Produsul Intern Brut pe primul trimestru din 2019 a crescut cu 5% în termeni reali faţă de aceeaşi perioadă din anul precedent (5,1% ajustat după sezonalitate, valoare ce va fi comunicată la Eurostat pentru comparabilitate cu alte state membre ale Uniunii).
Conform aceluiaşi comunicat „semnal” al INS, avansul faţă de trimestrul precedent a fost de 1,3% (tot ajustat sezonier).
Rezultatul brut comunicat oficial se prezintă peste aşteptări şi mai bun decât în cele patru trimestre ale anului trecut, cu toate că avansul principalei componente ce determină avansul valorii adăugate brute, industria, s-a redus în T1 2019 la doar 1,2% faţă de 5,9% în T1 2018.
Explicaţiile referitoare la structura de formare a PIB vor veni în comunicatul următor, în varianta provizorie de consemnare a creşterii economice.
Valoarea destul de ridicată de creştere în raport cu trimestrul anterior, cam de patru ori mai mare faţă de aceeaşi perioadă din T1 2018, ar trebui să corespundă unui avânt economic net superior la începutul acestui an în raport cu începutul anului trecut. Avânt care nu se regăseşte nici la nivelul sectorului industrial, nici în creşterea moderată din sectorul privat, unde segmentul de liber-profesionişti s-a aflat în declin.
De reţinut, ponderea primului trimestru în rezultatul de ansamblu al unui an este relativ redusă, undeva în jur de 20% în loc de 25%, cât ar fi fost în cazul unor rezultate distribuite uniform pe parcursul celor patru trimestre ale anului. O ecuaţie matematică simplă arată că vom avea nevoie de un ritm de creştere mediu încă şi mai mare, de 5,6% pe cele trei trimestre rămase, pentru a reuşi să atingem cele 5,5% prognozate oficial de Comisia Naţională de Strategie şi Prognoză.
Din păcate, ritmul de creştere al producţiei industriale, cea care susţine întreaga economie, a fost destul de slab de la începutul anului şi chiar în scădere pe luna martie. De reţinut, pe fondul unui trend de creştere a preţurilor din sector, care se vor traduce într-un deflator ( echivalent cu inflaţia din întreaga economie, nu doar la populaţie) ce va tinde să reducă în termeni reali creşterea economică consemnată în preţuri curente.
Dacă facem corelaţia şi cu avansul modest al productivităţii muncii, explicaţia creşterii ritmului de creştere a PIB pare să vină mai degrabă din evoluţia comerţului cu amănuntul şi a serviciilor prestate populaţiei, inflamate la valori cu mult peste rezultatele din producţie.
Rezultatul de +12,5% în sectorul de construcţii este unul de excepţie dar, prin ponderea relativ mică în PIB, nu poate explica ridicarea avansului economic. Vom vedea la prezentarea în structură a creşterii economice pe T1 2019 dar, până atunci, ar trebui să fim atenţi la creşterea vertiginoasă a deficitului din balanţa de plăţi exact pe segmentul de bunuri şi servicii.
Urmărește-ne pe Google News
5 răspunsuri
Pentru a creste in continuare nivelul de venituri trebuie sa crească procentul de urbanizare si sporirea numărului de locuitori care trăiesc în orase cu cel puțin 100.000 de locuitori si Bucuresti unde sunt mai multe joburi, salarii mai decente, destule posibilitati de petrecere a timpului liber. Țările foarte dezvoltate din toată lumea, nu doar Europa, au localități mari, metropole. România are doar 56% populație urbană. Produsul intern brut pe locuitor în Bucuresti, în multe orase cu peste 100.000 de locuitori este de la 130% până la dublu față de media națională, dar în mediul rural P.I.B. locuitor aproximativ la jumătate față de media națională (13.000 dolari $ în acest an). Firmele romanesti sa exporte produse si servicii multe in tarile din Asia, Americii si Africa unde economia si numarul de consumatori (clienti) cresc continu.
De peste doi ani citim numai critici si nedumeriri privind cresterea economica corelat si cu cresterea salariilor si pensiilor.Inflatia este mare ! Asta este calea spre convergenta. Cresterea preturilor in conditiile in care salariile cresc mai mult. Cel mai bun indicator este raportul PPC cu media europeana care a ajuns la cca 63%. In rest numai de bine.
Ăsta e un lucru cert – mai ales dacă BNR reuseste să mențină si un curs euro stabil – adică o crestere a salareiilor în euro.
Problema e structura acestei cresteri – strctură care se vede în lipsa banilor pentru investitii devenite elementare – cum ar fi infrastructura, de exemplu, dar si altele. or, fără investițiile astea – ajunse la minim istoric in T1 in PIB, n-o să ne putem imprumuta la infinit în ritmul ăsta pentru salarii. mai ales că o parte din aceste salarii se duc spre competitorii nostri pe piata unică – ungaria si polonia, care stiu că investițiile în țin în cărți pe piața asta.
Inflatie mare, cale spre convergenta. Ce teorie o mai fi si asta? Am avut inflatie si de 300%, fara nici o convergenta, ba mai mult, a adus doar chin si jale.
Cand eram eu copil, vorbeau batranii ca statul, cand nu mai are bani, are doar dua solutii: fie creste taxele, fie tipareste bani. Asta cu tiparnita, adica inflatia, este. Doar ca tiparnita si-a schimbat un pic numele: imprumuturi. AM citit mai devreme la Soviani ca e crestere pe datorie. Nu-mi place Soviani, si nici nu sunt 100% de acord cu ce-a spus acum. E si crestere pe datorie, dar mai mult e crestere pe furate. Furt de la viitor