Parlamentul European a aprobat miercuri o rezoluţie prin care îşi exprimă sprijinul de „principiu” pentru recunoaşterea statului palestinian, dar fără a cere statelor membre UE să facă acest lucru, aşa cum doreau mai multe grupuri politice.
La această soluţie s-a ajuns ca o variantă de compromis, după îndelungi negocieri şi repetate amânări ale votului.
Parlamentul European (PE) „sprijină în principiu recunoaşterea statului palestinian şi soluţia bazată pe două state”, dar acest lucru ar trebui realizat „concomitent cu procesul de pace, care trebuie relansat”, se arată în documentul, fără valoare legislativă, votat de 498 de deputaţi şi căruia i s-au opus 88.
Socialiştii, Verzii şi stânga radicală doreau să le ceară statelor membre să recunoască statul palestinian, dar PPE (dreapta), principala formaţiune politică din PE, a exercitat presiuni pentru a condiţiona această perspectivă de o relansare a negocierilor de pace.
Eurodeputaţii, favorabili „fără rezerve soluţiei cu două state, pe baza frontierelor din 1967”, au avertizat miercuri cu privire la „riscurile unei noi escaladări a violenţelor implicând locuri sfinte, care ar putea transforma conflictul israelo-palestinian într-un conflict religios”.
Ei au cerut UE să adopte „o poziţie comună” şi să „devină un veritabil actor şi un mediator în procesul de pace din Orientul Mijlociu”.
Parlamentul a decis să lanseze „o iniţiativă numită «Parlamentari pentru pace», vizând apropierea parlamentarilor europeni, israelieni şi palestinieni”, pentru a face progrese în perspectivele de pace.
Contextul deciziei PE şi poziţiile statelor UE faţă de recunoaşterea Palestinei
Votul eurodeputaţilor vine în contextul tot mai multor gesturi de acest fel ale legislativelor naţionale.
Parlamentaii francezi au votat la începutul acestei luni o moţiune simbolică, fără caracter obligatoriu, de recunoaştere a Palestinei ca stat.
Chiar dacă moţiunea nu are un caracter obligatoriu, autorităţile franceze au anunţat deja că intenţionează să recunoască Palestina „atunci când va veni vremea”, argumentând că soluţia procesului de pace în forma a două state implică în mod logic şi recunoaşterea Palestinei.
Franţa se înscrie în trendul apărut în urmă cu două luni, când o rezoluţie similară a fost aprobată de parlamentarii britanici, în 13 octombrie, şi de cei irlandezi, apoi de cei spanioli, în 18 noiembrie, după ce Suedia a recunoscut oficial Palestina ca stat în 30 octombrie.
Şefa diplomaţiei europene, Federica Mogherini, a arătat clar că UE vrea să joace un rol mai mare în procesul de pace din orientul Apropiat, blocat în acest moment din aprilie.
„Avem nevoie nu doar de recunoaşterea palestinei. Avem nevoie şi de construirea unui stat palestinian care poate să existe în vecinătatea Israelului în pace şi securitate”, a spus ea, înaintea unei reuniuni a miniştrilor de Externe europeni.
Statele Uniunii Europene sunt divizate în ceea ce priveşte recunoaşterea Palestinei, ca unul din paşii de făcut în soluţionarea conflictului arabo-israelian.
Ministrul de externe al Lituaniei a afirmat că, în opinia lui, această recunoaştere trebuie să vină doar după ce s-a negociat un acord care prevede existenţa a două state, o poziţie împărtăşită de Germania şi Marea Britanie.
Polonia şi Ungaria au recunoscut Palestina înainte de a deveni membre UE, iar România a făcut-o în 1988, a doua zi după proclamarea acestuia de către Consiliul Naţional Palestinian reunit la Tunis.
România întreţine relaţii diplomatice cu Palestina, o Ambasadă a Statului Palestina funcţionează la Bucureşti, iar la Ramallah funcţionează un Oficiu de Reprezentare al României.
Un răspuns
Intrebare:
„Palestina” de fapt inca nu e stat si cu atat mai putin a fost in 1988 cand s-a autoproclamat.
Ea nu intruneste toate conditiile de statalitate ale conventiei de la Montevideo, caci nu are un teritoriu definit pe care sa-si exercite suveranitatea, iar asazisul guvern al ei nu-si exercita propriu zis autoritatea asupra teritoriului pe care-l pretinde.
Poate avea un non-stat o ambasada?
Oare nu e o situatie stupida?