Produsul Intern Brut pe al doilea trimestru din 2018 a crescut cu 4,1% în termeni reali faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent (4,2% ajustat după sezonalitate, valoarea comunicată la Eurostat pentru comparabilitate).
Potrivit INS, avansul faţă de trimestrul precedent a fost de 1,4%, o revenire semnificativă după valorile aproape nule din cele două trimestre anterioare (+0,3% în T4 2017 şi +0,1% în T1 2018).
Rezultatul brut este bun în context european însă confirmă stabilizarea creşterii economice la cea mai mică valoare dintre cele publicate oficial pentru anii 2016 – 2018. La aceasta a contribuit efectul de bază nu tocmai favorabil (în anul anterior am avut o creştere susţinută, 5,7% în T1 2017 şi +6,1% în T2 2017).
Din păcate, situaţia va deveni şi mai „albastră” din pespectiva bazei statistice de raportare în partea a doua a anului în curs.
Cifrele de creştere consemnate pe 2017 pentru T3 şi T4 sunt încă şi mai mari decât pentru T1 şi T2, ceea ce va face extrem de dificilă obţinerea creşterii economice scontate în trimestrele care au mai rămas până la finalul acestui an.
Aritmetica de şcoală generală arată că, după ce PIB-ul a avansat cu doar 4% în primul semestru din 2018, vom avea nevoie de o creştere economică de 7% pe semestrul 2 (îngreunată tocmai de baza foarte ridicată, +8,8% şi respectiv +6,7% din tabelul prezentat mai jos).
Doar aşa am mai putea obţine per total cele 5,5% creştere economică recent revizuită înapoi în jos de la 6,1% la cele 5,5% pe care s-a construit bugetul general consolidat pentru anul 2018.
Problema care apare este că acest PIB se situează la numitorul fracţiei care ar trebui, în baza cheltuielilor deja antamate de la numărător, să rămână sub cele trei procente fatidice impuse de criteriile de la Maastricht. pentru a nu intra în procedura de deficit excesiv.
Pentru uz european şi comparabilitate cu alte economii europene, valorile oficiale (ajustate sezonier) arată, în varianta flash pentru trimestrul doi 2018, după cum urmează:
Ajustarea s-a făcut deoarece repartizarea PIB pe cele patru trimestre nu este echilibrată, ba chiar arată destul de disproporţionat în cazul României. Uzual, repartiţia pe cele două semestre ale anului este cam 45% la 55% în valori nominale. Valori care sunt amplificate în prima parte a anului pentru a reflecta sezonalitatea şi sunt diminuate la ajustare în partea a doua,paint din aceleaşi motive.
Pe scurt, avem de bifat încă 55% din PIB ca valoare brută la un nivel ajustat de 7% pentru a reuşi să obţinem creşterea economică avută în vedere pentru 2018. Ceea ce ar însemna un salt impresionant faţă de cele aproximativ patru procente din prima jumătate a anului.
Or, ritmul de creştere al producţiei industriale, cea care susţine întreaga economie, nu arată prea grozav din datele disponibile.
Nici evoluţia din comerţul cu amănuntul (cu ponderea cea mai însemnată în PIB şi care au preluat în T2 2018 din scăderea activităţii în industrie pe partea de valoare adăugată brută) pare a fi suficientă.
În plus, preţurile producţiei industriale, de care va depinde la final deflatorul utilizat pentru calculul creşterii PIB în termeni reali au pornit hotărât în sus din martie încoace şi au depăşit cam mult chiar şi noul deflator de 4,3% (oricum dublat în prognoza oficială de vară faţă de cea de primăvară).
Reamintim că acest deflator este utilizat la trecerea rezultatelor nominale ale PIB în termeni reali, la preţurile perioadei la care se face raportarea. În 2017, o creştere a preţurilor producţiei industriale de 3,5% a coexistat cu un deflator de 4,6%.
Acum avem un raport aşezat „pe dos”, de 4,5% creştere a preţurilor producţiei industriale (media pe primele şase luni) comparativ cu 4,3% deflator pe tot anul. Ceea ce, deocamdată, „nu ne scoate la mal”.
