Costul net al independenței României de gazele rusești se ridică la 27 mld. Euro până în 2030 – studiu EPG

Măsurile pe care ar trebui să le ia România pentru a deveni independentă de gazele rusești ar costa net 31,3 miliarde de euro și s-ar economisi 4,43 de miliarde de euro prin reducerea  cheltuielilor pentru achiziționarea gazelor și certificatelor de CO2, până în 2030, potrivit unui studiu al Energy Policy Group (EPG), publicat vineri.

Pe termen scurt, sistatrea livrărilor de gaze rusești ar duce la un deficit de energie echivalent cu 16,5 miliarde kWh  (1,56 miliarde metri cubi), chiar dacă s-ar folosi alternativele de import și ar începe producția din zăcământul Midia din nordul zonei comerciale române a Mării Negre.

Economisiri între 2,26 și 4,41 miliarde kWh s-ar realiza prin scăderea temperaturii cu 1°C sau 2°C în locuințele cu centrale individuale pe gaz și în clădirile comerciale și publice, maiales în iarna care urmează.

În mod excepțional, utilizarea păcurii în 5 termocentrale timp de 4 săptămâni ar duce la economii de gaze de maxim 0,5 TWh/an. Și tot ar rămâne un deficit de acoperit fie prin importuri suplimentare, fie prin întreruperea furnizării către consumatorii industriali.

Scenariul sistării livrărilor de gaze rusești

Studiul EPG a analizat bilanțul fluxurilor de gaze estimate pentru perioada aprilie 2022 – martie 2023, cu îndeplinirea obligațiilor de înmagazinare, pentru a traversa iarna 2022-2023 fără importuri de gaze din Federația Rusă.

În ipoteza nivelului de stoc propus de Comisia Europeană (80% din  capacitate), România ar trebui să înmagazineze echivalentul a 26,4 miliarde de kWh (2,5 miliarde metri cubi de gaze), până în toamnă.

Concluzia calculelor EPG este că, pentru a satisface o cerere normală, estimată la 73 de miliarde kWh,  lipsesc 9,8 miliarde de kWh pentru înmagazinarea din timpul acestei veri și că  există un vârf de consum neacoperit de 6,7 miliarde kWh în ianuarie – februarie anul viitor.

Trebuie ținut seamă de faptul că scenariul a considerat îndeplinite anumite condiții, dintre care se remarcă:

• o diminuare a producției interne onshore cu numai 6% față de ultimele 12 luni;
• producția suplimentară a zăcământului Midia Din Marea Neagră, operat de Black Sea Oil and Gas (BSOG), începând din 1 iulie;
• importuri alternative față de cele actuale (din Ungaria și Bulgaria, cu care vom intra în competiție, din cauza reducerii ofertei), inclusiv din din Azerbaidjan prin gazoductul TANAP și inteconectorul dintre Bulgaria și Grecia.

În 10-12 ani, România ar rămâne fără rezerve de gaze

La actuala producție anuală, cu o rată anuală subunitară de înlocuire a rezervelor, rezervele dovedite de gaze ale României se vor epuiza în 10-12 ani.

Intrarea în exploatare a zăcământului Neptun Deep ar oferi mai mult de 6 miliarde de metri cubi anual, timp de 10 ani, dar începând numai după 4 – 5 ani de la decizia finală de investiție, care dacă nu va fi anul viitor, nu va mai fi deloc.

Măsurile necesare pe termen mediu

Astfel că, pe termen mediu, studiul EPG propune o serie de măsuri, care ar putea reduce consumul anual de gaze cu 46,6 miliarde de kWh în 2030, comparativ cu importurile de 23 miliarde de kWh în 2020.

Măsurile ar genera acea reducere a cheltuielilor pentru achiziționarea gazelor și certificatelor de CO2 de 4,43 miliarde de euro pe an până în 2030, precizată la începutul articolului.

(Citiți și: ”România a importat net cu 45% mai multă electricitate în 2021 față de 2019. Și nu pentru creșterea economiei”)

Măsurile propuse sunt:

• Înlocuirea producției de hidrogen obținut (necesar în industria chimică) prin reformarea gazului natural cu hidrogen verde obținut prin electroliză alimentată de surse de energie regenerabile;
• Instalarea a un milion de pompe de căldură, care vor înlocui centrale termice murale;
• Atingerea unei rate de renovare a clădirilor de 2% pe an;
• Înlocuirea capacităților termice pe gaze naturale de producție a energiei electrice ce nu funcționează în cogenerare cu capacități regenerabile.

„În total, doar pentru aceste măsuri ar fi necesară instalarea a 6 GW (milioane kW) de surse fotovoltaice, 3,1 GW eoliene, 2 GW de instalații de stocare a energiei, 1 milion de pompe de căldură, 1,75 GW de electrolizoare, și renovarea a 450.000 de locuințe care folosesc centrale murale”.

Costul total de investiție ar fi de aproximativ €31,3 miliarde, dintre care €18 miliarde doar pentru renovarea clădirilor, costuri care pot fi acoperite prin economiile generate cu achiziționarea gazelor”, spune Energy Policy Group (EPG).

10 recomandări strategice

Cele patru propuneri mai sus sunt extrase din cele „zece măsuri ambițioase, dar fezabile”, pe care le propune EPG:

• Lansarea unei campanii de informare pentru reducerea temperaturii ambientale în locuințe,  identificarea spațiilor neutilizate și evitarea supra-încălzirii din clădiri publice și comerciale;
• Actualizare listei consumatorilor întreruptibili de siguranță, pe baza unei centralizări a datelor de consum de gaze a termocentralelor și a producătorilor industriali;
• Renunțarea la investiții în noi rețele de distribuție a gazului și în termocentrale care nu funcționează în cogenerare de căldură și chiar interzicerea centralelor murale în clădirile noi;
• Lansarea unui program național pentru instalarea pompelor de căldură;
• Accelerarea eficientizării energetice a clădirilor în sinergie cu promovarea prosumatorilor;
• Eliminarea tuturor barierelor legislative și simplificarea procedurilor de avizare a proiectelor  regenerabile, precum și extinderea urgentă a rețelelor electrice de transport și distribuție;
• Prioritizarea hidrogenul produs prin electroliză și folosirea acestuia eminamente în industrie;
• Retehnologizarea instalațiilor industriale cu activitatea întreruptă temporar;
• Formarea profesională a specialiștilor energetici și sporirea capacității administrative;
• Alinierea strategiei de securitate energetică cu tranziția energetică și climatică.

Consumul trebuie redus, căci sursle alternative de import sunt limitate

„Planificarea strategiei României trebuie să se bazeze în principal pe reducerea consumului și mai puțin pe diversificarea surselor de producție și import de gaze”.

Mai ales că „surse alternative de import pot deveni disponibile în cantități limitate prin conectarea la Coridorul Sudic (TANAP-TAP) și accesul la importuri de gaz natural lichefiat ale altor state”, mai spun autorii studiului EPG, Mihnea Cătuți, Luciana Miu, Radu Dudău, Mihai Bălan și Constantin Postoiu.

***