Parlamentul European urmează să anunțe, miercuri, că noua Comisie Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, nu își va prelua mandatul înainte de 1 decembrie 2019. Dar chiar și această dată o variantă optimistă: o serie de lideri politici de la Bruxelles iau în calcul chiar și scenariul în care mandatul noii Comisii ar urma să înceapă la 1 ianuarie 2020.
Votul de validare al Comisiei von der Leyen era programat inițial pentru data de 23 octombrie, iar mandatul ar fi trebuit să înceapă la 1 noiembrie.
Amânarea este însă dictată de chestiuni procedurale: chiar dacă România și Franța ar desemna foarte rapid noi candidați pentru poziția de comisar nu mai este timp pentru ca noii candidați să parcurgă, în următoarele 6 zile, întreaga procedură de validare în comisii.
În plus, incertitudinea Brexit (premierul Boris Johnson a fost obligat de parlamentul național să ceară o nouă amânare dacă UE și Marea Britanie nu ajung la un acord) face tot mai posibilă prezența unui comisar britanic în echipa Ursulei von der Leyen.
Întârzierea preluării mandatului unei Comisii Europene nu este ceva neobișnuit: comisiile Barroso I și II și-au început mandatul cu 3 săptămâni întârziere, în 2004 (din cauză că Parlamentul a respins candidatura italianului Rocco Buttiglione) și cu aproape 3 luni întârziere în 2009 (din cauza respingerii candidatului bulgar, Rumiana Jeleva, mandatul Comisiei Barroso II a început la 1 februarie 2010).
Decizia de amânare a preluării mandatului Comisiei von der Leyen va fi luată miercuri, în Conferința președinților (liderii grupurilor parlamentare din PE).
Obstacolele politice din calea Ursula von der Leyen: și situația României, Franței, Ungariei și UK
Formarea echipei Ursula von der Leyen este blocată din două motive: primul ține de noii candidați care urmează să fie propuși de Franța și de România, al doilea de portofoliul repartizat Ungariei – „Vecinătate și extindere”.
Franța și-a văzut candidatul (Sylvie Goulard) respins în Comisa pentru Industrie din cauza unor probleme de integritate, dar președintele Emmanuel Macron nu pare dispus, deocamdată, să accepte decizia Parlamentului European.
Negocierile politice între liderii de grupuri din PE s-au lovit în primul rând de intransigența PPE, explicabilă de altfel după ce Franța a forțat schimbarea persoanei care urma să fie susținută pentru președinția Comisiei Europene.
Liderul de grup, Manfred Vebber, a asigurat marți, într-un interviu publicat în Le Figaro, că nu este vorba de o răzbunare, ci de dorința de a ”proteja instituțiile europene” în condițiile în care Franța a susținut un candidat ”cu probleme de integritate”.
Ursula von der Leyen a fost luni la Paris pentru a discuta situația cu Emmanuel Macron, dar președintele Franței pare să lupte în continuare pentru a-și impune decizia. Interpretarea generală – după ce, marți, ministrul francez de Externe a blocat, pentru a treia oară, decizia de a începe negocierile de aderare cu Macedonia de Nord și cu Albania – este că Franța blochează anumite dosare în speranța că va putea negocia alte dosare de interes pentru Paris.
România, la fel, s-a văzut pusă în situația să-i fie respins candidatul (Rovana Plumb), tot din motive de integritate, încă de la primul filtru al Comisiei juridice.
Președintele-ales al Comisiei așteaptă acum o nouă nominalizare – candidatura lui Dan Nica iese din discuție, dar la București există doar un guvern interimar, care nu poate înainta o nouă propunere, și un premier-desemnat, care poate înainta o propunere abia după validarea în Parlament.
În condițiile în care negocierile pentru formarea unei majorități sunt dificile, chiar dacă la Cotroceni există deja variante solide de candidat, nu este clar când și cine (în eventualitatea în care un guvern Orban va fi respins în Parlamentul de la București) va face nominalizarea.
Ungaria este un caz mai special. Prima nominalizare (László Trócsányi) a fost respinsă de Comisia juridică, dar premierul Viktor Orban s-a mișcat rapid și, în aceeași zi, a anunțat un nou candidat, în persoana ambasadorului Ungariei la Bruxelles, Oliver Varhelyi.
Noul candidat nu are niciun fel de probleme, fiind o persoană apreciată la Bruxelles, însă parlamentarii au rețineri cu portofoliul oferit Ungariei ( „Vecinătate și extindere”). Ei sunt reticenți nu atât de componenta de extindere (UE nu are deocamdată, cu excepția Albaniei și Macedoniei de Nord, planuri de lărgire), ci de componenta de vecinătate a portofoliului, știute fiind relațiile Ungariei cu Rusia.
Cel mai special caz este însă cel al Marii Britanii. Dacă Consiliul UE va primi o nouă solicitare de amânare a Brexit, atunci Marea Britanie va trebui să își desemneze un comisar, iar Ursula von der Leyen va trebui să îi repartizeze un portofoliu.
Cu siguranță, ar fi un portofoliu ”onorific”, care nu există încă în schema viitoarei Comisii Europene.
