Potrivit datelor comunicate de Eurostat săptămâna trecută, compensarea salariaţilor pentru munca depusă s-a situat la 5,1 euro/oră, nivel situat la doar 22% din media UE şi penultimul din Uniune, în care am devansat doar Bulgaria.
Raportat la ţări mai apropiate de nivelul nostru de dezvoltare, ne-am plasat cam la trei sferturi faţă de Ungaria şi patru cincimi în raport cu Polonia.
Precizare / dicționar:
Simplu spus, compensarea salariaţilor este partea din PIB care revine salariaţilor pentru munca depusă. Compensarea salariaţilor este definită ca remunerarea totală, ca sumă brută în bani sau formă de beneficii (bunuri, servicii etc.) plătibile pentru munca depusă, la care se adaugă contribuţiile sociale ale angajatorului. Împreună cu excedentul brut de operare şi venitul mixt (partea care revine capitalului şi rezultatul activităţii proprietarului) şi cu taxele pe producţie şi importuri din care se scad subvenţiile, formează PIB-ul.
*
Niște cauze – comparativ cu contextul european
Exprimat în moneda unică europeană, diferenţa în materie de remunerare pentru munca depusă în raport cu principalele ţări partenere din comerţul exterior a fost cu mult mai mare, de peste unu la patru în raport cu Italia şi cam unu la şase faţă de Franţa şi Germania.
Explicaţiile constau în productivitatea mai scăzută a muncii, dar şi în partea mai redusă care revine salariaţilor din rezultatul economic, compensarea parţială a acestei situaţii venind din nivelul semnificativ mai redus la noi al preţurilor (circa 53% din media UE).
Dacă se face referire la ponderea în PIB a compensării salariaţilor, România apare cu cea mai mică valoare (35,2%) din UE, mult sub pragul de 40% peste care se situează ţările din fostul bloc estic cu excepţia notabilă a Poloniei (oricum, situată cu trei procente mai sus) şi foarte aproape de el, Italia. Dar departe de practica din Franţa sau Germania, situate la peste 50% din PIB.
Pornind de la acesată situaţie, s-a mers în ultimii ani pe ideea de a creşte semnificativ salariile, pentru a stimula creşterea economică simultan cu aducerea părţii care revine muncii depuse din rezultatul economic mai aproape de practica europeană.
(Citiți și: ”Cum e defalcată sărăcia în România și care e infrastructura pe care se propagă”)
Însă, datele publicate în premieră de Eurostat în profil regional, dezvăluie că avem diferenţe majore între diferite părţi ale ţării, ceea ce va face dificilă găsirea unei formule unice optime de creştere a veniturilor.
Diferențe regionale severe: care se tranșează pe granița economică a Carpaților
La nivel macro, atunci când se face raportarea sumelor globale care au revenit sub diferite forme salariaţilor din PIB-ul realizat la nivel local, se constată o împrăştiere a acestui indicator la nivel naţional (35,2% şi nu 34,4% cum publica o ultimă valoare CNSP în prognoza de vară 2018) între 30,5% (87% din media naţională) în regiunea Sud-Muntenia şi 38,3% (109% din aceeaşi medie) în regiunea Vest.
De reţinut, nu în regiunea București-Ilfov regăsim cea mai mare valoare a acestui indicator: ci în Banat.
Totodată, se poate observa uşor o linie de demarcaţie de-a lungul arcului carpatic între valorile situate peste media naţională şi cele care se află sub medie. Linie care, dincolo de nivelul de dezvoltare, arată nişte diferenţe socio-culturale la nivel antreprenorial ( parţial derivate din ponderea investiţiilor străine care au venit cu o abordare ceva mai occidentală).
Surpriză sau nu din punctul de vedere al vechiului regat, nu în Moldova din dreapta Prutului se constată cel mai mic nivel al remunerării muncii situate sub media naţională ci în partea de sud a ţării, unde contrastul maxim apare între Bucureşti şi cele şapte judeţe incluse în regiunea Sud-Muntenia.
Atenție la salariile bugetarilor
Sunt aspecte care ar trebui să dea de gândit factorilor de decizie, mai ales că statul român este market-maker pe piaţa muncii prin sumele acordate uniform pe plan naţional unor largi categorii de bugetari ( de unde rezultă că diferenţele din sectorul privat sunt încă şi mai mari decât se vede din statistica Eurostat).
De altfel, dacă se face trecerea la compensarea salariaţilor pe ora lucrată, situaţia se prezintă diferit, cu regiunile de Nord-Vest (84%) şi Centru (93%) semnificativ sub media naţională de plată şi cu Nord-Estul la valoarea minimă pe oră ( singura regiune sub pragul de 4 euro pe oră, 78% din media naţională) în pofida repartizării ceva mai apropiate de media naţională ( 94%) a rezultatelor între muncă şi capital.
O situaţie interesantă apare în Macroregiunea trei, unde, în pofida faptului că are la nivel macro repartizarea către muncă de doar 38%, regiunea Capitalei figurează cu o compensare a salariaţilor mai mult decât dublă în raport cu judeţele din jur (8,29 euro/oră faţă de 4,02 euro/oră).
Practic, Regiunea Vest, care are cea mai ridicată compensare a muncii la nivel naţional, simultan cu plasarea la nivel orar la nivelul mediei din România, ar trebui să constituie referinţa pentru deciziile viitoare, dacă vrem să păstrăm un anumit echilibru pentru întreaga ţară în politicile economice de convergenţă cu Occidentul.
*
Precizare metodologică:
Compensarea salariaţilor pentru munca depusă se obţine din sistemul conturilor naţionale prin raportarea compensării salariaţilor pentru întreaga economie ( ce include salarii şi contribuţiile sociale aferente) la numărul total de ore lucrate pe economie. Acest indicator este unul de bază pentru Tabloul de bord social al pilonului european al drepturilor sociale.
Valorile PIB regional pentru anul 2016 publicate de Eurostat au fost ajustate uniform cu datele INS referitoare la valoarea definitivă a PIB naţional pentru anul 2016, diferenţele fiind minore şi neafectând procentajele relative la media naţională (nici per total regiune şi nici la nivel orar) pentru compensarea salariaţilor.
