Consiliul European asupra migraţiei: Mai multe nave de patrulare, mai puţine decizii ambiţioase. România nu a pus pe masa discuţiilor nimic

Consiliul European de joi pe tema migraţiei a decis finanţarea unor operaţiuni de patrulare suplimentare în Mediterana, însă alte decizii mai ambiţioase nu au fost luate.

Potrivit preşedintelui Consiuliului European, Donald Tusk, s-au decis patru zone prioritare de acţiune, acând în vedere că „ne aşteaptă o vară dificilă” şi Europa trebuie să fie pregătită de acţiune:

UE va captura şi distruge vasele traficanţilor – se va face, a explicat preşedintele Tusk, cu respectarea dreptului internaţional şi a drepturilor omului. Cooperarea pentru distrugerea reţelelor de traficanţi se va face prin Europol şi prin detaşarea de ofiţeri pentru imigraţie europeni în ţările terţe.

Triplarea resurselor pentru operaţiunea Triton, 15 ţări membre anunţând contribuţia lor cu nave, elicoptere, experţi de control a graniţelor, dar şi cu bani.

Limitarea fluxurilor de migraţie şi descurajarea oamenilor de a-şi pune viaţa în pericol, prin cooperarea mai bună cu ţările de origine a acestora şi, mai ales, cu ţările de tranzit, în special din jurul Libiei.

Mai multă acţiune în scopul protejării refugiaţilor. Statele membre cele mai vulnerabile, porţi de intrare a migranţilor în UE vor fi ajutate şi va fi stabilit un proces coordonat de relocare a mai mult oameni în Europa, pe baze voluntare.

UE va cheltui lunar de acum 9 milioane de euro pentru operaţiunea Triton, dar nu s-a ajuns la consens în schimbarea misiunii acesteia de la patrulare la a fi mai proactivă în sensul căutare şi salvare a migranţilor.

„Nu este mandatul Triton, care se referă doar la controlul graniţelor. Dar în caz de catastrofe, este clar că nu există graniţe geopolitice şi legale. Este un lucru evident, nu trebuie să îl discutăm”, a argumentat Donald Tusk.

Este de remarcat că, simbolic, Triton este acum bugetat la 9 milioane de euro, în jur de cât costa operaţiunea italiană Mare Nostrum, care era de cautare şi salvare, dar pe care italia a sistat-o din lipsă de fonduri şi a dorinţei statelor membre să ajute financiar.

Diferenţa între cele două misiuni este acum aceea că dotarea misiunii nu se face doar de către Italia, cu la operaţiunea Triton contribuie cu vase, echipamente şi experţi statele UE.

Nu a existat un acord asupra unui program voluntar de relocare a refugiaţilor în câteva state europene. „Este o evidentă rezistenţă la a-şi lua un angajament privind împărţirea poverii imigraţiei între statele membre, în ţările unde există o acerba dezbatere antiimigraţie. A fost o discuţie dură”, a spus premierul belgian, Charles Michel.

Ţara sa a fost printre puţinele dispuse să accepte refugiaţi, însăalte state au împiedicat ajungerea la un acord.

Oferta statelor UE

În afara banilor pentru mai multe misiuni de patrulare, statele membre au făcut şi alte oferte:

• Belgia – o navă militară
• Franţa – avioane de supraveghere şi experţi din poliţia de frontieră
• Germania – 10 vapoare şi o navă militară
• Norvegia (care nu este membru al UE) – o ambarcaţiune civilă şi 6,25 de milioane de euro în ajutor umanitar

Oferta României – nimic, contribuţie doar dacă ni se solicită

România este amintită ca una dintre ţările care nu a oferit nimic voluntar, alături de Bulgaria, Austria, malta, estonia, Slovacia şi Olanda.

Totuşi, preşedintele Iohannis a declarat la finalul reuniunii de la Bruxelles că „România este dispusă, dacă se solicită, să trimită mai mulţi experţi în zonă”.

„În intervenţia pe care am avut-o am subliniat necesitatea solidarităţii cu statele membre care au povara cea mai mare de dus, ţări riverane Mării Negre, am arătat importanţa şi necesitatea creşterii bugetului Frontex pentru acţiunile din zonă şi faptul că noi sprijinim acest demers, am arătat că România este foarte implicată deja acum în Frontex”, a spus preşedintele.

Şeful statului a afirmat că oferirea de azil este o chestiune extrem de sensibilă deoarece nu există o legislaţie europeană în materie şi a arătat că este nevoie, prin acţiuni voluntare ale statelor membre, să se găsească soluţii atât pentru relocare, cât şi pentru reaşezarea migranţilor care vin pe diferite căi în Uniunea Europeană.

Declaraţia preşedintelui este partial eronată. De ani buni UE a încercat să îşi armonizeze politica de azil. Un lucru dificil, în condiţiile în care fiecare stat membru are propria poliţie şi propriile reguli juridice în acest sens.

O unificare a regulilor a fost încercată în sistemul european comun de azil, însă existenţa lor nu înseamnă neapărat şi aplicarea lor, care reprezintă în continuare o provocare.

Totuşi, Dublin Regulation este principalul act legislativ prin care se stabilesc regulile acordării de azil în UE. Acesta stipulează că responsabilitatea pentru examinarea cererii revine statului membru în care a intrat migrantul, sau de rezidenţă al solicitantului.

UE are şi o bază de date, sistemul Eurodac, o bază de date cu amprentele solicitanţilor de azil, care poate fi accesată în condiţii speciale sub control strict. Poliţia o foloseşte pentru a identifica cererire false sau multiple.

Potrivit regulilor UE, solicitanţii de azil au dreptul la hrană, prim ajutor şi adăpost într-un centru special. Situaţioa fiecăruia este analizată individual. Ei pot solicita azil după ce sunt amprentaţi şi intervievaţi. Pot obţine azilul „în primă instanţă” sau, în caz de refuz, pot face aplel în justiţie împotriva deciziei autorităţilor.

Solicitanţii de azil trebuie să obţină drept de muncă în 9 luni de la sosirea lor în UE.