intreprinderile straine nu au aport la PIB-ul romanesc ci la al tarilor de origine.De cind Romania a devenit o tara fara ECONOMIE SI INDUSTRIE NATIONALA, este evidenta faslitatea statistica a PIB-ului, deoarece in realitate veniturile si beneficiile muncii nationale pleaca in alte tari.Asa cum arata autorul articolului, solutia statistica pentru a nu ne autoinsela cu privire la cresterea economica, este evidentierea si publicarea Produsului Intern Net.
    b.Inexistenta cresterii economice (reale) este datorata disparitiei investitorilor industriali straini dupa 2008 si gradului minor de absorbtie a banilor UE pentru dezvoltare.
    In lipsa unui proiect de reindustrializare si refacere a structurilor economice-financiare nationale (banci comerciale, asigurari, societati de investitii romanesti, etc.), fara recuperarea utilitatilor si resurselor naturale care le alimenteaza (pe modelul Ungariei), incit ele sa sustina dezvoltarea Romaniei – starea de natiune esuata nu are nici o solutie.
    3.In lipsa unui PROIECT NATIONAL POSTADERARE, care are ca „subproiect” aducerea competitivitatii/functionalitatii economice sub indicele 30 al tarilor dezvoltate, investitorii straini nici nu se apropie de Romania.Deja tara este depopulata de forta de munca activa si inalt calificata, ceeace va face imposibila insasi reconstructia economica si industriala!

  2. O tema care pune un diagnostic just conditiei neocoloniale a economiei romanesti – “crestere economica fara dezvoltare economica”! Autorul articolului – desi avem crestere economica nu avem dezvoltare economica- pune problema, iar interventia dl.Eugen Caliman, analist dezvoltare, in postarea pe marginea articolului titular, avanseaza o explicatie tehnica a paradoxului: administrarea economiei si dezvoltarea economiei sunt specii economice diferite. Pot fi si divergente. Tocmai pentru importanta subiectului merita sa despicam un pic firul in patru ingloband si articolul si comentariul, chiar daca vor apare mici divergente in interpretare. Am in vedere doua aspecte:
    1.Cred ca administrarea economiei si dezvoltarea economiei nu sunt specii diferite ale economiei, ci doua componente diferite ale managementului economiei.Corect plasate sediile materiei stiintifice pentru administrarea economiei si cel pentru dezvoltarea economiei, dar impreuna fac parte din modelul de crestere economica al unei tari.Avem cadru institutional, politic,comunitati profesionale etc. interesate in dezvoltarea economiei si cadrul normativ, constrangeri, instrumente, reguli, legislatie etc.( “scara cresterii economice”-ec. Friedrich List) convenit in cadrul institutional.Tara care vrea dezvoltare economica(Fernand Broudel, acad.Tudorel Postolache, North Douglas) isi construieste scara adecvata de crestere economica, sistemul normativ, legislatia, instrumentele etc. puse intr-un Proiect national de dezvoltare postaderare ( in cazul Romaniei) cum arata in repetate randuri dl. Eugen Caliman. Modul “ciudat” cum se prezinta oficial modelul de dezvoltare economica la noi,( “model bugetar de echilibru macroeconomic”, in realitate administrare neocoloniala, se regaseste si in instrumentele de cuantificare a dezvoltari mentionate si in articol si in interventie, intre care se remarca inlocuirea perversa a PIN-ului cu PIB-ul.
    2.Prin disparitia investitorilor industriali straini dupa 2008, gradul redus de absorbtie al fondurilor UE, in lipsa structurilor economico-financiare nationale, nerecuperarea utilitatilor si resurselor naturale si lipsa unui proiect national de reindustrializare – “starea de natiune esuata nu are nici o solutie”. Exista o solutie: sa gasim o institutie si comunitatile profesionale interesate care pot impune adoptarea proiectului national de reindustrializare, crearea cadrului instrumental-normativ necesar. Daca as mai fi din nou directorul general al Confederatiei patronale UGIR-1903 as reinfiinta Centrul National de Analiza a Conjuncturilor Economice, i-as p;ropune dl.Caliman sa coordoneze acest centru si i-as cere ca pana la sfarsitul anului sa se prezinte cu strategia de relansare a cresterii economice. Care se adopta si se aplica.
    Forta imensa a unei Confederatii patronale, a corpului patronal autohton daca este competitiv si se autoguverneaza, cum ar fi normal, consta in faptul ca se poate adresa direct Sefului cel Mare al Parlamentului, Guvernului,Administratiei Prezidentiale, serviciilor secrete etc., respectiv majestatii sale societatii romanesti. Pentru a preveni o asemenea eventualitate imspaimantatoare a fost dezmembrata si compromisa, cu ani in urma, confederatia patronala mentionata mai sus. Am prezentat acest moment in lucrarea “Pariul pe Martoaga” transmis si redactiei Curs de Guvernare.
    3. Pe langa toate acestea, sunt de parere ca nu trebuie sa nimicim Cartagina, ci sa cucerim mai multa piata interna pentru fabricatia interna in Romania.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

toate comentariile

2 răspunsuri

  1. 1.Intre „administrarea economiei nationale” existente (realizata pe modelul bugetar de echilibru macroeconomic) si „administrarea cresterii/dezvoltarii economice (C/D-economica) nationale (ca efort national special, generator de noi intreprinderi si locuri de munca), este o diferenta de „specie” economica!
    a.Afirmatia nu este excesiva deoarece administrarea economica utilizeaza instrumente „econometrice si analiza economica”, pe cind C/D-economica utilizeaza insumente „non-econometrice, respectiv instrumente institutionale”, care conduc la cresterea masiva a competitivitatii/functionalitatii economice nationale.
    b.”Sediul materiei” (stiintifice) al administrarii economice se afla in „stiinta economica (micro si macroeconomie)”, iar sediul materiei C/D-economice se afla in domeniul stiintelor sociale:sociologie, politologie, economie politica,stiinta administrtiei, etc.
    c.Administrarea economiei nationale presupune instrumente cantitative, econometrice de lucru, avind rolul reglator asupra echilibrului economic national, cum sint cele fiscale, financiare, etc. chiar daca ele au si „exprimare normativa”.
    C/D-economica are instrumente de lucru „calitative”, aflate in zona „moale (soft) a societatii, care nu poate fi tratata cu instrumantarul traditional al analizei matematice.”(citat pag. 34. D.Daianu,Incotro se indreapta tarile postcomuniste?,Polirom, 2000).
    Considerentele care fac o distinctie absoluta intre cele doua domenii (care totusi isi realizeaza obiectivele printr-o articulare organica) sint multe altele.
    d.Pentru o buna administrare a economiei nationale existente, sint utilizate PROGRAMELE DE GUVERNARE, care contin tehnicile si regulile economice de echilibrare fiscala, financiara nationala – intre venituri si cheltuieli.
    Cresterea-dezvoltarea economica, are nevoie de un PROIECT DE RECONSTRUCTIE ECONOMICA SI INDUSTRIALA, despra care deocamdata nici nu se vorbeste nici in particular – nefiind constientizata necesitatea lui.(De retinut, ca dezvoltarea economica este un obiectiv PERMANENT, neputind fi vorba de un PROIECT PE 10 ANI, sau alta perioada determinata!)
    Iata de ce, contrar asteptarilor, daca cele doua domenii nu sint considerate ca diferite si nu sint instrumentate fiecare prin tehnici si politici publice adecvate, pot evolua divergent.Divergent insemana in 2015, decadere economica continua, mascata prin falsa crestere economica, datorata instrumentarului statistic nepotrivit realitatilor economice romanesti.
    2.a.O crestere economica (inexistenta)in cazul Romaniei, este relevata prin utilizarea instrumentarului Vestic de masura a PIB, care este corect pentru Germania ca suma a produsului national.
    Pentru Romania, calcularea PIB-ului prin tehnicile vestice, inseamna a ne fura caciula, de dragul prezentarii succesului economic national anual, desi acesta nu exista.
    Intreprinderile straine nu au aport la PIB-ul romanesc ci la al tarilor de origine.De cind Romania a devenit o tara fara ECONOMIE SI INDUSTRIE NATIONALA, este evidenta faslitatea statistica a PIB-ului, deoarece in realitate veniturile si beneficiile muncii nationale pleaca in alte tari.Asa cum arata autorul articolului, solutia statistica pentru a nu ne autoinsela cu privire la cresterea economica, este evidentierea si publicarea Produsului Intern Net.
    b.Inexistenta cresterii economice (reale) este datorata disparitiei investitorilor industriali straini dupa 2008 si gradului minor de absorbtie a banilor UE pentru dezvoltare.
    In lipsa unui proiect de reindustrializare si refacere a structurilor economice-financiare nationale (banci comerciale, asigurari, societati de investitii romanesti, etc.), fara recuperarea utilitatilor si resurselor naturale care le alimenteaza (pe modelul Ungariei), incit ele sa sustina dezvoltarea Romaniei – starea de natiune esuata nu are nici o solutie.
    3.In lipsa unui PROIECT NATIONAL POSTADERARE, care are ca „subproiect” aducerea competitivitatii/functionalitatii economice sub indicele 30 al tarilor dezvoltate, investitorii straini nici nu se apropie de Romania.Deja tara este depopulata de forta de munca activa si inalt calificata, ceeace va face imposibila insasi reconstructia economica si industriala!

  2. O tema care pune un diagnostic just conditiei neocoloniale a economiei romanesti – “crestere economica fara dezvoltare economica”! Autorul articolului – desi avem crestere economica nu avem dezvoltare economica- pune problema, iar interventia dl.Eugen Caliman, analist dezvoltare, in postarea pe marginea articolului titular, avanseaza o explicatie tehnica a paradoxului: administrarea economiei si dezvoltarea economiei sunt specii economice diferite. Pot fi si divergente. Tocmai pentru importanta subiectului merita sa despicam un pic firul in patru ingloband si articolul si comentariul, chiar daca vor apare mici divergente in interpretare. Am in vedere doua aspecte:
    1.Cred ca administrarea economiei si dezvoltarea economiei nu sunt specii diferite ale economiei, ci doua componente diferite ale managementului economiei.Corect plasate sediile materiei stiintifice pentru administrarea economiei si cel pentru dezvoltarea economiei, dar impreuna fac parte din modelul de crestere economica al unei tari.Avem cadru institutional, politic,comunitati profesionale etc. interesate in dezvoltarea economiei si cadrul normativ, constrangeri, instrumente, reguli, legislatie etc.( “scara cresterii economice”-ec. Friedrich List) convenit in cadrul institutional.Tara care vrea dezvoltare economica(Fernand Broudel, acad.Tudorel Postolache, North Douglas) isi construieste scara adecvata de crestere economica, sistemul normativ, legislatia, instrumentele etc. puse intr-un Proiect national de dezvoltare postaderare ( in cazul Romaniei) cum arata in repetate randuri dl. Eugen Caliman. Modul “ciudat” cum se prezinta oficial modelul de dezvoltare economica la noi,( “model bugetar de echilibru macroeconomic”, in realitate administrare neocoloniala, se regaseste si in instrumentele de cuantificare a dezvoltari mentionate si in articol si in interventie, intre care se remarca inlocuirea perversa a PIN-ului cu PIB-ul.
    2.Prin disparitia investitorilor industriali straini dupa 2008, gradul redus de absorbtie al fondurilor UE, in lipsa structurilor economico-financiare nationale, nerecuperarea utilitatilor si resurselor naturale si lipsa unui proiect national de reindustrializare – “starea de natiune esuata nu are nici o solutie”. Exista o solutie: sa gasim o institutie si comunitatile profesionale interesate care pot impune adoptarea proiectului national de reindustrializare, crearea cadrului instrumental-normativ necesar. Daca as mai fi din nou directorul general al Confederatiei patronale UGIR-1903 as reinfiinta Centrul National de Analiza a Conjuncturilor Economice, i-as p;ropune dl.Caliman sa coordoneze acest centru si i-as cere ca pana la sfarsitul anului sa se prezinte cu strategia de relansare a cresterii economice. Care se adopta si se aplica.
    Forta imensa a unei Confederatii patronale, a corpului patronal autohton daca este competitiv si se autoguverneaza, cum ar fi normal, consta in faptul ca se poate adresa direct Sefului cel Mare al Parlamentului, Guvernului,Administratiei Prezidentiale, serviciilor secrete etc., respectiv majestatii sale societatii romanesti. Pentru a preveni o asemenea eventualitate imspaimantatoare a fost dezmembrata si compromisa, cu ani in urma, confederatia patronala mentionata mai sus. Am prezentat acest moment in lucrarea “Pariul pe Martoaga” transmis si redactiei Curs de Guvernare.
    3. Pe langa toate acestea, sunt de parere ca nu trebuie sa nimicim Cartagina, ci sa cucerim mai multa piata interna pentru fabricatia interna in Romania.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată.

articole categorie

Citește și:

Creșterea nevoii de finanțare a companiilor a fost principalul motor al creditării din S1 al anului, marile bănci prezente pe piața locală reușind să marcheze profituri în creștere.

Lucrăm momentan la conferința viitoare.

Îți trimitem cele mai noi evenimente pe e-mail pe măsură ce apar: